Decizia nr. 1854/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 24/2018 a Curții de Apel Craiova

Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18.10.2017, reclamanta RNP Romsilva-Administrația Parcului Natural Porțile de Fier RA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare-Direcția Gestionare pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu, suspendarea executării Deciziei nr. 50821/25.08.2017, a Notificării nr. x/04.07.2017 și a Procesului-verbal nr. x/04.07.2017 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor emise de pârât, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare. Prin aceeași cerere, a solicitat și anularea actelor administrative menționate. 1.

Soluția primei instanțe 1.2.1. Prin sentința civilă nr. 24 din 18 ianuarie 2018, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare, ca nefondată. Totodată, a amânat pronunțarea asupra fondului, privind anularea actelor administrative atacate, la data de 25.01.2018. În considerentele sentinței, Curtea a analizat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a Deciziei nr. 50821/25.08.2017 și a Notificării nr. x/04.07.2017 invocată de pârât și a apreciat-o ca fiind întemeiată, precizând că urmează a respinge cererea de suspendare a acestor două acte ca inadmisibilă. 1.2.2. Prin sentința civilă nr. 42 din 25 ianuarie 2018, Curtea a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată. În considerentele sentinței, Curtea a analizat excepția inadmisibilității cererii de anulare a Notificării nr. x/04.07.2017 invocată de pârât prin întâmpinare și a apreciat-o ca fiind fondată, pentru că notificarea nu îndeplinește condițiile impuse de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru actul administrativ, întrucât nu naște, modifică sau stinge raporturi juridice. 2. Cererile de recurs Împotriva acestor sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta RNP Romsilva-Administrația Parcului Natural Porțile de Fier RA a formulat două cereri de recurs distincte. Recursul vizând sentința civilă nr. 24 din 18 ianuarie 2018, prin care a fost respinsă cererea de suspendare, a fost întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a solicitat casarea hotărârii atacate și, rejudecând, admiterea acțiunii privind suspendarea executării Deciziei nr. 50821/25.08.2017, a Notificării nr. x/04.07.2017 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a crențelor bugetare nr. x/04.07.2017. A apreciat recurenta-reclamantă că în mod tendențios și fără temei legal instanța nu a motivat dacă decizia atacată este act administrativ, ceea ce echivalează cu recercetarea fondului și cu pronunțarea unei soluții greșite. De asemenea, a formulat contestație administrativă, conform art. 47 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011, atât împotriva notificării cât și împotriva procesului-verbal, contestație care a fost respinsă prin Decizia nr. 50821/25.08.2017. A susținut că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. Referitor la cazul bine justificat, instanța de fond în mod eronat a apreciat că nu planează o îndoială serioasă asupra procesului-verbal contestat, fără a se apleca asupra chestiunilor invocate prin acțiune, referitoare la atitudinea contradictorie a AM POS Mediu, care, inițial, a autorizat la plată cheltuiala și, ulterior, a declarat că este neeligibilă. În ceea ce privește condiția preveniri unei pagube iminente, a arătat recurenta-reclamantă că executarea actului administrativ ar putea produce afectarea activității sale, întrucât suma în discuție, 40.000 RON fără TVA, este considerabilă și reprezintă însuși prejudiciul material, viitor și previzibil.

Apărările formulate de intimatul-pârât Pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, succesor în drepturi și obligații al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, a formulat întâmpinare față de ambele cereri de recurs, prin care a solicitat, în principal, anularea recursurilor, ca nemotivate, sau, în subsidiar, respingerea acestora, ca nefondate.

