ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5462/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 908 din 21.06.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Maramureș, s-a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, excepția tardivității și excepția lipsei de obiect invocată de către debitorii Președintele Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Borșa și Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar Borșa, s-a admis cererea formulată de către creditorul A. în contradictoriu cu debitorii și a fost obligat debitorul Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar Borșa să plătească creditorului suma definitivă de 16.800 RON cu titlu de penalități conform art. 24 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 906 C. proc. civ., iar debitorul Președintele Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Borșa a fost obligat să plătească Statului Român cu titlu de amendă definitivă suma de 34.224 RON.

De asemenea, au fost obligați debitorii să plătească creditorului suma de 105 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 586 din 11.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, al Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de recurenții Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar Borșa și Președintele Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Borșa, împotriva sentinței civile nr. 908 din 21.06.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Maramureș care a fost casată, în parte, în sensul că, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de intimatul-creditor A..

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat instanței, modificarea parțială a hotărârii atacate și judecând pe fond, pronunțarea unei hotărâri în care să se țină seama de situația obiectivă și de probele administrate în cauză. Pe de altă parte, s-a solicitat suspendarea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. deciziei nr. 1475 din 11 decembrie 2020, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 586 din 11.06.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Cluj.

Totodată, a respins cererea de suspendare a executării deciziei sus indicate.

Prin cererea înregistrată la data de 26.01.2021, petentul A. a solicitat instanței îndreptarea, lămurirea si înlăturarea dispozițiilor contradictorii si completarea deciziei civile nr. 1.475 din data de 11.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea de ședință din 12 februarie 2021, de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de inadmisibilitate în ceea ce privește cererea de completare a hotărârii formulată de intimații Comisia Locală de Aplicare A Legii Funciare Borșa și Președintele Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Funciare Borșa, a respins cererea de completare a hotărârii formulată de petentul A., ca tardiv formulată și a respins cererea de îndreptare, lămurire și înlăturare a dispozițiilor contradictorii formulată de același petent.

Împotriva acestor hotărâri ale instanței de fond petentul A. a declarat recurs.

În motivarea recursului arată că prima instanță a admis cererea formulată să-i achite suma definitivă de 16.800 RON cu titlu de penalități și nici până în prezent debitorii nu și-au îndeplinit obligația stabilită prin titlul executoriu, au dus în eroare instanța și au soluționat cererea sa în ședința de Consiliu din data de 01.02.2019.

Probele depuse la dosar dovedesc contrariul, sub sancțiunile prevăzute expres în sentința civilă nr. 701/17.04.2018 a Tribunalului Maramureș, definitivă prin decizia civilă nr. 4400/23.11.2018 a Curții de Apel Cluj dosar nr. x/2017.

Raportat la cele menționate mai sus, solicită admiterea recursului împotriva deciziei civile nr. 1475/2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj la data de 11.12.2020, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 908/2019 a Tribunalului Maramureș, ca fiind temeinică și legală.

Intimații Comisia Locală de Aplicare a Legii Funciare Borșa și Președintele Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Funciare Borșa au formulat întâmpinare prin care au invocat în principal excepția nulității recursului iar fondul cauzei, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și întemeiată a deciziei și a încheierii.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte constată următoarele:

5.1. În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei nr. 1475 din 11 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că acesta este tardiv formulat.

Verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ care la art. 20 alin. (1) stipulează că:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de18.01.2021 iar recursul a fost înregistrat la data de 11.03.2021, potrivit rezoluției de la dosarului, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Înalta Curte constată că recurentul nu a solicitat repunerea sa în termen.

Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 493 alin. (3) și (5) C. proc. civ. se va respinge, ca atare.

Înalta Curte constată întemeiată excepția invocată, fiind incidente în cauză dispozițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate(ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul nu circumstanțiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a acțiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

Deoarece recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1475 din 11 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Totodată, admițând excepția nulității, constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva împotriva încheierii din data de 12 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1475 din 11 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Admite excepția nulității recursului împotriva încheierii din data de 12 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva împotriva încheierii din data de 12 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.