ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4571/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4571/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 8 octombrie 2021
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 04.01.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, plângere împotriva rezoluției nr 6005/IJ/2719/DIJ/2018 a Inspecției Judiciare prin care a solicitat
- anularea rezoluției de clasare ca nelegala si nefondata;
- anularea sentinței nr. 1173/2017 si incheierii civile din 25.05.2017 cu consecința anularii actelor juridice subsecvente emise in cauza, pronunțate in dosarele x/2011 și y/2011 A invocat art. 105, C. proc. civ., 174 175 noul C. proc. civ., cu precizarea că vătămarea produsa nu poate fi inlaturata decât prin anularea actelor
- rejudecarea cauzei pe fond cu respectarea dreptului real de proprietate si folosința veșnica stabilită prin acte administrative autorilor acesteia, transmisă prin moștenire legala, posesia efectiva superficia si folosința, Decizia nr. 105/1956 a Sfatului Popular Petroșani prin care s-a atribuit in proprietate veșnica si folosința veșnica suprafața de 526 mp teren construcție locuința si s-a stabilit cale de acces la drumul public (servitute veșnica) nr. top x (incheiere carte funciara x/1958 in favoarea proprietarilor de totdeauna ai cf x Petroșani nr. topo x si 2829 Petroșani nr. topo x ai cărui proprietari actuali sunt aceștia prin moștenire);
- constatarea nulității actelor, respectiv încheierea 73/22.01.2017, încheierea 73/23.01.2017, incheierea 73/30.09.2007. A precizat că prin încheieri s-a falsificat sentința necomunicată reclamantei, indreptate la cererea exec. judecătoresc cu nr. x/23.04.2009. Încheierea 73/2007 si prin care a precizat că s-a radiat înscrierea din cf x, cu consecința anularii actelor subsecventa, contract de vânzare cumpărare nr. x/2008, contract de vânzare cumpărare x/2008, contract vânzare cumpărare x/2006, operator date personale autentic 4925/2006, contract garanții imobiliare si contracte ipoteca, anulare HCL 228/2007, anulare autorizație funcționare a S.C. B., anulare încheiere 30 septembrie 2015 anulare parțiala a tranzacției cuprinsa în sent. 4738/2006.
Totodată, a solicitat ca instanța sa ia act de tranzacția detaliata a contractului de tranzacție datat 09.06.2006, obiect al dosarului nr. x/2011, anularea înscrierii caii de acces in cf statului 3125 Petroșani, nulitatea actului 329/1985, cu repercursiunea anularii tuturor actelor juridice subsecvente, anularea încheierii 09.05.2013 dosar nr. x/2012, încheiere îndreptare eroare materiala 8241/2012 privind contract garanție imobiliara 4925/2006 si c. vânzare cumpărare x/2006, nesolutionarea cererii privind introducerea consiliului privind discriminarea si nesolutionarea in totalitate a cererilor, refuzul instanțelor de a cere actele conf. dec de repunere pe rol precum si a actelor abuziv intocmite recidivând cu scopul insusirii fara drept a caii de acces. A menționat că acțiunea a fost premeditată, cu complicitatea autorităților locale, dar si cu sprijinul justiției prin tergiversarea judecații. Un nr. foarte mare de judecători in cauza, inclusiv judecătorul care a judecat pentru prima data, neluând parte la judecată si nu s-a respectat principiul repartizării aleatorii
- repunerea in situația anterioara;
- a solicitat daune morale.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 145 din 8 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței nr. 145 din 8 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, invocând motive de recurs prevăzute în vechiul C. proc. civ., ale cărui dispoziții nu sunt incidente în cauză.
Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."
Potrivit alin. (2) al aceluiași articol:
"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.
Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.
Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegațiile prezentate nu au corespondent în vreuna dintre ipotezele motivelor de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., în cererea de recurs nefiind indicat, nici măcar formal, temeiul de drept corect al căii de atac exercitate.
Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a acțiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.
Deoarece recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu.
Constată nul recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 145 din 8 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2021.