ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5338/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanta R.N.P. Romsilva -Administrația Parcului Natural Porțile de Fier R.A., a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului-Direcția de Accesare Fonduri Externe, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, precum și anularea adresei nr. x/12.03.2019 și nr. y/04.04.2019 emise de pârâtă precum și a tuturor actelor subsecvente acestora, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 290/2019 din 11 iulie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva-Administrația Parcului Natural Porțile de Fier RA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului-Direcția de Accesare Fonduri Externe, ca fiind inadmisibilă.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva-Administrația Parcului Natural Porțile de Fier RA, a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului recurenta arată că la data de 13.03.2019 Ministerul Mediului - Direcția Accesare Fonduri Externe, la aproximativ 1 an de la nota de închidere a proiectului nr. x/25.04.2018, transmite prin corespondență în format electorate (email) adresa nr. x/12.03.2019 prin care comunică declararea ca neeligibilă a sumei de 824.482,71 RON, invocând o decizie fără număr pe care nu o comunică a Financial Mechanism Office (FMO) Belgia, motiv pentru care prin adresa nr. x/22.03.2019 a formulat plângere prealabilă solicitând anularea/revocarea acestei adrese. Prin adresa nr. x/04.04.2019 Ministerul Mediului-Direcția Accesare Fonduri Externe răspunde la plângerea prealabilă, invocând nerespectarea prevederilor art. 12.3 punctele 2 și 3 din Regulamentul privind Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European (SEE) 2009-2014, fără a anula/revoca adresa nr. x/12.03.2019 emisă de Ministerul Mediului. Recurenta consideră că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material întrucât aceste adrese sunt acte administrative în conformitate cu Legea nr. 554/2004 și sunt emise de o autoritate publică, în regim de putere publică pentru organizarea executării legii, dovadă este faptul că s-a emis în baza acestor adrese și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor x/12.08.2019 a Ministerului Mediului -Direcția Accesare Fonduri Externe pentru punerea în executare a legii Deci, este cert că aceste adrese emise în scopul organizării legii și executării acesteia produc efecte juridice între părți, dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice între părți (stabilește o cheltuială neeligibilă, detaliază provenientța sumelor, indică organul care a stabilit aceste sume și temeiul în baza căreia au fost stabilite - chiar dacă acestea nu sunt legale), astfel că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a legii, astfel că se impune desființarea hotărârii. În opinia recurentei, instanța de fond era obligată, în virtutea rolului activ, să solicite printr-o adresă Ministerului Mediului-Direcția Accesare Fonduri Externe să depună întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestor adrese, sarcina probei revenindu-i conform art. 13 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ. Astfel fiind, recurenta consideră că decizia atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că pe fond nu s-a cercetat dacă adresele a căror anulare s-a cerut, au fost legal întocmite și dacă s-a indicat temeiul legal în baza căruia a fost declarată cheltuială neeligibilă, iar nemotivarea hotărârii sub aspectele de esență invocate de părți echivalează cu necercetarea fondului cauzei atrăgând casarea deciziei atacate în condițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Mediului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta R.N.P. ROMSILVA - Administrația Parcului Național Porțile de Fier R.A. a solicitat anularea adreselor nr. x/12.03.2019 și nr. y/04.04.2019 emise de Ministerul Mediului-Direcția de Accesare Fonduri Externe, solicitând totodată și suspendarea acestora până la data soluționării acțiunii în anulare. Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora prin act administrativ se înțelege: "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ". Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații. Nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia. Înalta Curte constată că în mod corect și legal, instanța de fond a reținut că, cele două adrese a căror anulare se solicită, au fost emise de către Ministerul Mediului, Direcția de Accesare Fonduri Europene fiind doar o structură organizatorică din cadrul ministerului, fiind astfel îndeplinite primele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. x - Legea contenciosului administrativ, actualizată cu modificările și completările ulterioare, respectiv condițiiile ca actul să fie emis de către o autoritate publică, în regim de putere publică. Însă, pentru ca cele două adrese să poată fi calificate drept acte administrative, în înțelesul prevederilor Legii contenciosului administrativ, trebuie să îndeplinească și celelalte două condiții: să fie emise în vederea executării legii sau a executării în concret a legii, respectiv să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice. Instanța de fond, în mod corect, a constatat că nu sunt îndeplinite cele două condiții sus-menționate, respectiv faptul că adresele nu vizează organizarea executării legii sau executarea în concret a acesteia și nici nu dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice între părți, Instanța de fond a constatat că, prin cele două adrese, organismul de specialitate Direcția de Accesare Fonduri Europene din cadrul Ministerului Mediului, în calitate de operator de program - parte în contractul de finanțare, a adus la cunoștința recurentei că organismul financiar european abilitat, în baza unui regulament, a emis o decizie de declarare a unor cheltuieli din cadrul proiectului ca fiind neeligibile și a solicitat restituirea lor. Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a reținut că, decizia de a declara respectivele sume ca fiind neeligibile nu aparține Ministerului Mediului, ci a fost emisă de o persoană juridică terță față de litigiul dedus judecății, respectiv Oficiul Mecanismului Financiar. Recurenta susține faptul că adresele contestate au fost emise în organizarea executării legii sau executarea în concret a legii, având în vedere faptul că a fost emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/MP/12.03.2019. Criticile recurentei-reclamante, referitoare la faptul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, în baza celor doua adrese, a fost emis și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/MP/12.08.2019, sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. Înalta Curte constată că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/MP/12.08.2019 a fost încheiat la data de 09.08.2019 și privește verificarea suspiciunii de neregulă existentă pe proiectul "Măsuri de conservare a ecosistemelor de pădure și de zone umede din arealul Parcului Natural Porțile de Fier", finanțat în cadrul Programului RO02 "Biodiversitate și servicii ale ecosistemelor". Procesul-verbal invocat de către recurentă a fost încheiat la o dată ulterioară emiterii adreselor contestate, acestea din urmă fiind emise în data de 12.03.2019, respectiv în data de 04.04.2019. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.