ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1768/2021

Ședința publică din data de 22 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, la data de 19.07.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - I.G.S.U., Departamentul de Informații și Protecție Internă și Oficiul Registrului National al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS):

• obligarea pârâtului MAI la comunicarea motivelor care au stat la baza retragerii autorizației de acces la informații clasificate din clasa secrete de stat;

• anularea actului prin care s-a dispus retragerea acestei autorizații, precum și a oricăror acte administrative emise ca urmare a retragerii accesului la documente clasificate din clasa secrete de stat, nivel Secret și păstrarea valabilității autorizației nr. x din 09.05.2014 emisă pe numele reclamantului;

• în condițiile existenței unei clasificări a documentelor, solicită declasificarea acestora;

• restabilirea situației anterioare emiterii actelor administrative;

• obligarea la plata diferențelor salariate cuvenite și cele încasate de la data de 21.04.2016 la zi, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Ca urmare a solicitărilor adresate de instanță în procedura regularizării, la data de 16.08.2016, reclamantul a depus la dosar un înscris intitulat răspuns la comunicare, prin care, referitor la obiectul acțiunii, a precizat următoarele:

• obligarea pârâților la comunicarea numărului și datei documentului administrativ prin care i s-a retras accesul la documente clasificate clasa secrete de stat, prin care i s-a anulat autorizația nr. x din 09.05.2014 de acces la documente clasificate din clasa secrete de stat, precum și a motivelor care au stat la baza emiterii acestui document;

• anularea actului administrativ prin care i s-a anulat autorizația nr. x din 09.05.2014 de acces la documente clasificate din clasa secrete de stat, precum și a oricăror acte administrative ce au fost emise/revocate ca urmare a retragerii avizului;

• în condițiile existentei unei clasificări a documentelor de mai sus, solicită declasificarea acestora, în situația în care este necesar pentru ca instanța să poată analiza în vederea pronunțații soluției;

• restabilirea situației anterioare, adică menținerea valabilității autorizației nr. x din 09.05 2014 emisă pe numele reclamantului, restabilirea accesului în încăperea 328 din IGSU care i-a fost sigilată abuziv, prin încălcarea procedurilor specifice, în lipsă, fără a primi vreun proces-verbal în acest sens, astfel cum se recunoaște prin Adresa cu nr. x din 10.06.2016, revenirea la drepturile salariale deținute anterior;

• obligarea pârâtului MAI/IGSU la plata diferențelor de drepturi salariale neîncasate ca urmare a retragerii avizului, începând cu luna mai 2016 până la data efectivei restabiliri a accesului la documente clasificate din clasa secrete de stat, întrucât drepturile sale salariale au fost diminuate cu aproximativ 200 de RON lunar.

Prin sentința civilă nr. 1611 din 4 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

A respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâții Direcția Generală de Protecție Internă și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, ca neîntemeiată.

A admis sesizarea din oficiu și, pe cale de consecință, a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamant ca inadmisibilă.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și a respins, pe cale de consecință, acțiunea împotriva acestuia ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General Pentru Situații de Urgență, Direcția Generală de Protecție Internă și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Motivele de recurs invocate au fost încadrate de recurentul-reclamant pe dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. invocându-se încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii prin care s-a hotărât asupra excepției de nelegalitate și asupra fondului cauzei și pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în raport de obiectul cauzei.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. 2 C. proc. civ. criticând că judecătorul de fond nu și-a îndeplinit rolul activ de a afla adevărul prin administrarea tuturor probelor pentru a stabili corect situația de fapt și situația de drept în ceea ce privește actele administrative contestate în raport de nelegalitățile invocate de recurentul-reclamant.

Se invocă încălcarea dispozițiile art. 14 alin. 6, 16 și 20 C. proc. civ. susținându-se că în esență prin administrarea unui probatoriu insuficient, prima instanță nu a soluționat pe fond cauza și a încălcat principiul contradictorialității și al egalității părților și al dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO.

În raport de acest motiv se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă greșita interpretare și aplicare a legii nr. 182/2002 respectiv a dispozițiilor art. 33 din acest act normativ și a dispozițiilor art. 585

2

002 în ceea ce privește procedura clasificării-declasificării unor acte necesare soluționării cauzei prin raportarea la faptul că instanța de fond a acceptat prin soluția dispusă faptul că poate fi emis un act administrativ individual nemotivat și care este de natură a-l vătăma pe reclamant.

Se invocă practica CJUE în sensul că un act administrativ nemotivat nu poate produce efecte pentru particulari, iar motivarea este un motiv de nulitate absolută și lipsește actul de efecte juridice.

Iar în cauză retragerea avizului de acces la documente clasificate, în opinia recurentului reprezintă o măsură sancționatorie - care trebuia motivată în sensul abaterilor care au fost reținute în sarcina reclamantului și care au justificat retragerea autorizației.

În raport de acest motiv se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost precizate.

