ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 509/2021

Ședința publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2011, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ, a formulat contestație împotriva măsurii de schimbare a aprecierii anuale (2010) acordate de structura de protecție a ONU pentru care a lucrat în anul 2010, solicitând anularea măsurilor și actelor administrative ale SPP, inclusiv a celor premergătoare.

În motivare, reclamantul a arătat că activitatea sa a fost apreciată de superiorii săi din DPKO cu calificativul FOARTE BINE și SPP cunoștea acest aspect.

Potrivit regulilor în vigoare la data respectivă - în conformitate cu principiul tempus regit actum - aprecierea la nivelul SPP nu poate fi alta decât cea primită în misiunea externă pe lângă organismele ONU, și nu poate fi modificată decât simetric, de cel ce a acordat-o, iar nu de SPP, orice schimbare ulterioară de reguli interne în SPP nefiind aplicabilă decât pentru viitor, astfel că nu îi poate fi opozabilă.

A arătat că înțelege să conteste atât actul formal de apreciere, cât și Ordinul Directorului SPP de validare aprecierii anuale în cazul în care un astfel de ordin a fost deja emis.

Legal citat, pârâtul SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ a formulat întâmpinare, invocând excepțiile inadmisibilității, precum și a lipsei de interes iar pe fond, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.

Pârâtul a susținut că din modul în care este expus obiectul contestației nu reiese clar tipul și natura juridică a actului atacat și nici dacă este vorba de unul sau mai multe acte, existând o evidentă contradicție între precizarea obiectului cererii din partea introductivă și cea făcută în cuprinsul sau în nota de final.

A arătat că, dacă actul contestat este aprecierea de serviciu ce i-a fost întocmită d-lui lt. col A. pentru activitatea din perioada 06.06.2009 - 25.08.2010, acesta nu poate constitui obiect al unei contestații întemeiate pe prevederile Legii nr. 554/2004.

Față de natura juridică a actului contestat care nu este un act administrativ prin care să se nască, să se modifice ori să se stingă raporturi juridice, a solicitat să se constate ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității contestației.

În susținerea excepției lipsei de interes a contestației, s-a arătat că aprecierea de serviciu este documentul prin care se face, periodic, evaluarea competenței profesionale, a îndeplinirii atribuțiilor prevăzute în fișa postului, a modului de comportare în serviciu și în afara acestuia, a calităților morale și perspectivelor de dezvoltare și promovare a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor. Conținutul acesteia este hotărâtor pentru înaintarea în gradul următor ori pentru definitivarea pe o funcție de conducere a unui cadru militar în activitate, aceasta neproducând nici un efect juridic față de un cadru militar trecut în rezervă, cum este cazul contestatorului din prezenta cauză.

Cum aprecierea de serviciu este un document intern, cu relevanță doar în ceea ce privește activitatea unei persoane pe timpul cât are calitate de cadru activ al serviciului și nu poate afecta în vreun fel drepturile sau interesele unui cadru în rezervă, consideră că nu există un interes justificat al contestatorului în promovarea cererii în instanță.

Pe fond, pârâtul a arătat că, potrivit normelor interne, aprecierea de serviciu este unicul document în care se face periodic, evaluarea competenței profesionale, a îndeplinirii atribuțiilor prevăzute în fișa postului, a modului de comportare în serviciu și în afara acestuia, a calităților morale și perspectivelor de dezvoltare și promovare a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor

În ceea ce privește cadrele militare participante la misiunile externe sub egida ONU există reglementări interne specifice inclusiv în ceea ce privește modul de întocmire a aprecierilor de serviciu, acestea completându-se cu normele generale cuprinse în "Instrucțiunea privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate din Serviciul de Protecție și Pază".

A menționat că reclamantul a fost detașat pentru executarea unei misiuni de protecție în Sudan în perioada 05.06 2009 - 20.08 2010. La revenirea din misiune ofițerul a efectuat concediul de odihnă și cel de recuperare după care și-a reluat activitatea în cadrul serviciului.

