Decizia nr. 2570/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2019 la data de 7.02.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din casă de locuit, demisol și parter în suprafață construită totală de 184 mp, teren în suprafață totală de 245 mp, construcție - anexă în suprafață totală de 23 mp, având drept de servitute până în stradă, situat în București, Bd. x nr. 22 sector 5, corp B, prin efectul joncțiunii posesiilor - a uzucapiunii de 30 de ani și prin accesiune imobiliară asupra construcției edificate pe acest teren, precum și rectificarea cărții funciare.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 597/22.06.2020 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Împotriva hotărârii tribunalului a declarat apel reclamanta A., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă la data de 13.10.2020, sub nr. x/2019.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 433 A din 18 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de către apelanta reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 597/22.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de către Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât B., ca nefondat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cuprinsul căruia a formulat următoarele critici: A arătat recurenta că instanța în mod greșit a reținut că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu s-ar fi depus titlul de proprietate din care să rezulte că acțiunea se judecă în contradictoriu cu moștenitorul adevăratului proprietar al terenului. A mai indicat că, din probele depuse la dosar, a făcut dovada că terenul respectiv nu este al statului sau al unei alte persoane, singurul care ar fi putut ridica vreo pretenție cu privire la acesta fiind moștenitorul vânzătoarei C.. A precizat recurenta că instanța de judecată nu a făcut corecta aplicare a dispozițiilor art. 36 din C. proc. civ., care prevede "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios. Existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond" și nu a avut în vedere decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție nr. 24/2017, referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1845, coroborat cu art. 1847 din C. civ. de la 1864 și art. 26 din C. proc. civ. A mai adăugat că trebuie raportată calitatea de proprietar și la exercitarea prerogativelor de proprietar, autoarea pârâtului trasnmițând părinților săi și posesia/folosința asupra întregii suprafețe de teren, care era îngrădită conform configurației prezente. Recurenta a mai criticat faptul că instanța nu a luat în considerare cărțile funciare din anul 1943 depuse la dosar, din care rezultă că imobilul avea suprafața de 300 mp, aceste cărți reprezentând dovada dreptului de proprietate al vechilor proprietari asupra imobilului, cât și întinderea acestuia. Pe de altă parte, recurenta a criticat că instanța de apel nu a ținut cont de puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1680/14.12.2010 și a deciziei civile nr. 129A din 22.03.2012, pronunțare în dosarul nr. x/2009, care au consfințit calitatea procesuală pasivă a autoarei pârâtului cu privire la imobilul situat în Bulevardul x, București, plecând de la prima vânzare către părinții recurentei, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1973. A conchis recurenta că, din istoricul de rol fiscal, rezultă că autoarea pârâtului, C., figura cu suprafețe de teren diferite față de cele din actele translative de proprietate.

Apărările formulate în cauză Intimatul B. a depus întâmpinare, prin care a arătat că nu cunoaște detalii despre persoana sau persoanele care au exercitat o eventuală posesie sau detenție precară asupra diferenței de teren dintre suprafața vândută de autoarea sa și suprafața pretinsă a fi uzucapată de către reclamantă. A mai arătat că autoarea sa, C. a dobândit imobilul de la D., iar în contractul de vânzare-cumpărare este menționată aceeași suprafață de teren (70 mp casa și 46 mp curtea), iar nu mai mult, vânzătoarea sa dobândind exact aceeași suprafață. Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta A. a arătat că actele de vânzare-cumpărare nu sunt singurele înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilului, fiind necesar să fie examinate cărțile funciare, procesele-verbale nr. x și y, precum și raportul de expertiză topografică aflat la dosarul cauzei. Calitatea procesuală pasivă a lui C. a fost stabilită prin sentința civilă nr. 1680/2010 și decizia civilă nr. 129A/2012, pe cale de consecință și moștenitorul său, B., are calitate procesuală pasivă. Din istoricul de rol fiscal al imobilului, emis de Administrația Finanțelor Publice Sector 5, rezultă că E. a avut în proprietate o suprafață de 145 mp.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data inițială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru. Prin rezoluția din 1 noiembrie 2021 s-a stabilit termen la data de 23 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2019 la data de 7.02.