Decizia instanței de recurs Preliminar, Înalta Curte reține că, la acest termen, este soluționat recursul formulat împotriva sentinței nr. 24 din 18 ianuarie 2018 prin care a fost soluționat petitul privind suspendarea executării Deciziei nr. 50821/25.08.2017, a Notificării nr. x/04.07.2017 și a Procesului-verbal nr. x/04.07.2017 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor emise de pârât, recurs care trebuie soluționat cu celeritate. Recursul vizând sentința nr. 42 din 25 ianuarie 2018 prin care a fost respinsă cererea de anulare a acelorași acte va primi termenul condicii de judecată. 4.1. Înalta Curte urmează a respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, apreciind că, din punct de vedere formal, susținerile expuse în cuprinsul cererii de recurs se pot circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 4.2. Examinând, pe fond, recursul vizând sentința de soluționare a petitului acțiunii de suspendare, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că este nefondat. Reclamanta RNP Romsilva-Administrația Parcului Natural Porțile de Fier RA, în calitate de beneficiar al proiectului cu titlul "RNP Romsilva Administrația Parcului Natural Porțile de fier RA garant al unui sistem adecvat de management al biodiversității", obiect al contractului de finanțare nr. x/04.07.2012, a încheiat contractul de servicii de proiectare nr. 10804/28.01.2013 cu A. S.R.L.. Prin Procesul-verbal nr. x/04.07.2017 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, contestat în prezenta cauză, s-a reținut că suspiciunea de neregulă existentă în privința reclamantei se confirmă, fiind stabilită în sarcina acesteia o creanță bugetară în cuantum de 49.600 RON. Prin Notificarea nr. x/04.07.2017, a informat RNP Romsilva-Administrația Parcului Național Porțile de Fier RA cu privire la faptul că figurează în evidențele sale cu o corecție financiară de 40.000 RON fără TVA. Împotriva procesului-verbal și a notificării menționate, RNP Romsilva-Administrația Parcului Natural Porțile de Fier RA a formulat contestație administrativă, care a fost respinsă prin Decizia nr. 50821/25.08.2017 a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene. Urmare a respingerii contestației, RNP Romsilva-Administrația Parcului Natural Porțile de Fier RA a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea vizând atât suspendarea tuturor actelor, a procesului-verbal, a notificării și a deciziei de soluționare a contestației, cât și anularea acestora. 4.3. În considerentele sentinței nr. 24 din 18 ianuarie 2018, Curtea de Apel Craiova a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a Notificării nr. x/04.07.2017 și a Deciziei nr. 50821/25.08.2017, apreciind că se poate solicita suspendarea executării titlului de creanță, reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, și nu a deciziei prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată împotriva acestuia și nici a notificării, care nu este altceva decât o înștiințare asupra corecțiilor cu care beneficiarul figurează în evidențele autorității. 4.4. În ceea ce privește susținerea recurentei-reclamante că instanța nu a motivat dacă Decizia nr. 50821/25.08.2017 este act administrativ sau nu, Înalta Curte reține că instanța de fond nu a analizat acest aspect, al caracterului deciziei de act administrativ (care, de altfel, nici nu a fost contestat de pârât), ci a reținut faptul că singurul act care este susceptibil de executare până la soluționarea acțiunii în anulare este titlul de creanță, reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. Or, recurenta nu aduce critici pertinente asupra considerentelor avute în vedere de prima instanță sau asupra modului de soluționare a excepției inadmisibilității invocate de pârât. 4.

Referitor la soluția de respingere a suspendării executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, Înalta Curte reține că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene. Legea nr. 554/2004 prevede în art. 14 și 15 atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare. Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiției existenței unui caz bine justificat și a iminenței unei pagube, conform definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din același act normativ. Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. 4.

În prezenta cauză, argumentele recurentei-reclamante nu au capacitatea de a produce o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ. Înalta Curte reține că nu este suficient ca reclamanta să afirme existența unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii, evidente, care fără o cercetare aprofundată să permită formarea unui dubiu asupra legalității actului. Aceste indicii de nelegalitate este necesar să fie evidente, pentru a putea fi identificate cu ușurință la nivelul aparențelor. Recurenta-reclamantă, în combaterea soluției instanței de fond și în dovedirea cazului bine justificat, s-a limitat la aprecieri teoretice cu privire la instituția suspendării actului administrativ și a invocat un singur aspect, referitor la o așa-zisă contradictorialitate a atitudinii autorității, care, inițial, a autorizat la plată cheltuiala și, ulterior, a constatat că este neeligibilă. Or, acest aspect nu poate fi subsumat condiției cazului bine justificat, în sensul unei aparențe de nelegalitate a procesului-verbal contestat. 4.

Nefiind îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că este de prisos a analiza condiția prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp cât, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. 4.

Soluția instanței de recurs Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care va fi respinsă excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât, și recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.