În luna noiembrie 2010 în cadrul instituției s-a derulat cercetarea disciplinară dispusă de către directorul serviciului în legătură cu o serie de abateri grave de la prevederile legale și ale regulamentelor militare săvârșite de către reclamantul lt. col. A. atât în perioada 05.06 2009 - 20.08 2010 cât s-a aflat detașat pentru executarea unei misiuni de protecție în Sudan, cât și după întoarcerea în țară.

În urma cercetării disciplinare efectuate a rezultat săvârșirea de către ofițer a unui cumul de abateri grave de la ordinele și regulamentele militare iar pentru acestea, prin ordinul directorului S.P.P., reclamantul a fost trimis în fața Consiliului de Judecată.

Pentru activitatea desfășurată în perioada 06.06.2009 - 25.08.2010, perioadă în care contestatorul s-a aflat în misiune în Sudan, acestuia i s-a întocmit aprecieri de serviciu, conform normelor interne, la data de 22.02.2011.

Potrivit art. 17 lit. b) din Ordinul directorului Serviciului de Protecție și Pază nr. 16 din 04.06.2008 pentru aprobarea "Atribuțiilor, organizării și funcționării structurii misiuni externe" aprecierea de serviciu a lt. col. A. a fost întocmită de către șeful său nemijlocit și a fost concluzionată de către prim-adjunctul directorului SPP.

Calificativul general inițial a fost "bun", ulterior fiind schimbat în "corespunzător" deoarece s-a constatat faptul că șeful ierarhic nemijlocit nu a justificat indicatorii consemnați, s-au folosit fraze stereotipe fără a se face recomandări. De asemenea s-a concluzionat că ofițerul, deși are experiență în munca de protecție, nu a folosit-o la nivel corespunzător. Rezultatul aprecierii i-a fost adus la cunoștință la data de 03.03.2011, acesta semnând formularul de apreciere și contestând acest rezultat.

Pentru soluționare, a fost numită o comisie de apreciere care a analizat modul de întocmire a aprecierii de serviciu, dar și argumentele invocate de către ofițer și a constatat ca fiind corecte calificativele acordate la fiecare dintre indicatorii de apreciere precum și calificativul general "corespunzător".

Conform prevederilor art. 15 alin. (3) din "Instrucțiunea privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate din Serviciul de Protecție și Pază", după rezolvarea contestației, directorul SPP, cel care a numit comisia de apreciere, a analizat propunerile comisiei și a înscris în rubrica destinată din formularul de apreciere hotărârea privind rezolvarea contestației.

Urmare a constatărilor comisiei la data de 17.03.2011 s-a hotărât respingerea contestației și menținerea calificativului general obținut "corespunzător".

Dreptul la contestație împotriva modului în care a fost întocmită aprecierea de serviciu a fost exercitat de către ofițer, iar contestația a fost soluționată în condițiile și termenele prevăzute de regulamentele interne.

Pârâtul a menționat că nu s-a făcut nici o schimbare a aprecierii întocmite potrivit normelor ONU. Aceasta a fost avută în vedere și a constituit unul din elementele de care s-a ținut cont la întocmirea aprecierii de serviciu pentru activitatea desfășurată în perioada 06.06.2009 - 25.08.2010. Aprecierea de serviciu a unui cadru S.P.P. se face conform normelor interne ale instituției, iar nu reglementărilor aplicabile în alte instituții, fie ele și internaționale cum este cazul ONU.

În ceea ce privește normele interne în materia întocmirii aprecierilor de serviciu pentru cadrele militare din Serviciul de Protecție și Pază care execută misiuni externe, acestea sunt conținute în Ordinul directorului Serviciului de Protecție și Pază nr. 16 din 04.06.2008 pentru aprobarea "Atribuțiilor, organizării și funcționării structurii misiuni externe" care se completează cu "Instrucțiunea privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate din Serviciul de Protecție și Pază".

La termenul de judecată din data de 13 februarie 2012, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că solicită anularea actului intitulat "Apreciere de serviciu pentru perioada 06.06.2009 - 25.08.2010", precum și a actului (ordin, decizie, rezoluție) al directorului SPP de validare a aprecierii considerate eronate și abuzive, Curtea luând act de precizare prin încheierea de la acest termen .

