ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 517/2021

Ședința publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ.:

"Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20 noiembrie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) modificarea Deciziei nr. 10505/01.11.2017 emisă de pârât în sensul obligării pârâtului la plata despăgubirilor ce vor rezulta din raportul de expertiză ce se va efectua în cauză.

Prin sentința civilă nr. 1356 pronunțată în data de 22 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată (contestație) formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Împotriva sentinței civile nr. 1356 din data de 22 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. care, fără a invoca prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.

În cuprinsul cererii de recurs a susținut că, atât pârâtul, cât și instanța de fond s-au limitat a analiza împrejurările evenimentului rutier luând în considerare doar concluziile unui expert angajat de asigurator, motiv pentru care apreciază că este necesar ca în cauză să se efectueze o expertiză judiciară (auto).

Intimatul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

La termenul de judecată din data de 2 feburarie 2020, intimatul pârât a solicitat a se constat că recursul este nul pentru nemotivare, criticile neputând fi încadrate în dispozițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 2 februarie 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs formulate de către reclamantul A., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, examinând cererea de recurs formulată de către reclamantul A., se constată că, acesta nu a invocat nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și nici nu a formulat critici care să poată fi încadrate în acest text de lege.

În speță, instanța de recurs constată că recurentul-reclamant nu a arătat care sunt normele de drept material ce au fost, în opinia sa, încălcate sau aplicate greșit de către prima instanță și nici argumentele pentru care a apreciat în acest mod. Cu alte cuvinte, recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă adusă hotărârii recurate, care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, singura critică formulată în recurs vizează faptul că prima instanță nu a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză judiciară (auto) pentru a se studia dinamica evenimentului rutier, or, aceasta nu poate constitui un motiv de recurs, câtă vreme nu a arătat în concret normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către prima instanță și nici argumentele care ar susține o asemenea opinie.

Mai mult, aspectele invocate prin cererea de recurs vizează starea de fapt din cauză și au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată și în fața instanței de fond.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constat nul recursul de față pentru nemotivare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1356 din data de 22 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1356 din data de 22 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2021.