ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6007/2021

Ședința publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18.10.2017, reclamanta RNP Romsilva-Administrația Parcului Natural Porțile de Fier RA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare-Direcția Gestionare pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu, suspendarea executării Deciziei nr. 50821/25.08.2017, a Notificării nr. x/04.07.2017 și a Procesului-verbal nr. x/04.07.2017 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor emise de pârât, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Prin aceeași cerere, a solicitat și anularea actelor administrative menționate.

1.2. Soluția primei instanțe

1.2.1. Prin sentința civilă nr. 24 din 18 ianuarie 2018, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare, ca nefondată. Totodată, a amânat pronunțarea asupra fondului, privind anularea actelor administrative atacate, la data de 25.01.2018.

În considerentele sentinței, Curtea a analizat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a Deciziei nr. 50821/25.08.2017 și a Notificării nr. x/04.07.2017 invocată de pârât și a apreciat-o ca fiind întemeiată, precizând că urmează a respinge cererea de suspendare a acestor două acte ca inadmisibilă.

1.2.2. Prin sentința civilă nr. 42 din 25 ianuarie 2018, Curtea a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

În considerentele sentinței, Curtea a analizat excepția inadmisibilității cererii de anulare a Notificării nr. x/04.07.2017 invocată de pârât prin întâmpinare și a apreciat-o ca fiind fondată, pentru că notificarea nu îndeplinește condițiile impuse de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru actul administrativ, întrucât nu naște, modifică sau stinge raporturi juridice.

Împotriva acestor sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta RNP Romsilva-Administrația Parcului Natural Porțile de Fier RA a formulat două cereri de recurs distincte.

2.1. Recursul vizând sentința civilă nr. 24 din 18 ianuarie 2018, prin care a fost respinsă cererea de suspendare, a fost respins prin Decizia nr. 1854 din 19 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 42 din 25 ianuarie 2018 a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă solicitând casarea hotărârii recurate și rejudecarea acțiunii privind petitul referitor la anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.07.2019 și a Deciziei nr. 50821/25.08.2017.

A susținut recurenta-reclamantă că instanța a încălcat sau aplicat greșit normele de drept material.

Astfel, nu poate fi reținută în sarcina sa niciun fel de abatere care să prejudicieze bugetul, iar actele atacate nu probează existența unei legături de cauzalitate între acțiunile delictuale ale sale și un pretins prejudiciu, în concret, neputând fi vorba despre o acțiune delictuală și niciun prejudiciu.

Nu poate fi vorba nici de plata unei sume necuvenite, întrucât în cadrul contractului x/28.01.2013 intitulat "Servicii de proiectare", cheltuiala a fost certificată și autorizată la plată prin cererea de rambursare nr. x/14.08.2013 de către AM POS Mediu.

În concluzie, instanța a făcut aplicarea greșită a legii, neputând fi vorba despre nicio abatere de la dispozițiile contractului de finanțare, de la dispozițiile legale, cât timp Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. x/2015 a stabilit că cine a săvârșit abaterea de la contractul de finanțare este S.C. A. S.R.L. pentru întârzierea în nerealizarea centrului de vizitare și, implicit, abaterea de la contractul de finanțare.

Pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, succesor în drepturi și obligații al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, a formulat întâmpinare față de ambele cereri de recurs, prin care a solicitat, în principal, anularea recursurilor, ca nemotivate, sau, în subsidiar, respingerea acestora, ca nefondate.

4.1. Preliminar, în ceea ce privește cererea recurentei-reclamante de restituire a cauțiunii achitate la fond pentru soluționarea cererii de suspendare a actelor atacate, Înalta Curte reține că, potrivit art. 123 C. proc. civ. coroborat cu art. 1064 C. proc. civ., această cerere este de competența primei instanțe.

Astfel, cererea de restituire a cauțiunii reprezintă o cerere accesorie față de cererea principală, iar dovada achitării cauțiunii a fost depusă la dispoziția instanței de fond, care a și stabilit cauntumul cauțiunii, de 4.960 RON.

4.2. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Astfel, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

4.2.1. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2.2. Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că, deși la nivel formal, recurenta-reclamantă RNP Romsilva-Administrația Parcului Natural Porțile de Fier RA a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Recurenta, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a-și exprima dezacordul față de soluția primei instanțe, apreciind că nu se poate reține nicio abatere de la dispozițiile contractuale sau legale.

Însă, nu s-a referit și nu a combătut în niciun fel aspectele reținute prin considerentele hotărârii recurate, care au avut în vedere, în esență, nerespectarea condițiilor pentru care se consideră a fi eligibile și funcționale proiectele, în raport cu Decizia Comisiei Europene C (2015) 2771 final/30.04.2015 de modificare a Deciziei C (2013) 573 final/20.03.2013 și în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a circumstanțiat în niciun mod critica sa, în sensul că instanța de fond ar fi încălcat sau ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că excepția invocată de intimatul-pârât este întemeiată, devenind aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de recurenta-reclamantă RNP Romsilva-Administrația Parcului Natural Porțile de Fier RA împotriva sentinței nr. 42 din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.