Reclamantul a formulat contestație împotriva refuzului declasificării de către pârâtul SPP a Regulamentului Intern și a Instrucțiunii privind aprecierea anuală aceasta fiind pusă în discuție și respinsă ca inadmisibilă, la termenul de judecată din data de 16.01.2013, astfel cum rezultă din cuprinsul practicalei hotărârii.

Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului de clasificare ca secret de serviciu a Instrucțiunii interne a SPP - aceasta fiind respinsă la termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2012 (Încheierea de la filele x).

Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Colegiului de conducere al Curții de Apel București nr. 19/2010 - aceasta fiind pusă în discuție și respinsă ca inadmisibilă, la termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din cuprinsul practicalei hotărârii.

Reclamantul a mai invocat excepția de nelegalitate a deciziei administrative din data de 12.03.2012 luate de un membru al personalului instanței, de trimitere a dosarului la un alt judecător decât cel legal învestit (actul denumit "decizie administrativă" fiind încheierea de ședință din data de 12 martie 2012 prin care dosarul a fost transmis la acest complet de judecată) aceasta fiind pusă în discuție și respinsă ca inadmisibilă, la termenul de judecată din data de 16.01.2013, astfel cum rezultă din cuprinsul practicalei hotărârii.

Celelalte chestiuni prealabile și excepții de procedură invocate de reclamant au fost soluționate prin încheierile de ședință de la termenele din data de 09 mai 2012, 23 mai 2012, 05 septembrie 2012 și 19 septembrie 2012 acestea vizând, în esență, nelegala compunere a completului de judecată și nelegala învestire a completului de judecată.

Prin încheierile de ședință din 30 mai 2012 și 26 septembrie 2012 Curtea de Apel București a anulat cererile de recuzare formulate de reclamantul B., ca netimbrate.

Prin sentința civila nr. 136 pronunțată la data de 16 ianuarie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes invocate de pârât și a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ.

Curtea a constatat că este neîntemeiată excepția inadmisibilității, argumentată de pârâtul SPP prin aceea că actul contestat nu este un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, s-a reținut că, în raport de autoritatea emitentă, și de efectele pe care le produc, atât aprecierea de serviciu, cât și actul emis de directorul SPP prin care a fost validată această apreciere se circumscriu noțiunii de act administrativ, astfel cum este definit de Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, fiind acte emise în derularea raporturilor juridice de serviciu pe care reclamantul, în calitate de ofițer, le are cu pârâtul SPP, raporturi care țin de funcția publică exercitată (funcția militară exercitată de reclamant fiind, indiscutabil, o funcție publică) care presupun subordonarea ierarhică și care produc efecte în ceea ce privește cariera reclamantului.

Din aceste considerente, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, invocată de pârât.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes, s-a susținut că aprecierea de serviciu este un document intern, cu relevanță doar în ceea ce privește activitatea unei persoane pe timpul cât are calitate de cadru activ al serviciului și nu poate afecta în vreun fel drepturile sau interesele reclamantului care este cadru militar în rezervă.

Curtea a constatat că, în raport de argumentele prezentate de pârât în susținerea excepției, interesul, condiție generală de exercitare a acțiunii civile se suprapune cu interesul legitim vătămat, reglementat de Legea nr. 554/2004 ca o cerință obligatorie pentru a se dispune anularea unui act administrativ nelegal, legiuitorul român consacrând concepția contenciosului subiectiv, concepție potrivit căreia soluția de anulare a actului administrativ cu privire la care se constată existența unei cauze de anulabilitate este condiționată de dovedirea vătămării unui drept sau a unui interes legitim al reclamantului.

Or, în cazul de față, a stabili dacă actele contestate vatămă un interes legitim al reclamantului, în condițiile în care acesta este cadru militar în rezervă, presupune a examina fondul cauzei deduse judecății, această analiză nefiind posibilă cu ocazia analizării excepției lipsei de interes, întrucât s-ar antama fondul cauzei.

