ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 536/2021

Ședința publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20 aprilie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel Alba - Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată, reclamanta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâți Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, anularea punctului 1 din Decizia nr. 264/16.10.22016 prin care a fost respinsă contestația administrativă și anularea parțială a Deciziei de impunere nr. x/16.03.29016 privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoanele juridice și a Deciziei nr. F-HD60/16.03.29016 privind modificarea bazei de impozitare.

În cauză, prin încheierea de ședință din data de 6 februarie 2018 s-a încuviințat părților proba cu expertiza termoenergetică și a fost numit în cauză expertul A. pentru a efectua lucrarea de specialitate.

La data de 7 octombrie 2019 expertul tehnic judiciar A. a depus la dosar prin poștă electronică la Serviciul Registratură al instanței nota de evaluare a onorariului precizând că suma de 120.751 RON, reprezintă totalul indemnizației pentru raportul de expertiză.

În ședința publică din data de 08 octombrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a validat suma de 18.272 RON cu titlul de onorariu definitiv pentru expertul tehnic judiciar A..

S-a comunicat reclamantei Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. și pârâtelor prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara un exemplar din încheiere de ședință cu mențiunea să achite câte 1.636 RON fiecare cu titlul de diferență de onorariu expert și să depună la dosar dovada achitării acestuia și cu mențiunea suplimentară pentru reclamantă de a comunica la dosar și dovada achitării onorariului provizoriu.

S-au încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către reclamanta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A

S-a amânat judecarea cauzei la data de 26 noiembrie 2019.

Împotriva încheierii pronunțate la data de 08 octombrie 2019 a declarat recurs domnul expert A., care solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată, în sensul acordării întregii sume solicitate cu titlu de onorariu de expert.

Susține că încheierea atacată este lovită de nulitate absolută, fiind pronunță cu încălcarea prevederilor legale, judecătorul fondului neapreciind corect munca depusă pentru efectuarea expertizei și care totalizează 5.000 de file.

Consideră că munca expertului nu se cuantifică prin numărarea filelor, cu prin conținutul ei, în care se regăsesc informații de specialitate, pe care nu le cunoaște un judecător, dacă nu îi sunt prezentate de expert.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată la data de 19 mai 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocată în cauză, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Principiul legalității căilor de atac exclude examinarea unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții față de cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Ca atare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În cauză, instanța reține că recurentul având calitatea de expert a formulat recurs împotriva încheierii din 8 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, prin care Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, alături de alte soluții și având în vedere prevederile art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 a încuviințat cererea formulată de expertul tehnic judiciar A. validând suma de 18272 RON cu titlu de onorariu definitiv.

Potrivit art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, "Onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului."

În speța dedusă judecății, expertiza a fost dispusă de prima instanță, astfel că dezbaterile privind onorariul expertului pot avea loc până la pronunțarea sentinței - expertul având posibilitatea de a se prezenta în instanță - legea procesual-civilă nereglementând o procedură de contestare a onorariului definitiv cuvenită expertului în procedura de recurs.

Conform art. 40 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, "Prevederile prezentei ordonanțe referitoare la expertiza tehnică judiciară se completează cu dispozițiile privind expertiza din C. proc. civ. sau, după caz, din C. proc. pen., în măsura în care prin această ordonanță nu se dispune altfel."

Din dispozițiile C. proc. civ. [art. 331 alin. (2) și (3) și art. 339 alin. (2)] și ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2000 rezultă că valorificarea oricăror pretenții privitoare la onorariul expertului se poate face doar în fața instanței care a dispus administrarea probei cu expertiză. Acest aspect conduce la concluzia potrivit căreia experții nu pot formula apel sau recurs împotriva unei încheieri sau hotărâri pronunțate în dosarul în care au efectuat raportul de expertiză.

Totodată, potrivit art. 458 C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane."

Expertul numit de instanță nu are calitatea de "parte în proces", iar potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 "Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale."

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă calea de atac promovată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii de ședință din data de 8 octombrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2021.