ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5465/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.09.2020, sub nr. x/2020, astfel cum a fost completată și precizată, reclamantul A. a chemat în judecată Tribunalul București, secția a VIII-a și pârâții persoane fizice B., C., D. și E. din cadrul secției a VIII-a litigii de muncă și asigurări sociale, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea în totalitate a sentinței civile nr. 5862/11.09.2017, act administrativ unilateral individual emis de Tribunalul București ca autoritate publică, în urma constatării faptului că este nulă de drept, prin care a fost vătămat grav în dreptul său la o judecată dreaptă, obiectivă, nepărtinitoare. De asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata de daune materiale și morale în cuantum de 500.000 de euro, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (2) și art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 55/2004, C. civ., C. proc. civ.

Tribunalul București a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în raport de pretențiile reclamantului și declinarea competenței de soluționare a cauzei către Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive atât a Tribunalului București, cât și a pârâților persoane fizice din cadrul secției a VIII-a litigii de muncă și asigurări sociale, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca lipsită de interes, iar pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C. proc. civ., Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/2004 și Legea nr. 554/2004.

La termenul din 26 martie 2021 instanța de fond a pus în discuție excepția necompetenței materiale.

Prin sentința civilă nr. 463 din 26 martie 2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei promovate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul București, secția a VIII-a, B., C., D. și E., în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că raportul juridic de conflict dedus judecății privește un act emis de o autoritate publică locală, nu centrală, iar norma de competență citată este una de ordine publică, imperativă.

Potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, completată și modificată prin Legea nr. 212/2018:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său".

Deși reclamantul are domiciliul în București, în cazul în care cererea este introdusă împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea (respectiv a unui asistent judiciar ori în ipoteza în care chiar instanța de judecată are calitatea de pârât), remediul este prevăzut de art. 127 alin. (2) și 21 C. proc. civ. și nu constă în stabilirea competenței în favoarea instanței ierarhic superioare, ci a uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 158 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă fără putință de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nici o cale de atac.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 463 din 26 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.