ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 434/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Fizioterapeuților din România, suspendarea efectelor Hotărârii nr. 10/23.07.2021 a Adunării generale naționale a CFZRO și ale Hotărârii nr. 48/27.05.2021 a Consiliului Național al CFZRO.

2.1. Prin sentința nr. 1372 din 8 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamant, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, secția civilă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că acțiunea reclamantului are ca obiect raportul juridic disciplinar al acestuia în calitate de membru în Consiliul teritorial al Colegiului Fizioterapeuților București - Ilfov, fiind astfel incidente dispozițiile prevăzute de Ordinul nr. 679 din 19 iunie 2017 pentru aprobarea Statutului Colegiului Fizioterapeuților din România emis de Ministerul Sănătății.

Însă, față de calitatea reclamantului ce deține și o funcție de conducere încadrul Consiliului teritorial al Colegiului Fizioterapeuților București - Ilfov, a reținut că în discuție sunt prevederile Statutului din Capitolul IX cu denumirea marginală "Răspunderea disciplinară a organelor de conducere la nivel teritorial și național", relevante în stabilirea competenței fiind prevederile art. 100, 101 și 104.

Deși pentru sancțiunea prevăzută de art. 101 alin. (1) lit. a), Ordinul nr. 679/2017 nu reglementează similar ca pentru sancțiunile prevăzute la art. 101 alin. (1) lit. b) și c), acestea din urmă putând fi contestate la instanțele judecătorești în a căror circumscripție teritorială își desfășoară activitatea persoana sancționată (potrivit art. 104 alin. (2), fiind în discuție o sancțiune aplicată de către Consiliul Național al Colegiului Fizioterapeuților din România, CFZRO fiind un corp profesional care are autonomie în domeniul său de competență normativ și jurisdicțional profesional, instanța competentă este tot judecătoria în a cărei rază de circumscripție își desfășoară activitatea membrul Colegiului în cauză.

Din contextul normelor anterior evocate, pornind de la premisa că legiuitorul nu a intenționat să introducă (prin absența trimiterii exprese la o instanța competentă) o contradicție față de norma generală de la art. 93 din Ordin (care stabilește instanța competentă ca fiind judecătoria), are prioritate interpretarea care asigură compatibilitatea dintre norma ce trebuie interpretată (art. 104) și norma generală.

Ceea ce interesează este sensul normei în contextul ansamblului normelor de drept cu care se află într-un raport obiectiv.

Norma juridică din art. 104 nu vizează și contestarea sancțiunii prevăzute la art. 101 alin. (1) lit. a) la instanță, pe care ar fi trebuit s-o aibă în vedere.

Observând raportul dintre aceste norme, în sens restrâns (respectiv, raportul dintre dispozițiile Capitolului IX din Statut și interpretarea acestora), situația ar fi aparent nereglementată în lege, însă acesteia i se aplică o norma asemănătoare, consacrată legislativ pentru situații similare, neputând fi tratată deosebit.

Tot prin raportare la obiectul dedus judecății, a subliniat că nu există alte dispoziții speciale prin care să fie instituită competența materială a instanțelor de contencios administrativ.

Astfel, a reținut că ori de câte ori legiuitorul a dorit ca litigiile privind anumite materii să nu intre sub jurisdicția instanțelor de contencios administrativ a prevăzut-o expres, prin instituirea unor norme speciale de atribuire a competenței.

Totodată, Curtea de apel a avut în vedere faptul că reclamantul își desfășoară activitatea profesională în cadrul CF-B-IF, cu sediul în sectorul 6.

2.2. Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă, prin sentința nr. 9540 din 2 decembrie 2021, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că acțiunea reclamantului este îndreptată împotriva unei autorități publice centrale, așa încât competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta revenind Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în a cărei rază teritorială are sediul pârâtul Colegiul Fizioterapeuților din România.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cauzei deduse judecății îl constituie suspendarea efectelor Hotărârii nr. 10/23.07.2021 a Adunării generale naționale a CFZRO și ale Hotărârii nr. 48/27.05.2021 a Consiliului Național al CFZRO.

Prin Hotărârea nr. 48/27.05.2021 privind soluționarea plângerii nr. 746/01.03.2021 adoptată de Consiliul Național al Colegiul Fizioterapeuților din România s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului cu avertisment scris, conform art. 101 alin. (1) lit. a) din Statutul Colegiului Fizioterapeuților din România.

Prin Hotărârea nr. 10/23.07.2021 a Adunării generale naționale a Colegiului Fizioterapeuților din România, s-a respins contestația formulată de reclamant, prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 48/27.05.2021; s-a respins capătul de cerere privind suspendarea Hotărârii nr. 48/27.05.2021 ca rămas fără obiect.

Așadar, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că prezenta cauză privește un raport juridic disciplinar, reclamantul fiind membru al Colegiului Fizioterapeuților București-Ilfov.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 93 din Statutul Colegiului Fizioterapeuților din România, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 679/2017, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 489 din 28 iunie 2017, potrivit cărora "contestația se depune la judecătoria în a cărei raza de circumscripție își desfășoară activitatea membrul Colegiului Fizioterapeuților din România în cauză".

În consecință, având în vedere norma specială statutară și raza de circumscripție a Colegiului în care își desfășoară activitatea reclamantul, instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sector 6 București.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.

A. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Fizioterapeutilor din România în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.