ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 542/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2017, la data de 05 septembrie 2017, reclamanta Episcopia Romano-Catolica de Timisoara în contradictoriu cu pârâtele Comisia Speciala de Retrocedare a Bunurior Imobile și Municipiul Timisoara prin Primar a solicitat instanței de judecată anularea Deciziei nr. 7160/21.07.2017 drept nefondata, constatarea dreptului de proprietate al reclamantei, anterior naționalizării, privitor la imobilul înscris inițial in CF. nr. x Timișoara, situat in Timișoara, str. x si Piața Huniade nr. 2, dezmembrat ulterior pe cheltuiala reclamantei in vederea retrocedării a cel puțin a uneia dintre cele doua construcții identificate in CF. x Timișoara, retrocedarea construcției situata pe str. x, clădire nefuncțională, goala si situata lângă Biserica Romano - Catolica Cetate.

Prin sentința civilă nr. 122 din 10 aprilie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Episcopia Romano-Catolica de Timisoara, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Speciala de Retrocedare a Bunurilor.

Împotriva a sentinței nr. 122 din 10 aprilie 2019a Curții de Apel Timșoara, secția contencios administrativ a declarat recurs reclamanta Episcopia Romano-Catolică de Timișoara prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și în rejudecarea cauzei să se admită cererea sa de chemare în judecată.

În drept, recurenta-reclamanta a invocat motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În susținerea cererii de recurs, aceasta a dezvoltat următoarele critici.

Hotărârea instanței de fond este nemotivată, instanța omițând să se pronunțe cu privire la o serie de probe care, coroborate, ar fi dovedit temeinicia cererii.

Astfel, instanța de fond a reținut o situație juridică nereală, ignorând situația reală de carte funciară a imobilelor din litigiu.

Instanța a omis a se pronunța în vreun fel cu privire la cartea funciară originară a imobilului, respectiv faptul că imobilul a fost înscris inițial în cf. x Timișoara, cum de altfel se menționează în cf. x Timișoara la poziția B1, Observațiuni: TRANSCRIERE NR. CRT. 2

Dacă instanța de fond ar fi aplicat corect prevederile art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, ar fi verificat cronologic înscrierile în cartea funciară a imobilului și ar fi constatat că de fapt înscrierea originală a denumirii proprietarului era în limba maghiară și era cu totul alta decât cea care a fost menționată cu ocazia transcrierii în noua carte funciară x Timișoara.

Instanța nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la probele depuse la dosar care ar fi dovedit dreptul de proprietate a Episcopiei Romano-Catolice Timișoara asupra imobilelor din litigiu.

Pentru aflarea adevărului, se impunea a se stabili dacă imobilul intră în categoria celor pentru care înscrierea în cartea funciară s-a făcut greșit, respectiv pe numele școlii romano-catolice.

În acest sens, a fost solicitată traducerea corectă din punct de vedere lingvistic a înscrierii în limba maghiară în cartea funciară.

În consecință, a solicitat admiterea recursului.

Intimații-pârâți Municipiul Timișoara și Comisia Specială de Retrocedare au depus întâmpinări, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat și urmează a-l admite pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Instanța de fond a apreciat că înscrisurile depuse de reclamantă în dosarul administrativ și în fața instanței nu au făcut dovada faptului că imobilul solicitat s-ar fi aflat în proprietatea reclamantei la momentul preluării acestuia de către statul român, în sensul că dreptul de proprietate cu privire la imobilele situate în Timișoara, str. x și Piața Huniade nr. 2 a aparținut A., persoană juridică distinctă.

Instanța a constatat că sunt revelatoare înscrierile din cartea funciară nr. x Timișoara cu privire la imobilul identificat cu nr. top x, apreciind că nici soluția dată acțiunii civile având ca obiect rectificarea C.F. nr. x și nici punctul de vedere al specialistului lingvist B. nu conduc spre concluzia că decizia contestată s-ar baza pe o transcriere greșit tradusă într-o carte funciară nou deschisă.

Instanța de control judiciar apreciază că este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin hotărârea recurată nefiind analizate toate aspectele relevante în speță, astfel că se interpretează că instanța nu a intrat în cercetarea fondului.

Inițial, imobilele în discuție au fost înscrise în cf. top x și y, astfel cum rezultă din coala veche de carte funciară nr. x în limba maghiară, coala de cadastru nr. x al cf. x al clădirii reprezentând Institutul romano-catolic pentru educația fetelor și schița imobilului întocmită la 5.10.1943 pentru cf. x top x și top x.

După preluarea din anul 1964, imobilele au fost transcrise în cf. x top x și y iar în anul 2007 se realizează lucrarea de dezmembrare a nr. top x în top x înscris în cf. x convertit în cf. x și în top. x înscris în cf. x convertit în cf. x Timișoara iar top. x rămâne în cf. x Timișoara.

Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii se vor arăta expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea primei instanțe nu îndeplinește exigențele textului legal indicat anterior, instanța nepronunțându-se cu privire la întreg probatoriul administrat și nu a indicat motivele pentru care a înlăturat probele solicitate de către reclamantă, prin care acesta dorea să dovedească temeinicia acțiunii.

Prin omisiunea de a analiza toate probele administrate, instanța nu a stabilit toate împrejurările de fapt esențiale în speță, punând în imposibilitate instanța de control judiciar în a realiza un examen efectiv al hotărârii recurate.

Astfel, se constată că judecătorul fondului nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la cartea funciară originară a imobilului, respectiv asupra faptului că imobilul a fost transcris inițial în cf. x Timișoara, cum a fost menționat în cf. x Timișoara la poziția B1, Observațiuni: Transcriere nr. crt. 2.

Tocmai în vederea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, care permit solicitantului să depună începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate, expertize judiciare precum și orice acte care, coroborate, ar întemeia prezumția existenței dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive, instanța era datoare să verifice cronologic înscrisurile în cartea funciară a imobilului și să constate că înscrierea originală a denumirii proprietarului era în limba maghiară și era alta decât cea care a fost menționată cu ocazia transcrierii în cartea funciară x Timișoara.

În aceste condiții, se impunea ca prima instanță să coroboreze toate înscrisurile depuse la dosar și nu să aibă în vedere exclusiv înscrierea în cf. x Timișoara, fără să argumenteze motivul pentru care a înlăturat înscrierea originară din cartea funciară.

De altfel, la dosarul de fond se regăsesc depuse înscrisuri asupra cărora prima instanță nu s-a pronunțat în niciun fel iar în cauză se impunea a se stabili dacă imobilul solicitat intră în categoria celor pentru care înscrierea în cartea funciară s-a efectuat eronat, respectiv pe numele școlii romano-catolice.

Reclamanta recurentă deține o traducere autorizată a cărții funciare în limba maghiară, aceasta solicitând o traducere corectă din punct de vedere lingvistic a înscrierii în limba maghiară în cartea funciară.

Instanța de fond trebuie să stabilească o situație de fapt corectă și reală, având în vedere cartea funciară originară a imobilului și traducerea corectă a înscrierii originare a denumirii proprietarului, pentru a stabili dacă proprietarul a fost Școala romano-catolică de fete înființată de episcopul C. sau A..

Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, care va proceda conform considerentelor din prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Episcopia Romano-Catolica de Timișoara împotriva sentinței civile nr. 122 din 10 aprilie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2022.