Constatând așadar că examinarea interesului legitim vătămat al reclamantului constituie un aspect care ține de fondul cauzei, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes, urmând ca argumentele prezentate de pârât să fie avute în vedere la soluționarea acțiunii în fond.

Pe fond, Curtea a constatat că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate, întrucât, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că normele interne în materia întocmirii aprecierilor de serviciu pentru cadrele militare din Serviciul de Protecție și Pază care execută misiuni externe, aprobate prin Ordinul directorului SPP nr. 16 din data de 04.06.2008 pentru aprobarea "Atribuțiilor, organizării și funcționării structurii misiuni externe" se completează cu "Instrucțiunea privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate din Serviciul de Protecție și Pază".

S-a reținut că aprecierea de serviciu contestată de reclamant nu modifică aprecierea întocmită potrivit normelor ONU, aceasta din urmă fiind luată în considerare și constituind unul dintre elementele care au fost avute în vedere la întocmirea aprecierii de serviciu pentru perioada 06.06.2009 - 25.08.2010.

Astfel, pentru activitatea desfășurată în perioada detașării în Sudan, reclamantului i s-a întocmit aprecierea de serviciu în conformitate cu Ordinul directorului SPP nr. 16 din data de 04.06.2008, fiind luată în considerare și aprecierea întocmită potrivit normelor ONU, aceasta vizând modul în care ofițerul a îndeplinit misiunile de protecție în perioada detașării în Sudan.

Nu a fost reținută ca întemeiată susținerea reclamantului, în sensul că reglementările interne ale SPP nu îi sunt opozabile, întrucât, chiar dacă acesta a fost detașat pentru executarea unei misiuni de protecție în Sudan în perioada 05.06.2009 - 20.08.2010, și-a păstrat calitatea de cadru militar activ al SPP, fiindu-i aplicabile toate reglementările în vigoare, în ceea ce privește criteriile și procedura de întocmire a aprecierii de serviciu.

De asemenea, din analiza documentației depuse la dosarul cauzei de pârât, inclusiv a documentelor clasificate "secret de serviciu" depuse la Compartimentul Informații Clasificate prin adresele SPP nr. x/23.02.2012 și y/18.12.2012, Curtea a reținut că aprecierea de serviciu contestată de reclamant s-a realizat cu respectarea indicatorilor specifici de apreciere și a criteriilor de performanță, precum și a normelor procedurale, calificativul general fiind propus de către șeful ierarhic nemijlocit al reclamantului și decis de către prim-adjunctul directorului SPP, actul de validare emis de directorul SPP fiind cuprins în formularul tipizat al aprecierii.

S-a mai reținut că reclamantul și-a exercitat dreptul de a contesta aprecierea de serviciu, contestația fiind analizată de o comisie care a examinat modul de întocmire al aprecierii de serviciu și criticile formulate de contestator, constatând că toate calificativele au fost corect acordate și soluționând contestația în termenele și în condițiile prevăzute de regulamentul intern, în sensul respingerii acesteia.

În concluzie, din ansamblul materialului probator, Curtea a constatat că nu se pot reține aspecte de nelegalitate în ceea ce privește întocmirea aprecierii de serviciu a reclamantului, nici sub aspectul respectării indicatorilor și criteriilor de performanță, nici sub aspect procedural, criticile formulate fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește condiția vătămării unui drept sau a unui interes legitim al reclamantului, s-a constat că nu este îndeplinită, întrucât, actele administrative contestate ar produce efecte vătămătoare numai în măsura în care reclamantul ar fi cadru militar activ, fiind relevante în ceea ce privește înaintarea în grad sau promovarea pe o funcție de conducere, aspecte care țin de carieră, iar în cauză, acesta a fost trecut în rezervă ca urmare a demisiei.

Împotriva încheierilor de ședință din 13 februarie 2012, 12 martie 2012, 9 mai 2012, 23 mai 2012, 30 mai 2012, 05 septembrie 2012, 19 septembrie 2012, 26 septembrie 2012, 28 noiembrie 2012 și a sentinței civile nr. 136 din 16 ianuarie 2013, toate pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ fiscala formulat recurs în termenul legal reclamantul A..