La dosar Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția nulității recursului și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata Direcția Generală de Protecție Internă prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata Oficiul Registrului National al Informațiilor Secrete de Stat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pentru lipsa calității procesuale active a recurentului-reclamant și în subsidiar ca nefondat.

Curtea pe excepțiile invocate prin întâmpinări de către intimatul Ministerul Afacerilor Interne și intimata Oficiul Registrului National al Informațiilor Secrete de Stat constată următoarele:

Excepția nulității recursului declarat de reclamant a fost invocat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - autoritate față de care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a respins acțiunea, aspect nerecurat de vreo parte.

Această parte din hotărâre a intrat în puterea de lucru judecat și care are drept consecință asupra cadrului procesual lipsa calității de parte în cauza privind recursul a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne.

În consecință Curtea nu va reține spre analiză excepția nulității invocate de un pârât care nu mai are calitatea de parte în recurs, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.

Excepția lipsei calității procesuale active a recurentului - reclamant invocată de intimatul-pârât Oficiul Registrului National al Informațiilor Secrete de Stat nu va fi analizată ca o excepție de procedură excepția fiind de fond legată de însuși dreptul pretins vătămat prin actele a căror anulare se solicită pe calea acțiunii în anulare în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 și pe calea excepției de nelegalitate invocată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Urmează a fi verificată odată cu recursul formulat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reține încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Legat de acest motiv recurentul a invocat lipsa de rol activ a primei instanțe în stabilirea situației de fapt în scopul aflării adevărului și încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. 2 C. proc. civ. și soluționarea cauzei în bazei unui probatoriu incomplet deoarece în cauză au fost depuse de părți toate actele necesare legate de obiectul cauzei conform dispozițiilor art. 12 și 13 din Legea nr. 554/2004.

În cadrul acestui motiv de recurs se invocă încălcarea principiilor contradictorialității și al egalității părților și a dreptului la un proces echitabil.

Curtea pe acest motiv constată că prima instanță prin încheierea din 02.03.2017 a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimatul - pârât ORNISS și a soluționat celelalte excepții invocate de celelalte autorități.

Plecând de la premisa corectă că reclamantul-recurent are calitatea procesuală activă de a contesta actul prin care i s-a retras accesul la informații secrete de stat prima instanță a analizat acțiunea astfel cum a fost precizată cu respectarea dispozițiilor art. 22 alin. 2 C. proc. civ. și art. 14,16 și 20 C. proc. civ.

În cauză nu poate fi reținută lipsa de rol activ a primei instanțe în ceea ce privește stabilirea situației de fapt și administrarea probatoriului.

Prima instanță a administrat probele în raport de dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 554/2004, actele care au stat la baza emiterii actului principal contestat pe calea acțiunii în anulare.

Aceasta și în raport de incidența în cauză pentru o parte din acte a dispozițiilor Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și a faptului că o parte din acte au fost depuse de părți, dar o parte având caracter strict au fost depuse la Compartimentul Informații Clasificate și care au fost avute în vedere atât de prima instanță cât și de către instanța de recurs.

Aceasta în condițiile în care cererea recurentului-reclamant de declasificare a actelor secrete nu constituie obiect al acțiunii astfel cum a fost precizate, dispozițiile Legii nr. 182/2002 reglementând o procedură specială și separată de declasificare prevăzută de art. 20 din acest act procedură neurmată de către recurent.

În cauză prima instanță a avut rol activ și a administrat toate probele strict în raport de obiectul acțiunii astfel cum a fost precizat neputându-se reține încălcarea vreunui principiu invocat de către recurent.

Nu poate fi reținută vreo încălcare a normelor de procedură în ceea ce privește soluționarea excepției de nelegalitate astfel cum a fost invocată de recurent.

Sub aspect procedural prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 4 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004 și a analizat admisibilitatea excepției de nelegalitate sub aspectul obiectului. Aceasta deoarece pot forma obiect al excepției de nelegalitate numai acte administrative cu caracter individual. Iar mențiune contestate de reclamant privind impunerea renunțării la dreptul de a fi informat din cadrul anexelor 15 și 16 din H.G. nr. 585/2002 nu reprezintă acte administrative care pot forma obiectul excepției de nelegalitate apreciată ca inadmisibilă și respinsă ca atare de prima instanță.

Nu poate fi reținută încălcarea art. 6 din CEDO sau încălcarea principiilor invocate de prima instanță care a administrat probele utile soluționării cauzei cu respectarea principiului egalității părților și a contradictorialității.

Incidența dispozițiilor Legii nr. 182/2002 nu a înlăturat aceste principii, având în vedere obligația instanței de a respecta regimul de excepție al accesului la categoria informațiilor clasificate, regim derogatoriu de la liberul acces la informații ca drept subiectiv.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. C. proc. civ. în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 în raport de obiectul acțiunii astfel cum a fost precizate, fiind analizat actul contestat cu respectarea dispozițiilor H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România.

Verificând în raport de cele reținute de prima instanță, Curtea apreciază că sub aspect procedural au fost respectate condițiile legale pentru a se dispune față de reclamant măsura interzicerii accesului la informații secrete de stat - măsură contestată în prezenta cauză. În opinia Curții au fost respectate dispozițiile H.G. nr. 585/2002 care formează obiect al acțiunii precizate.

Potrivit dispozițiilor art. 175 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 585 13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, certificatul de securitate sau autorizația de acces își încetează valabilitatea si se va retrage în următoarele cazuri:

a) la solicitarea ORNISS;

h)prin decizia conducătorului unității care a eliberat certificatul/autorizația;

c) la solicitarea autorității desemnate de securitate competente;

d) la plecarea din unitate sau la schimbarea locului de muncă al deținătorului în cadrul unității, dacă noul loc de muncă nu presupune lucrul cu astfel de informații secrete de stat;

e) la schimbarea nivelului de acces.

Potrivit art. 57 din Anexa 1 Ia Ordinul ministrului de interne nr. 353 din 23.11.2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate și a informațiilor secrete de serviciu în unitățile Ministerului de Interne, acordarea autorizațiilor de acces la informațiile clasificate se face de către comandanții/șefii unităților/structurilor M.A.I. și este condiționat de avizul DIPI. Potrivit dispozițiilor art. 167 din H.G. nr. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, re validarea avizului privind accesul la informații clasificate presupune reverifîcarea persoanei deținătoare a unui certificat de securitate/autorizație de acces în vederea menținerii sau retragerii acesteia.

Revalidarea poate avea ioc la solicitarea unității în care persoana își desfășoară activitatea, sau a ORNISS, în oricare din următoarele situații;

a) atunci când pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale persoanei deținătoare este necesar accesul la informații de nivel superior;

b) la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului de securitate/autorizației de acces deținute anterior;

c) în cazul în care apar modificări în datele de identificare ale persoanei;

d) la apariția unor riscuri de securitate din punct de vedere al compatibilității accesului la informații clasificate.

În mod corect prima instanță a verificat legalitatea respectării procedurii emiterii actului contestat de recurent în raport de împrejurările existente la data emiterii - procedură legală desfășurată în perioada 7.12.2015 - 20.04.2016.

În cauză toate susținerile recurentului reiterate și în recurs nu pot fi reținute, deoarece pleacă de la o premisă greșită.

Aceasta deoarece retragerea accesului recurentului la informații secrete de stat nu reprezintă o sancțiune disciplinară dispusă conform Legii nr. 188/1999 pentru a fi motivată și comunicată ca atare. În consecință retragerea accesului la informații clasificate s-a datorat identificării unor riscuri și vulnerabilități de securitate în activitate a recurentului și s-a urmat procedura retragerii acestuia cu respectarea dispozițiilor H.G. nr. 585/2002.

Aceasta în condițiile în care părțile implicate pe principiul simetriei, au acordat recurentului în 2014 autorizația de acces și au retras-o în 2016 în cadrul procedurii specifice și legale de revalidare a accesului persoanei în cauză la informații secrete de stat.

În cauză însuși reclamantul a renunțat la dreptul de a fi informat cu privire la motivele pentru care îi poate fi retrasă autorizația de acces. Aceasta deoarece atât pentru procedura autorizării la informații clasificate cât și pentru procedura refuzului de prelungire a accesului sunt aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr. 182/2002 coroborat cu dispozițiile H.G. nr. 585/2002.

În cauză nu poate fi reținut un exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care față de recurent s-a respectat procedura inclusiv prin completarea formularului de acord, conform anexelor nr. 15 și 16 la H.G. nr. 585/2002.

În cauză prima instanță a verificat în concret pretinsele nelegalității invocate de recurent, inclusiv aspectul neprobat al constrângerii față de acordul dat pentru necomunicarea motivelor și a constatat respectarea procedurii, privind retragerea accesului recurentului la informații secrete de stat.

În ceea ce privește fișele de evaluare și respectarea atribuțiilor de serviciu, aceste aspecte și probe nu au legătură cu obiectul cauzei care nu privește săvârșirea vreunei abateri disciplinare prevăzute de Legea nr. 188/1999 sau reglementată de Codul muncii.

În cauză sunt aplicabile cu prioritate dispozițiile Legii nr. 182/2002 și a dispozițiilor H.G. nr. 585/2002 prin care este reglementată o procedură specială privind eliberarea și retragerea autorizațiilor de acces la informații clasificate.

Această procedură a fost respectată față de recurent, inclusiv prin consimțământul său de a nu i se comunica motivele retragerii autorizației de acces în cauză neexistând un exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. "n" din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 1,8 și 18 din Legea nr. 554/2004 în cauză nefiind încălcate normele de drept material incidente prin soluția dispusă pe excepții și pe acțiune astfel cum a fost precizată.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1611 din 4 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 22 martie 2021.