ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 523/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Județean Ilfov a solicitat în contradictoriu cu intimata Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Notificării privind respingerea dosarului cererii de plată nr. x/08.10.2015 și pe cale de consecință, Decizia nr. 11833/25.04.2016, de respingere a contestației Consiliul Județean Ilfov.

Prin sentința nr. 1497 din 17 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Județul Ilfov-Consiliul Județean Ilfov, în contradictoriu cu intimata Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1497 din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Județul Ilfov - Consiliul Județean Ilfov solicitând casarea sentinței atacate.

Intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar, pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În cauză, recurentul nu a formulat motive de recurs la adresa sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia.

Prin sentința recurată prima instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prima instanță a reținut legalitatea actelor administrative contestate, respectiv a Notificării privind respingerea dosarului cererii de plată nr. x/08.10.2015 și a Deciziei nr. 11833/25.04.2016, de respingere a contestației, reținând că în cauză sunt incidente prevederile cuprinse la pct. 10.1 din Ghidul solicitantului versiunea 3.2 - ianuarie 2015 privind acordarea ajutorului financiar în cadrul programului de încurajare a consumului de fructe în școli - distribuția de mere, potrivit cărora, cererea de plată se poate respinge în urma controlului la nivelul solicitantului și a instituțiilor de învățământ beneficiare, în următoarele situații: dacă se utilizează sau se prezintă documente false sau incorecte; în cazul în care lipsesc evidențele și documentele comerciale care atestă furnizarea și consumul merelor de către elevii din instituțiile de învățământ prevăzute în desfășurătorul atașat cererii de plată.

Or, din Nota de respingere a cererii de plată au rezultat o mulțime de nereguli constatate de autoritatea de verificare și control privind necompletarea declarației/declarațiilor de către furnizor în conformitate cu cerințele Ghidului solicitantului, neîntocmirea centralizatorului avizelor potrivit formularelor standard, acestea nefiind datate și semnate de reprezentantul furnizorului, etc. Mai mult, în adresa de răspuns la clarificarea cu nr. x/19.11.2015 S.C. A. S.R.L. se precizează faptul că în caietul de sarcini nu se făcea trimitere la Ghidul solicitantului, că centralizatoarele avizelor nu reprezintă o obligație contractuală a societății iar facturile fiscale nu mai pot fi modificate, acestea fiind deja înregistrate în contabilitate, fără să atașeze Formularul de Completare a cererii de plată împreună cu documentele solicitate prin notificarea de completare.

Recurentul a reluat prin cererea de recurs situația de fapt a cauzei, însă nu a formulat critici efective pentru care hotărârea instanței de fond este nelegală.

În motivele de recurs nu se regăsesc niciun fel de critici cu privire la sentința recurată, susținerile din recurs fiind exclusiv considerații privind dispozițiile art. 8 din O.U.G. nr. 66/2011 și 16 din Legea nr. 61/2011, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, deși cererea de recurs trebuie să vizeze, pentru motive de nelegalitate, argumentele instanței care a pronunțat hotărârea, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior, în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, deși dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, formularea de critici circumscrise cazurilor de casare, de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii, prezentul recurs reprezintă un recurs formal, prin care nu se aduc niciun fel de critici efective de nelegalitate hotărârii recurate.

În consecință, pentru neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, a nulității recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură.

Anulează recursul declarat de reclamantul Județul Ilfov - Consiliul Județean Ilfov împotriva sentinței nr. 1497 din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2022.