Recurentul a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică pentru, în esență, următoarele argumente:

- hotărârea a fost pronunțată de un complet nelegal compus dint-un judecător incompatibil, prin înfrângerea principiilor repartizării aleatorii și continuității completului de judecată, consacrate de Legea nr. 247/2005, precum și a încheierilor de sedință indicate;

- contestă hotărârea/decizia/rezoluția de schimbare a aprecierii de serviciu.

În motivare a susținut că, activitatea sa a fost apreciată de superiorii din suborganizatia de profil a ONU, adică DPKO cu calificativul FOARTE BINE, iar SPP cunoștea acest aspect. Potrivit regulilor în vigoare la data respectivă, aprecierea la nivelul SPP nu putea fi alta decât cea primită în misiunea externă pe lângă organismele ONU și nu putea fi modificată decât, simetric, de cel ce a acordat-o, iar nu de SPP. Orice schimbare ulterioară de reguli interne în SPP nefiind aplicabilă decât pentru viitor.

Instanța de judecată a dispus, încă de la începutul procesului, aducerea respectivelor documente și declasificarea. Noul judecător, care a participat la soluționarea cauzei la al șaselea termen de judecată, a ignorat încheierile interlocutorii anterioare care priveau sarcina probei și obligația angajatorului, prin care Curtea dispusese aducerea documentelor și declasificarea lor. Mai mult nu a arătat motivele pentru care, dacă în perioada 05.06.2009 - 20.08.2010 avea calificativul Foarte Bine, i s-a acordat un alt calificativ, nesocotindu-l pe cel din misiunea externă.

- instanța de fond nu a respectat dispozițiilor încheierii pronunțate în ședința de la 07.11.2011 și 13.02.2012, când s-a hotărât obligarea pârâtului să depună la dosar în integralitate Instrucțiunea privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate din SPP (forma în vigoare pentru perioada avută în vedere la aprecierea de serviciu), iar în măsura în care există înscrisuri care constituie secret să procedeze la declasificarea acestora, sau în caz contrar, să le depună la compartimentul documente clasificate al instanței.

Recursul este îndreptat si împotriva următoarelor încheieri de ședința:

- încheierea de ședință din 12.03.2012 cu privire la care recurentul susține că, judecătorul de la completul C 28 a dispus, fără o bază legală, înaintarea dosarului la completul imediat următor, C.29 Fond, al cărui președinte poate consulta înscrisul cu caracter "secret".

- încheierea de ședință din 09.05.2012, prin care s-a respins cererea sa de trimitere (returnare) a dosarului la completul legal investit - C28 - cu nesocotirea incidentului procedural care determina aplicarea art. 98 din Regulament și cu privire la care susține că deși era în conflict de interese și trebuia să se abțină, judecătorul de la completul C29 a decis să judece incidentul procedural care îl privea direct.

- încheierea de ședința din 30.05.2012 și 26.09.2012, prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare a judecătorului C., deși acțiunea era scutită de taxa de timbru, conform Codului muncii.

- încheierea de sedință din 05.09.2012, prin care s-a respins cererea reclamantului de trimitere a dosarului la completul imediat următor, pe motiv ca nu ar exista un incident procedural, în sensul dispozițiilor art. 98 alin. (2) din ROI al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și excepția nelegalei compuneri a completului de judecată, invocată de reclamant, având în vedere că doar C28 era investit. Se solicită a se observa că judecătorul a considerat că se poate pronunța asupra propriei probleme de incompatibilitate și nelegalei compuneri a completului de judecată.

- încheierea de ședință din 28.11.2012, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Ordinului de clasificare ca secret de serviciu a Instrucțiunii SPP privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate, cu privire la care susține că este contrară art. 6 din Convenție și trebuie desființată.

Susține că regulamentele disciplinei militare și cele privind avansările, evaluările, distincțiile si recompensările nu mai sunt clasificate după 1989, mai mult, au fost ridicate la rang de lege după 2004 și publicate în Monitorul Oficial.

