ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1689/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 09.05.2017. sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat instanței de judecată următoarele: 1. Anularea în tot a Hotărârii Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecție și Pază, hotărâre care i-a fost adusă la cunoștință sub semnătură la data de 30.03.2017, definitivă prin Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației pe care a formulat-o împotriva hotărârii menționată anterior și care, i-a fost adusă la cunoștință sub semnătură la data de 13.04.2017;

Plata drepturilor sale salariale începând cu data trecerii sale în rezervă, și până la reîncadrarea sa în rândul cadrelor active ale Serviciului de Protecție și Pază;

Actualizarea sumelor solicitate la punctul 2 din cerere cu indicele de inflație la care se adaugă și dobânda legală aferentă până la data efectuării plății;

Cheltuieli de judecată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4640 din 28 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Protecție și Pază, București, ca inadmisibilă. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea cererii, recurenta a susținut în esență următoarele aspecte: 1. Instanța de fond, nu a unit cu fondul, excepția inadmisibilității ridicată de pârâtul Serviciul de Protecție si Paza deși a solicitat acest lucru. Excepția inadmisibilității ridicată de pârâtul Serviciul de Protecție și Paza este strâns legată de soluționarea fondului cererii. In acest sens, relevantă este referirea curții în sentința atacată la conținutul Hotărârii Consiliului de Judecată constituit la nivelul Serviciului de Protecție și Paza, definitiva prin Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației al Serviciului de Protecție si Paza din data de 13.04.2017. Astfel, curtea a reținut că Hotărârea Consiliului de Judecata pe care a contestat-o este o "operațiune administrativa care concretizează o anumita situație de fapt, respectiv stabilirea vinovăției doamnei colonel A. si propunerea de trecere in rezerva a acesteia..." . Așadar, curtea s-a pronunțat prin sentința atacata și asupra unor chestiuni de fond, stabilirea faptei/faptelor și vinovăției sale, lucru care impunea unirea excepției inadmisibilității cu discutarea fondului cauzei. 2. Instanța de fond a apreciat în mod greșit Hotărârea Consiliului de Judecata ca fiind o operațiune administrativă și nu una jurisdicțională. Hotărârea Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecție si Paza, definitivă prin Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației al Serviciului de Protecție si Paza din data de 13.04.2017 a fost luată ca urmare a unei activități jurisdicționale, desfășurată după o jurisdicție administrativă specială așa cum este prevăzută la art. 2 lit. d) si e din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și este legal și firesc să fie supusă controlului instanțelor judecătorești. Or, Consiliul de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecție și Pază și Consiliului de soluționare a contestației al Serviciului de Protecție și Pază din data de 13.04.2017 sunt autorități administrative investite cu atribuții de jurisdicție administrativa speciala. Hotărârea Consiliului de Judecată constituit la nivelul Serviciului de Protecție și Pază și Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației al Serviciului de Protecție si Paza din data de 13.04.2017 fac parte din categoria actelor administrative supuse controlului instanțelor judecătorești, fiind acte administrative jurisdicționale emise de către autorități administrative cu atribuții jurisdicționale în soluționarea unui conflict, după o procedură bazată pe contradictorialitate și cu asigurarea dreptului la apărare. Controlul judiciar (judecătoresc) actelor administrative jurisdicționale emise de către autorități administrative cu atribuții jurisdicționale, se exercită în baza art. 21,52 și 126 alin. (6) din Constituția României, raportate la prevederile Legii nr. 554/2004 pe calea acțiunii directe, cât și pe calea excepției. Chiar curtea, în hotărârea atacată, susține că legalitatea Hotărârii Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecție și Paza, definitiva prin Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației al Serviciului de Protecție si Paza din data de 13.04.2017, poate fi analizată doar în cadrul litigiului care are ca obiect stabilirea legalității Ordinului Directorului Serviciului de Protecție si Paza Nr. 170/14.04.2017, prin care a fost aplicată sancțiunea trecerii în rezerva . In fine, recurenta a susținut că în aceste condiții, este limpede faptul că Hotărârea Consiliului de Judecată constituit la nivelul Serviciului de Protecție si Paza si Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației al Serviciului de Protecție și Pază din data de 13.04.2017, este supusă controlului instanțelor judecătorești de contencios administrativ, atât pe calea acțiunii directe, cât și pe cale incidentală. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Serviciul de Protecție și Pază a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că sentința recurată este temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 21 noiembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 5 martie 2020. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Reclamanta A. a solicitat anularea în tot a Hotărârii Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecție și Pază, definitivă prin Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației pe care a formulat-o împotriva hotărârii menționate anterior și care, i-a fost adusă la cunoștință sub semnătură la data de 13.04.2017; plata drepturilor sale salariale începând cu data trecerii sale în rezervă, și până la reîncadrarea sa în rândul cadrelor active ale Serviciului de Protecție și Pază; actualizarea sumelor solicitate la punctul 2 din cerere cu indicele de inflație la care se adaugă și dobânda legală aferentă până la data efectuării plății. Prin Hotărârea Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecție și Pază, definitivă prin Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației al Serviciului de Protecție și Pază din data de 13.04.2017 s-a constatat că doamna colonel A. se face vinovată de săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 4, alin. (1), lit. o), art. 15,alin 1, lit. s), art. 15 alin. (2),lit. h), art. 15, alin. (1) lit. i), art. 15, alin. (1) lit. k) din Normele privind conduita cadrelor militare din Serviciul de Protecție și Pază, aprobat prin Ordinul Directorului nr 15/2015, cu modificările și completările ulterioare, drept pentru care, cu unanimitate de voturi,în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) lit. b) ii) din Regulamentul Consiliilor de Judecată care se constituie în Serviciului de Protecție și Pază, aprobat prin Ordinul Directorului nr48/2015, Consiliul de judecată a stabilit vinovăția doamnei colonel A. și a propus trecerea în rezervă a acesteia. Prin Ordinul Directorului Serviciului de Protecție și Pază nr. 170/14.04.2017 s-a dispus, la propunerea Consiliului de judecată din cadrul Serviciului de Protecție și Pază, în baza prevederilor art. 43 alin. (1) lit. b), art. 109 alin. (2), art. 85, alin 1,lit. j) și alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, trecerea în rezervă a doamnei colonel A. pentru comiterea unor abateri grave de la prevederile regulamentelor militare. Soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă este împărtășită de instanța de control judiciar, după efectuarea propriei evaluări asupra elementelor de fapt și de drept ale cauzei. Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că în cauză, nu se impunea unirea excepției inadmisibilității acțiunii cu discutarea fondului cererii, având în vedere că în urma constatării faptului că Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației al Serviciului de Protecție și Pază din data de 13.04.2017 nu are caracterul unui act administrativ, prima instanță a apreciat corect că cererea reclamantei este inadmisibilă, fără a intra în cercetarea chestiunilor de fond, referitoare la stabilirea faptei/faptelor și vinovăției reclamantei. Înalta Curte constată că problema de drept care se impune a fi dezlegată este aceea a examinării caracterului de act administrativ al Hotărârii Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecție și Pază, definitivă prin Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației al Serviciului de Protecție și Pază din data de 13.04.2017, prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ". Înalta Curte retine că pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații. Potrivit doctrinei și jurisprudenței, nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia. De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, prin conținutul concret al hotărârii contestate nu s-a dat naștere la niciun drept și la nicio obligație din sfera dreptului administrativ, fiind vorba despre un simplu act premergător emiterii ordinului de eliberare din funcție, care constituie actul administrativ ce produce efecte juridice susceptibil de a fi contestat. Împrejurarea că, în baza acestui act s-a emis Ordinul Directorului Serviciului de Protecție și Pază nr. 170/14.04.2017 prin care s-a dispus trecerea în rezervă a doamnei colonel A., nu îi conferă hotărârii caracterele juridice ale actului administrativ, întrucât această hotărâre nu produce efecte juridice prin ea însăși, ci dovedește doar faptul că Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației al Serviciului de Protecție și Pază din data de 13.04.2017 este un act premergător emiterii Ordinului Directorului Serviciului de Protecție și Pază nr. 170/14.04.2017, ce poate fi contestat în baza art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, numai odată cu actul administrativ pe care îl precedă. Referitor la susținerile potrivit cărora hotărârea în discuție produce efecte juridice, se constată că prima instanță în mod judicios, a stabilit că această hotărâre reprezintă o operațiunea administrativă care concretizează o anumită situație de fapt, respectiv stabilirea vinovăției doamnei colonel A. și propunerea de trecere în rezervă a acesteia,iar nu o manifestare expresă de voință de a da naștere, a modifica sau de a stinge drepturi și obligații și a fost emisă în legătură cu emiterea altui act administrativ al organelor administrației publice. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, iar susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare .