ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4621/2021

Ședința publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25.11.2019, sub nr. unic de dosar x/2019, reclamantul Secretariatul General al Guvernului în contradictoriu cu pârâtul Curtea de Conturi a României, a formulat contestație, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să dispună:

- suspendarea executării Deciziei nr. 12/02.09.2019 în ceea ce privește măsurile II. 1; II.2; II.4 dispuse pentru remedierea abaterilor de la pct. 7, 8, 10 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare, conform dispozițiilor art. 15 raportat la art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare;

- anularea parțială a Deciziei nr. 12/02.09.2019, în ceea ce privește măsurile II. 1; II.2; II.4 și 1.10; 1.11; 1.12 dispuse pentru remedierea abaterilor de la pct. 7, 8, 10 și 14.1, 14.3,14.2.

Prin încheierea din 9 aprilie 2020 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Respinge capătul de cerere referitor la suspendarea executării Deciziei nr. 12/02.09.2019, emisă de Curtea de Conturi a României, în ceea ce privește măsurile II.1, II.2 și II.4, formulat de către reclamantul Secretariatul General al Guvernului cu sediul în sector 1, București, Piața Victoriei, nr. 1, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României cu sediul în sector 1, București, ca neîntemeiat.

În temeiul art. 42 alin. (6) din Decretul nr. 195/2020 din 16.03.2020, constată suspendată de plin drept judecarea capătului de cerere privind anularea actelor administrative atacate, pe durata stării de urgență instituite prin decretul menționat.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare în privința soluției date capătului de cerere referitor la suspendarea executării Deciziei nr. 12/02.09.2019, emisă de Curtea de Conturi a României, în ceea ce privește măsurile II.1, II.2 și II.4.

Cu recurs pe întreaga durată a suspendării judecății capătului de cerere privind anularea actelor administrative atacate. Recursul se poate depune la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.".

Împotriva încheierii din 9 aprilie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Secretariatul General al Guvernului a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate în ceea ce privește respingerea capătului de cerere referitor la suspendarea executării Deciziei nr. 12/02.09.2019 și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a actului contestat.

A arătat recurentul că în mod greșit a constatat instanța de fond că aspectele invocate presupun examinarea probelor și o analiză aprofundată și coroborată a dispozițiilor legale incidente. Astfel, se arată că au fost prezente într-o manieră clară și concisă motivele ce susțin suspendarea măsurilor dispuse prin Decizia Curții de Conturi nr. 12/02.09.2019, invocându.se, în acest sens, încălcarea dispozițiilor art. 33 alin. (3) din legea nr. 94/1992 și pct. 32 lit. e) din Regulamentul adoptat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Curții de Conturi, care prevăd că stabilirea întinderii prejudiciului, dacă este cazul, ca și dispunerea măsurilor pentru recuperarea lui, cad în responsabilitatea conducerii entităților supuse verificărilor.

În privința pagubei iminente, este evident că declanșarea procedurilor legale de recuperare de către Secretariatul General al Guvernului a unor prejudicii, mai înainte ca instanța judecătorească să analizeze și să stabilescă existența certă a acestora, este de natură să perturbe funcționarea acestei instituții și, totodată, să o expună la plata unor cheltuieli nejustificate.

Intimata Curtea de Conturi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia nr. 12/02.09.2019 a Curții de Curții - Departamentul IV, s-a reținut în sarcina reclamantului, printre altele, la punctul II.1, punctul II.2, punctul II. 4 următoarele abateri:

- Măsura II.1 pct. 7 din Decizie este consemnată următoarea abatere:

"Angajarea și efectuarea de cheltuieli nelegale în sumă de 217.104 RON, reprezentând salarii și datorii asimilate, în cazul a două persoane, pentru care nu există documente legale care să justifice contraprestația muncii depuse în cadrul Secretariatului General al Guvernului".

În vederea înlăturării abaterii consemnate la pct. 7, Curtea de Conturi a dispus conducerii S.G.G. luarea de măsuri care să conducă la:

- analizarea situației descrise, stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea și virarea acestuia la bugetul de stat conform prevederilor legale;

- extinderea verificărilor asupra cheltuielilor salariate efectuate în anul 2018, în vederea identificării unor eventuale cazuri similare cu cele prezentate de auditorii publici externi și inițierea de măsuri pentru intrarea în legalitate.

- Măsura II.2 pct. 8 din Decizie este consemnată următoarea abatere:

"Efectuarea de cheltuieli nejustificate și cu nerespectarea prevederilor legale în sumă estimate de 38.150 RON, reprezentând contravaloarea unor servicii de interpretariat".

In vederea înlăturării abaterii consemnate la pct. 8, Curtea de Conturi a dispus conducerii S.G.G. luarea de măsuri care să conducă la:

- stabilirea întinderii prejudiciului produs ca urmare a plăților efectuate nelegal, recuperarea acestuia și virarea la bugetul de stat în condițiile legii.

- inițierea măsurilor necesare în vederea elaborării și aprobării unui normativ de cheltuieli care să cuprindă limitele maxime în cadrul cărora se pot efectua cheltuieli pentru servicii de interpretariat în conformitate cu prevederile legale.

- Măsura II.4 pct. 10 din Decizie este consemnată următoarea abatere:

La Punctul 10 din Decizie este consemnată următoarea abatere:

"Efectuarea de cheltuieli în sumă de 34.562 RON, reprezentând contravaloarea unor deplasări externe care nu se încadrează pe destinațiile prevăzute de H.G. nr. 50/2018 pentru aprobarea modului de repartizare și de utilizare a sumelor prevăzute la lit. e) și d) din anexa nr. 3/13/02 la Legea bugetului de stat pe anul 2018 nr. 2/2018".

În vederea înlăturării abaterii consemnate la pct. 10, Curtea de Conturi a dispus conducerii S.G.G. luarea de măsuri care să conducă la:

- recuperarea sumei de 34.562 RON, reprezentând plăți nelegale din fondurile alocate prin H.G. nr. 50/2018 și virarea sumelor la bugetul de stat, în condițiile legii;

- extinderea verificărilor în vederea identificării altor cazuri similare celor constatate, stabilirea întinderii eventualului prejudiciu, recuperarea acestuia și virarea la bugetul statului, conform legii.

Prin încheierea nr. 57 din 07.11.2019 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României s-a dispus respingerea contestației formulată împotriva măsurilor dispuse la punctele II.1, II.2, II.3, II.4 și I.10, I.11, I.12 din Decizia nr. 12/02.09.2019, în vederea înlăturării abaterilor de la legalitate și regularitate, consemnate la punctele 7, 8, 9, 10 și 14.1, 14.2, 14.3 din Decizie și menținerea dispozițiilor cuprinse în aceasta.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.".

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Condițiile care se desprind din prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, mai sus redate, sunt condiția-premisă a formulării acțiunii în anulare, respectiv condițiile de admisibilitate constând în iminența unei pagube și existența unui caz justificat.

Cele două concepte, anume paguba iminentă și cazul bine justificat, care se constituie în cerințe de admisibilitate a cererii de suspendare potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. s) și t) din Legea nr. 554/2004, astfel: paguba iminenta este "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" (în speță fiind invocat ca temei al cererii de suspendare prima teză a acestui text), iar cazuri bine justificate "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

Cu privire la argumentele subsumate cazului bine justificat, instanța fondului a reținut că temeiurile de nelegalitate invocate de partea reclamantă sunt aspecte care țin de fondul cauzei, nefiind în măsură a induce instanței, prin ele însele, fără o analiză a fondului, un dubiu suficient de caracterizat cu privire la legalitatea actului.

În acest context, Înalta Curte reține că prin sentința nr. 597 din 15 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București a admis în parte capătul doi al contestației formulată de reclamantul Secretariatul General al Guvernului, în sensul anulării în parte a Deciziei nr. 12/02.09.2019, emisă de pârâta Curtea de Conturi a României, în sensul anulării în parte a Măsurii II.4, doar în ceea ce privește dispoziția de recuperare a:

- sumei de 21426,59 RON, reprezentând contravaloarea unor deplasări externe în cadrul proiectului "Mecanisme eficace de control administrativ și de prevenire a corupției - cod SIPOCA432";

- sumei de 5470,40 RON, reprezentând contravaloarea deplasării în Franța, în perioada 19-23 noiembrie 2018, a unui salariat, pentru participarea în calitate de invitat la vizita de studiu organizată în cadrul proiectului "Mecanisme eficace de control administrativ și de prevenire a corupției - cod SIPOCA432" și a respins, în rest, capătul doi al contestației.

Or, pronunțarea unei hotărâri în fond, de anulare a actului administrativ, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția cazului bine justificat, fiind de prisos analiza celorlalte susțineri și apărări ale părților.

Chiar dacă susmenționata sentință civilă nu este definitivă, această sentință are o putere de lucru judecat relativă și constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru suspendarea măsurii atacate, respectiv a Măsurii II.4.

Corelativ acestei măsuri, în ceea ce privește existența condiției referitoare la paguba iminentă, se reține că și aceasta este îndeplinită în cauză, având în vedere că măsura de extindere a verificărilor în vederea identificării altor cazuri similare celor constatate, stabilirea întinderii eventualului prejudiciu, recuperarea acestuia și virarea la bugetul statului, toate aceste măsuri, în condițiile în care în prezent se desfășoară controlul organelor fiscale cu privire la toate aceste aspecte, conturează, în concret, ipoteza legală a perturbării previzibile grave a funcționări activității autorității reclamantei.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Secretariatul General al Guvernului, ca casa, în parte, încheierea recurată și, în rejudecare, va admite, în parte, cererea de suspendare a executării și va suspenda executarea deciziei nr. 12/02.09.2019 în ceea ce privește Măsura II.4. totodată, va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Secretariatul General al Guvernului împotriva încheierii din 9 aprilie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, încheierea recurată și, în rejudecare:

Admite, în parte, cererea de suspendare a executării și suspendă executarea deciziei nr. 12/02.09.2019 în ceea ce privește Măsura II.4.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.