- Hotărârea intermediară prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de declasificare a Instrucțiunii S.P.P. (deși era o forma deja ieșită din vigoare), fără ca instanța să motiveze respingerea cererii.

- încheierea de ședință prin care s-a respins cererea de probe formulată în sprijinul celor susținute prin acțiunea introductivă și prin care susține că i s-a încălcat dreptul la apărare;

- Hotărârea intermediară prin care i s-a respins cererea de sesizare a instanței de competente, de contencios administrativ, pentru soluționarea excepției de nelegalitate ridicate in contextul invocării nelegalei compuneri a completului de judecată prin nerespectarea dispozițiilor regulamentare și legale privind repartizarea aleatorie.

Solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor recurate și, în rejudecare, anularea măsurii de modificare a aprecierii anuale de serviciu pentru anul 2010, când s-a aflat în misiunea ONU, inclusiv a actelor premergătoare acestei măsuri.

Susține că ancheta disciplinară a fost abuzivă și a avut un scop ilegal, respectiv date și informații despre un cetățean american cu statut de demnitar, precum și alte informații care nu aveau legătură cu activitatea constituțională a SPP.

Potrivit Angajamentului de confidențialitate și regulilor specifice personalului cu statut de funcționar civil internațional - respectarea Regulilor personalului, instituite de ONU, constituie obligație internațională și a Romaniei, derivând dintr-un Tratat internațional - avea obligația de a nu divulga în nici o împrejurare, nici un fel de date și informații în legătura cu misiunea.

- nulitatea procedurii disciplinare și a hotărârii recurate față de nerespectarea/ignorarea art. 9 din Legea nr. 571/2004, întrucât SPP este o autoritate administrativă autonomă, în sensul dispozițiilor art. 2. Potrivit Legii nr. 571/2004 cercetarea sa disciplinară trebuia să fie supusă unor exigente, respectiv dosarul de anchetă disciplinară trebuia adus la dosarul cauzei și cenzurat de instanța de judecată care însă a respins probele solicitate în acest sens.

- consideră că s-a produs un abuz prin clasificarea de către conducătorii instituției publice SPP a Regulamentului intern (Instrucțiunile menționate de SPP) secretizare care înseamnă scoaterea lor din sfera informațiilor accesibile publicului.

- apreciază că a le permite judecătorilor să primească certificat ORNIS, înseamnă ca aceștia să fie supuși unui control discreționar din partea unei entități executive, din sfera altei puteri, control destinat (încă de la înființarea ORNIS) doar personalului administrației publice centrale si al armatei (informații NATO) - din rândul cărora nu fac parte nici judecătorii și nici procurorii, față de care nu trebuie sa existe ascunzișuri - și care nu au nevoie de o acreditare neprevăzută de lege magistraților;

Se încalcă principiul constituțional al independentei justiției (art. 124 și 133 din Constituție) prin tolerarea unei ingerințe nepermise și instituționalizarea unui control inadmisibil din partea entități executive asupra judecătorilor și asupra justiției - pe căi ocolite și prin intermediul unor documente cu forță juridică inferioară legii - legilor organice, Convenției EDO - ceea ce încalcă și principiul constituțional al separației puterilor în stat și fundamentul statului de drept instituit de art. 1 din Constituție.

Față de aceste chestiuni, invocă și pe cale de excepție nelegalitatea, inclusiv din perspectiva legii fundamentale și solicită anularea acelor acte care i se opun, de clasificare inadecvată secret de serviciu, de refuz a declasificării și de respingere a plângerii contra declasificării și acordării unui neîngrădit acces asupra documentelor necesare înfăptuirii Justiției - orice persoană fizică sau juridică română putând face contestație la autoritățile care au clasificat informația respectivă, împotriva clasificării informațiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurentul-pârât, raportat la cadrul normativ aplicabil, ca și sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi în continuare arătate.

În cauză s-a supus controlului instanței de contencios administrativ aprecierea de serviciu și actul de validare al acesteia întocmite d-lui lt. col A. pentru activitatea din perioada 06.06.2009 - 25.08.2010.

