ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 704/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc la data de 1.03.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naționala Sanitara Veterinara și Pentru Siguranța Alimentelor (denumita în continuare "ANSVSA") și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză să dispună:

- obligarea ANSVSA să aloce din bugetul propriu către pârâta DSVSA HARGHITA fondurile necesare plătii către reclamant a sumei prevăzute de O.U.G. nr. 117/2020 pentru luna august 2020;

- obligarea pârâtei Direcția Sanitar-Veterinara și Pentru Siguranța Alimentelor Harghita la plata sumei de 10.000 RON aferentă drepturilor cuvenite pentru luna august 2020 în baza O.U.G. nr. 117/2020, precum și dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenței acestora și până la data plătii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației calculată pentru aceeași perioadă, respectiv de la data scadenței acestora și până la data plătii efective;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc

Prin sentința nr. 2128/9.9.2021, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor si Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita prin întâmpinare și în consecință, a declinat competența soluționării acțiunii formulată de reclamanta A. S.R.L., în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș.

Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Odorhei Secuiesc a reținut, în esență că, întrucât reclamanta invocă refuzul nejustificat al pârâtelor, în calitate de autorități publice, de a da curs solicitării sale de plată, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 117/2020, competența materială se determină în funcție de poziția organului administrativ căruia i se pretinde o anumită conduită, în cazul unui organ central competența aparținând curții de apel. Având în vedere că primul capăt de cerere vizează obligarea A.N.S.V.S.A. la alocareea bugetară a sumelor necesare plății, precum și legătura strânsă dintre cele două capete de cerere, în baza art. 99 alin. (2) C. proc. civ., a reținut judecătoria că instanța competentă să le soluționeze se determină ținând seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt, adică a Curții de Apel.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a declinat competența în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 28.09.2021 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub același număr.

Hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 111 de la 23.11.2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiul Secuiesc.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență,că sumele pretinse de reclamantă în temeiul O.U.G. nr. 117/2020 sunt prevăzute de legiuitor în executarea unor contracte, reprezentând "decontarea activităților sanitar-veterinare publice", pentru prestațiile concrete pe care realizează medicii veterinari în executarea contractelor de concesiune încheiate. În același timp, Curtea mai reține că este necontestată în speță natura administrativă a contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii, așa cum sunt definite de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004; de altfel, potrivit art. 26 din Anexa 21 la O.G. nr. 42/2004 "contractele de concesiune atribuite sunt asimilate actelor administrative, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c)^1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

În consecință, Curtea a constatat că litigiul dedus judecății decurge din executarea unui contract de concesiune asimilat unui act administrativ, valoarea pretenției deduse judecății fiind de 10.000 RON, iar art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a stabilit competența de soluționare a unor astfel de litigii în favoarea instanței civile de drept comun. În ceea ce privește petitul 1 al cererii de chemare în judecată, care aduce în discuție refuzul ANSVSA de a asigura sumele necesare plății activităților prevăzute în contract, a reținut Curtea de Apel Târgu Mureș că nu suntem în prezența unui capăt de cerere independent având ca obiect cenzurarea unui refuz nejustificat, ci este vorba de o pretenție subsecventă petitului de obligarea a concedentului Direcția Sanitar-Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Harghita la plata sumei de 10.000 RON aferentă drepturilor cuvenite pentru luna august 2020, deoarece, în fapt, se urmărește asigurarea executării pretenției principale având ca obiect neexecutarea contractului de concesiune de către Direcția Sanitar-Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Harghita.

Așadar, capătul de cerere formulat în ANSVSA nu poate fi analizat decât după cercetarea în prealabil a temeiniciei pretențiilor părții reclamante formulate în contradictoriu cu Direcția Sanitar-Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Harghita, respectiv în urma verificării justificării executării prestațiilor asumate în baza contractului de concesiune, prin depunerea documentației necesare pentru dovedirea eligibilității pentru plata sumei de 10.000 RON.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în considerarea următoarelor argumente:

În conformitate cu art. IV din Legea nr. 236/2019: "Beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun."

Înalta Curte constată că acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. IV din Legea nr. 236/2019 sau art. 15 alin. (2) și (7) din O.G. nr. 42/2004 nu privesc nici fazele premergătoare încheierii contractului și nici încheierea ca atare a contractului administrativ, ci sunt acțiuni în pretenții legate de executarea contractului, astfel încât competența de soluționare aparține instanțelor civile.

În cauză, observă Înalta Curte că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretențiile rezultate din executarea unui contract de concesiune și, având în vedere că din analiza contractului pe care se întemeiază acțiunea în pretenții nu rezultă existența unei dispoziții speciale care să stabilească altfel, urmează ca instanța civilă competentă să fie stabilită potrivit C. proc. civ., raportat la valoarea pretențiilor.

În consecință, întrucât litigiul dedus judecății decurge din executarea unui contract de concesiune, iar art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a stabilit competența de soluționare a unor astfel de litigii în favoarea instanței civile de drept comun, Înalta Curte constată că revine instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, secția Civilă, competența materială de soluționare a cauzei.

De altfel, în acest sens s-a hotărât și prin Ședința de unificare a practicii judiciare a Plenului secției de contencios administrativ și fiscal din data de 13 decembrie 2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (fost Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. B.) în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Harghita în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.