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din casă de locuit, demisol și parter în suprafață construită totală de 184 mp, teren în suprafață totală de 245 mp, construcție - anexă în suprafață totală de 23 mp, având drept de servitute până în stradă, situat în București, Bd. x nr. 22 sector 5, corp B, prin efectul joncțiunii posesiilor - a uzucapiunii de 30 de ani și prin accesiune imobiliară asupra construcției edificate pe acest teren, precum și rectificarea cărții funciare. Prin sentința civilă nr. 597/22.06.2020 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În motivarea acestei hotărâri tribunalul a reținut, în esență, că uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății întemeiat pe faptul posesiei in termenul prevăzut de lege este o sancțiune îndreptata împotriva vechiului proprietar care, dând dovada de lipsa de diligenta, a lăsat vreme îndelungata bunul sau in mina altei persoane. Prin urmare, acțiunea civila formulata de posesorul reclamant, pe acest temei, trebuie îndreptată împotriva vechiului proprietar care are calitate procesuală pasiva in cauza. Ca atare, s-a considerat învestit cu o cerere de constatare a dreptului de proprietate asupra terenului, cât și asupra construcției, în temeiul uzucapiunii. În ceea ce privește capătul de cerere privind rectificarea cărții funciare, tribunalul a reținut că cu atât mai mult pârâtul nu are calitate procesuală întrucât din extrasul de carte funciară x, din situația juridică și din planul de amplasament al imobilului nu rezultă că pârâtul sau autoarea sa ar fi înscriși în cartea funciară ca titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului ce formează obiectul cauzei (fila x,18,120). Împotriva hotărârii tribunalului a declarat apel reclamanta A., fără a critica faptul că tribunalul nu s-a considerat învestit cu soluționarea unui capăt de cerere privind accesiunea și că nu ar fi stabilita calitatea procesuală pasivă și cu privire la acesta. În apel, prin decizia civilă nr. 433 A din 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei pronunțate de către instanța de apel a declarat recurs reclamanta A.. Prin recurs nu a fost criticată soluția dată capătului de cerere privind rectificarea cărții funciare. Ca atare, obiectul recursului îl formează decizia referitoare la soluționarea cererii de constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune, care a fost respins ca formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Art. 483 alin. (2) din Codul de procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței de fond, respectiv 11 martie 2019, prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j 3 ), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Art. 94 pct. 1, lit. j) 2 ) din C. proc. civ. face referire la cererile privind uzucapiunea, indiferent de valoare. Prin urmare, hotărârile judecătorești pronunțate în materia uzucapiunii, indiferent de valoare, nu sunt supuse recursului, urmare a modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018. Așadar, începând cu data intrării în vigoare a modificărilor aduse C. proc. civ. prin acest act normativ - 21 decembrie 2018 - în materiile prevăzută expres de alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului este suprimată, noile reguli de procedură aplicându-se, evident, doar cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 310/2018, art. 24 din C. proc. civ. statuând că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămânând supuse acelei legi (art. 25 din cod). Față de dispozițiile legale mai sus evocate, se constată că pentru litigiile având ca obiect cereri în materia uzucapiunii au fost instituite două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs". Astfel, decizia civilă nr. 433 A din 18 martie 2021, prin care a fost respins apelul îndreptat împotriva soluției instanței de fond într-un litigiu din materia uzucapiunii, nu este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. Prin urmare, având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată este 7 februarie 2019 și că prezentul litigiu este unul născut în materia uzucapiunii, hotărârea pronunțată în apel de Curtea de Apel București este definitivă, întrucât prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunțate în litigii din materia uzucapiunii. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale, în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În concluzie, constatând că hotărârea pronunțată în apel nu putea fi atacată cu recurs deoarece legiuitorul a suprimat expres această cale de atac în privința litigiilor izvorâte din uzucapiune, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 433A din 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu București, secția a IV-a civilă.