Decizia nr. 1050/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 3813/2017 a Judecătoriei Sectorului 5

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 16 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului (compus din teren, în suprafață de 370 mp, și construcție, formată din 4 camere, 2 holuri, o baie și o bucătărie), situat în București, str. x, prin prescripția achizitivă de 30 ani, realizată prin joncțiunea posesiei reclamantei, unită cu cea a autorilor săi, B. și C.. În drept, a invocat dispozițiile art. 1860, art. 484, art. 1846, art. 1847 și art. 1890 din C. civ. de la 1864 și art. 111 din C. proc. civ. de la 1865.

Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București Prin sentința civilă nr. 3813 din 24 mai 2017, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că valoarea obiectului cauzei depășește 200.000 RON (508.357,8 RON, valoarea terenului, conform grilei notariale). Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la 9 iunie 2017, sub nr. x/2017. La 4 octombrie 2017, A. a depus cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Municipiul București prin Primarul General, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În drept, a invocat prevederile art. 63 C. proc. civ. Prin încheierea din 1 noiembrie 2017, Tribunalul a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta A. în interesul pârâtului Municipiul București prin Primarul General.

Hotărârea Tribunalului București Prin sentința nr. 1450 din 20 iunie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Municipiul București prin Primarul General. A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General. A admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de intervenienta A..

Hotărârea Curții de Apel București Prin decizia nr. 133 din 7 februarie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, prin care a fost admisă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta A., ca nefondat; a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 1450 din 20 iunie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul București prin Primarul General; a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că a admis, în parte, acțiunea civilă; a constatat că reclamanta a dobândit, sub regimul comunității de bunuri, în timpul căsătoriei cu D., prin efectul uzucapiunii, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str. x, compus din teren în suprafață de 321 mp, identificat prin punctele 7-12-6-10-11, în raportul de expertiză topografică și în planul de amplasament, întocmite de expert E. și construcției cimpuse din două camere și un hol, în suprafață de 27,40 mp, identificate - "Zona A", în raportul de expertiză în construcții și în releveu construcție, întocmite de expert F.; a respins cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii asupra construcțiilor identificate - " Zona B", în raportul de expertiză în construcții și în releveu construcție, întocmite de expert F., ca neîntemeiat; a respins cererea de intervenție accesorie, ca nefondată; a păstrat soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesual pasive a Municipiului București prin Primarul General. 4. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 133 A din 7 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs intervenienta A.. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la 22 septembrie 2020, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr.

Prin întâmpinarea depusă la 9 noiembrie 2020, intimata-reclamantă a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 67 alin. (4) C. proc. civ., și de faptul că partea în favoarea căreia recurenta a formulat cerere de intervenție accesorie, pârâtul Municipiul București prin Primarul General, nu a declarat apel împotriva sentinței nr. 1450 din 20 iunie 2018 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă și nici împotriva deciziei nr. 133 din 7 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie; excepția lipsei calității procesuale active a recurentei în promovarea recursului, în raport de puterea de lucru judecat a deciziei nr. 133 din 7 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie cu privire la soluția de respingere, ca nefondată, a cererii de intervenție accesorie; excepția inadmisibilității recursului, din perspectiva criticilor aduse soluției de admitere a cererii de chemare în judecată; excepția inadmisibilității motivelor ce vizează reaprecierea de către instanța de recurs a probelor administrate în cauză și la reanalizarea situației de fapt; excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Prin rezoluția din 7 octombrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. 5. Procedura de filtru Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia civilă nr. 133A din 7 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, este susceptibilă de recurs, conform art. 483 alin. (1) și art. 97 alin. (1) C. proc. civ. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Părțile nu au depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului. Prin rezoluția din 6 aprilie 2021, s-a fixat termen de judecată la 13 mai 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra incidenței dispozițiilor art. 67 alin. (4) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele asupra recursului Analizând recursul din perspectiva dispozițiilor art. 67 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 67 alin. (4) C. proc. civ., "calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond." Norma citată consacră o limitare a exercițiului dreptului titularului unei cereri de intervenție accesorie de a uza de căile de atac deschise împotriva unei hotărâri judecătorești, în sensul condiționării valorificării acestui drept de declararea aceleiași căi de atac de către partea în interesul căreia s-a formulat intervenția de către terț. Neîndeplinirea acestei condiții conduce la inadmisibilitatea căii de atac declarate de către intervenient, deoarece acesta nu are deschisă calea procesuală vizată de textul de lege. Sancțiunea ce operează în acest caz este explicit prevăzută în art. 67 alin. (4) C. proc. civ., respectiv aceea a respingerii, ca neavenită, a căii de atac. În cauză, recurenta intervenientă în interesul pârâtului Municipiul București prin Primarul General a formulat, în nume propriu, cerere de recurs împotriva deciziei de apel, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ., fără ca pârâtul să formuleze, la rândul său, cerere de recurs, situație în care, având o poziție procesuală subsidiară, intervenienta accesorie nu putea exercita această cale de atac. Așa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va face aplicarea art. 67 alin. (4) C. proc. civ. și va respinge, ca neavenită, calea de atac a recursului formulat de recurenta-intervenientă accesorie A. împotriva deciziei nr. 133 A din 7 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. PENTRU ACESTE MOTIVE,