Recurentul-reclamant a susținut că actele sunt abuzive și nelegale, întrucât au modificat aprecierea anuală acordată de structura de protecție a ONU pentru care a lucrat în anul 2010.

Înalta Curte nu poate reține critica vizând faptul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii, de un complet nelegal constituit de judecător incompatibil, întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat verificarea legalității unui act clasificat ca fiind "secret de serviciu", context în care primul judecător investit cu soluționarea cauzei nu se putea pronunța întrucât nu poseda certificat ORNISS și conform Hotărârii nr. 19 din 14 iulie 2010 a Colegiului de Conducere a Curții de Apel București dosarul trebuia repartizat completului imediat următor care avea în compunere un judecător care deținea un certificat ORNISS.

Instanța de recurs va respinge și criticile vizând încheierile de ședință din 30.05.2012 și 26.09.2012, prin care s-au anulat ca netimbrate cererile de recuzare a judecătorului C., întrucât potrivit Legii nr. 146/1997 cererea de recuzare formulată în "acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează". În cauză cererile trebuiau timbrate fiecare cu taxa judiciară de timbru de 4 RON și timbru judiciar de 0,30 RON.

În ceea ce privește încheierea de ședință din 05.09.2012, în mod corect judecătorul fondului a observat că nu există incident procedural pentru a se trimite cauza la completul imediat următor, întrucât cererea recurentului viza incompatibilitatea și nelegală compunere a completului de judecată, dar nu s-a formulat cerere de recuzare sau o declarație de abținere.

Înalta Curte nu poate reține nici criticile reclamantului din cuprinsul motivelor de recurs vizând încheierea de ședința din 28.11.2012, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Ordinului de clasificare ca secret de serviciu a Instrucțiunii SPP privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate.

Aprecierea recurentului în sensul că încheierea trebuie desființată fiind contrara art. 6 din Convenție ce privește dreptul la un proces echitabil, este nefondată, întrucât prevederile Legea nr. 554/2004 sunt clare sub aspectul admisibilității excepțiilor de nelegalitate.

Se va respinge și susținerea vizând greșita respingere a excepției de nelegalitate a ordinului de clasificare ca secret de serviciu a Instrucțiunii S.P.P., având în vedere că litigiul pe fond vizează alte acte administrative și nu este îndeplinită cerința de admisibilitate prevăzută de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, aspect care nu încalcă dreptul de un proces echitabil al reclamantului.

Înalta Curte constată că normele interne în materia întocmirii aprecierilor de serviciu pentru cadrele militare din Serviciul de Protecție și Pază care execută misiuni externe, aprobate prin Ordinul directorului SPP nr. 16 din data de 04.06.2008 pentru aprobarea "Atribuțiilor, organizării și funcționării structurii misiuni externe" se completează cu "Instrucțiunea privind metodologia de apreciere a cadrelor militare în activitate din Serviciul de Protecție și Pază".

Pe fondul cauzei recurentul - reclamant a susținut că "se contestă hotărârea/decizia/rezoluția de schimbare abuzivă a aprecierii de serviciu abuz care a continuat, cu o farsă judiciară, (administrativ-jurisdicțională) instrumentată abuziv și discriminatoriu de membri ai conducerii centrale a SPP care l-au supus apoi și unei anchete disciplinare".

Prin motivele de recurs s-a susținut că, activitatea sa a fost apreciată de superiorii din suborganizatia de profil a ONU, adică DPKO, cu calificativul FOARTE BINE - și SPP cunoștea acest aspect.

Sub acest aspect, în mod legal și temeinic judecătorul fondului a constatat, în urma verificării actelor din dosar că aprecierea de serviciu contestată de reclamant nu modifică aprecierea întocmită potrivit normelor ONU, ci ea a fost unul dintre elementele care au fost avute în vedere la întocmirea aprecierii de serviciu pentru perioada 06.06.2009 - 25.08.2010.

Este nefondată și critica privind faptul că instanța de fond nu a respectat a dispozițiilor încheierilor judecătorești, pronunțate în ședințele de la 07.11.2011 și 13.02.2012, de depunere în integralitate a actelor criticate (în forma în vigoare pentru perioada avută în vedere la aprecierea de serviciu - dosar), întrucât actele au fost depuse la compartimentul documente clasificate al instanței, partea având posibilitatea să le studieze în condițiile legii.

Nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare, întrucât recurentul reclamant a fost reprezentat în instanță de un apărător și a contestat toate actele care au avut legătură cu dosarul cauzei, Ordinul de clasificare ca secret de serviciu a Instrucțiunii interne ale SPP, Regulamentul intern al SPP privind evaluarea/notarea anuală de serviciu și Hotărârea Colegiul Curții de Apel București prin care s-a stabilit procedura de înlocuire a judecătorului unei cauze nr. 19/2010.

Strict în ceea ce privește activitatea desfășurată în perioada detașării în Sudan, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond reține că, reclamantului i s-a întocmit aprecierea de serviciu în conformitate cu Ordinul directorului SPP nr. 16 din data de 04.06.2008, fiind luată în considerare și aprecierea întocmită potrivit normelor ONU, respectiv modul în care ofițerul a îndeplinit misiunile de protecție în perioada detașării în Sudan. De asemenea, din analiza documentației depuse la dosarul cauzei rezultă că aprecierea de serviciu contestată de reclamant s-a realizat cu respectarea indicatorilor specifici de apreciere și a criteriilor de performanță, precum și a normelor procedurale, calificativul general fiind propus de către șeful ierarhic nemijlocit al reclamantului și decis de către prim-adjunctul directorului SPP, actul de validare emis de directorul SPP fiind cuprins în formularul tipizat al aprecierii.

În acest context nu se poate reține că ancheta disciplinară a fost abuzivă, întrucât din probatoriul administrat, atât la fond, cât și în recurs nu rezultă că a avut un scop ilegal, respectiv i s-ar fi cerut recurentului-reclamant date si informații despre un cetățean american cu statut de demnitar, precum și alte informații care nu aveau legătura cu activitatea instituției pârâte.

Înalta Curte constată că nu există aspecte de nelegalitate a modului în care a fost întocmită aprecierea de serviciu a reclamantului, fiind respectați indicatorii și criteriile de performanță, iar actele contestate nu îi produc efecte vătămătoare reclamantului care a demisionat, fiind trecut în rezervă, astfel că nu mai este cadru militar activ și în acest context, soluția Curții de apel este legală și se impune a fi menținută.

Nu se poate reține că a le pretinde judecătorilor să primească certificat ORNIS, înseamnă să îi supui unui control discreționar din partea unei entități executive, din sfera altei puteri și se încalcă principiul constituțional al independentei Justiției (art. 124 si 133 din Constituție), prin tolerarea unei ingerințe nepermise și instituționalizarea unui control inadmisibil din partea entități Executive asupra Judecătorilor și asupra Justiției - pe căi ocolite și prin intermediul unor documente cu forță juridică inferioara legii - legilor organice, Convenției EDO - ceea ce încalcă și principiul constituțional al separației puterilor în stat și fundamentul statului de drept instituit de art. 1 din Constituție, întrucât primul judecător investit cu soluționarea cauzei nu poseda un asemenea certificat și nici nu a fost obligat să obțină unul, acesta alegând că uzeze de Hotărârea Colegiul Curții de Apel București prin care s-a stabilit procedura de înlocuire a judecătorului unei cauze nr. 19/2010.

Totodată, trebuie precizat că, nu se poate reproșa instanței de fond pasivitate în exercitarea rolului conturat de dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) din C. proc. civ., câtă vreme aceste atribuții pot fi exercitate doar în limitele fixate de cadrul procesual și dispozițiile legale aplicabile fondului cauzei, în raport de susținerile părților, context în care administrarea probatoriului invocat de către recurent nu ar fi fost utilă cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor de ședință din 13 februarie 2012, 12 martie 2012, 9 mai 2012, 23 mai 2012, 30 mai 2012, 05 septembrie 2012, 19 septembrie 2012, 26 septembrie 2012, 28 noiembrie 2012 și a sentinței civile nr. 136 din 16 ianuarie 2013, toate pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2021.