ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 445/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A., personal conex personalului auxiliar de specialitate din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Tg. Mureș, în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispusă: 1) anularea deciziei nr. 135/01.04.2019, emise de procurorul șef al acestei direcții, prin care au fost respinse ca neîntemeiate contestațiile formulate împotriva deciziei nr. 15 din 25.01.2019 a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție; 2) anularea parțială a deciziei nr. 15/25.01.2019 a procurorului șef al direcției, și anume numai ale art. 1, 2, privind cuantumul drepturilor salariale din acest ordin, ca netemeinic și nelegal, fiind greșit modul de stabilire a drepturilor salariale și cuantumul acestora; 3) obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin în favoarea reclamantului, prin care să fie stabilit nivelul maxim de salarizare pentru funcția de conducător auto, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, care să includă, în cuantumul brut al indemnizației de încadrare și al sporurilor, și o valoare de referință sectorială de 484,169 RON. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 799 din 15 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis în parte acțiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție; - a anulat în parte decizia nr. 135/01.04.2019, numai în ceea ce îl privește pe reclamant; - a anulat în parte decizia nr. 15/25.01.2019, numai în ceea ce îl privește pe reclamant și numai în ceea ce privește art. 1 din aceasta; - a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii prin care să recunoască dreptul reclamantului de a fi salarizat prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,169 RON. - a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, întemeiat pe dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, cu consecința respingerii pe fond a acțiunii ca fiind rămasă fără obiect. A precizat că sentința pronunțată este netemeinică deoarece Direcția Națională Anticorupție a emis decizii de salarizare prin care s-a stabilit o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, inclusiv în cazul personalului conex personalului auxiliar de specialitate din care face parte reclamantul și a făcut referire la Decizia Procurorului Șef nr. 616 din 10 decembrie 2019, atașată cererii de recurs. A mai a susținut că în luna decembrie 2019 a fost deja plătită efectiv prima tranșă din drepturile pretinse și recunoscute prin ordinul mai sus menționat, în conformitate cu O.U.G. nr. 3/2019 prin care sunt prevăzute inclusiv dobânda legală și indicele de inflație la sumele calculate. 1.

Apărările formulate în cauză În cauză intimatul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 1 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 27 ianuarie 2022, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamantul A. face parte din personalul conex personalului auxiliar de specialitate din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Tg. Mureș, fiind încadrat în funcția de conducător auto. La art. 1 din Decizia nr. 15/25.01.2019, emisă de Procurorul Șef al acestei direcții, s-a decis ca începând cu data de 01.01.2019, personalul conex personalului auxiliar de specialitate din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din decizie, să beneficieze de salariul de bază menționat în dreptul fiecăruia, care s-a stabilit prin majorarea cu 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2018. Prin Decizia nr. 135/01.04.2019 emisă de procurorul șef al DNA a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 15/25.01.2019, ca neîntemeiată. Prima instanță a admis a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., a anulat în parte decizia nr. 135/01.04.2019, numai în ceea ce îl privește pe reclamant, a anulat în parte decizia nr. 15/25.01.2019, numai în ceea ce îl privește pe reclamant și numai în ceea ce privește art. 1 din aceasta, a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii prin care să recunoască dreptul reclamantului de a fi salarizat prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,169 RON și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată. Înalta Curte va analiza cu prioritate criticile recurentului-pârât prin care a solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, motivat de faptul că s-a emis Decizia nr. 616/10.12.2019 a Procurorului Șef din cadrul DNA prin care s-a stabilit o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, inclusiv în cazul personalului conex personalului auxiliar de specialitate din care face parte reclamantul. Analizând conținutul Deciziei nr. 616/10.12.2019 emise de Procurorul Șef din cadrul DNA, Înalta Curte constată că la art. 1 s-a decis ca începând cu data de 01.12.2019, personalul conex personalului auxiliar de specialitate din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, prevăzut în anexa care face parte integrantă din decizie (printre care și intimatul-reclamant din prezenta cauză), să beneficieze de salariul de bază trecut în dreptul fiecăruia, la care se adaugă cuantumul aferent sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase. La emiterea deciziei anterior menționate s-a avut în vedere și nota nr. x/2019 din 22.11.2019 a secției de resurse umane și documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind aspecte legate de necesitatea recalculării drepturilor salariale cuvenite unor categorii de personal din cadrul Ministerului Public, în raport de VRS de 484,18 RON. Prin decizia contestată în cauză, Decizia nr. 15/25.01.2019, au fost calculate drepturile salariale ale recurentului-reclamant prin raportare la un VRS de 463,5 RON, începând cu data de 01.01.2019. Prima instanță a obligat pârâtul la emiterea unei noi decizii prin care să recunoască dreptul reclamantului de a fi salarizat prin raportare la un VRS de 484,169 RON. Având în vedere că prin Decizia nr. 616/10.12.2019 invocată de recurentul-pârât s-au recalculat drepturile salariale cuvenite intimatului-reclamant în raport de un VRS de 484,18 RON, începând cu 01.12.2019, Înalta Curte constată că pentru perioada cuprinsă între 01.01.2019 - 01.12.2019 pârâtul nu a făcut dovada că a procedat la emiterea unei noi decizii, astfel cum a fost obligat de instanța de fond. Prin urmare, nu poate fi primit argumentul recurentului-pârât referitor la rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată. În plus, nici celelalte susțineri ale recurentului-pârât în sensul că în luna decembrie 2019 a fost deja plătită efectiv prima tranșă din drepturile pretinse și recunoscute prin ordinul mai sus menționat, în conformitate cu O.U.G. nr. 3/2019 prin care sunt prevăzute inclusiv dobânda legală și indicele de inflație la sumele calculate, nu pot fi reținute, la dosar nefiind depusă nicio dovadă în acest sens. 2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,