ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1946/2020

HOTĂRÂRE

06.10.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1946/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 09.11.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Colegiul Fizioterapeuților din România și B. - președintele Colegiului Fizioterapeuților din România, a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța de judecată să dispună anularea Hotărârii nr. 35/11.10.2018 a Consiliului Național al Colegiului Fizioterapeuților din România. De asemenea, a solicitat să se dispună suspendarea hotărârii până la soluționarea acțiunii în anulare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și C. civ.

Prin sentința nr. 2402 din 15 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

La pronunțarea acestei sentințe, instanța a avut în vedere că dispozițiile art. 2 lit. b) și c) din Legea 554/2004, arătând că actul contestat, deși este emis de o autoritate publică, totuși nu reprezintă un act administrativ, nefiind emis în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, ci este un act juridic de drept privat în legătură cu organizarea și funcționarea Colegiului Fizioterapeuților din România, cu referire la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele cu funcții de conducere în Colegiul Fizioterapeuților din România.

Astfel, instanța reținând în esență lipsa unui act administrativ tipic sau asimilat a cărui legalitate să fie dedusă spre analiză instanței de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, una din secțiile civile, apreciind cauza de față ca fiind una de drept comun, iar tribunalul instanță cu plenitudine de competență în primă instanță, potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 794 din 8 iulie 2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că actul supus controlului de legalitate în cauza de față este un act administrativ emis în exercitarea competențelor legale ale pârâtului de a emite norme cu caracter intern, anume acte administrative normative și individuale de reglementare a profesiei, emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care se atacă potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nefiind un act juridic de drept privat.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În această situație, având în vedere că acțiunea reclamantului este îndreptată împotriva unei autorități publice centrale, competența materială de soluționare a cauzei s-a arătat că se stabilește în raport de prevederile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta revenind Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, în raza teritorială a căreia își are sediul pârâtul Colegiul Fizioterapeuților din România.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat solicitat anularea și suspendarea Hotărârii nr. 35/11.10.2018 a Consiliului Național al Colegiului Fizioterapeuților din România.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004 act administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În raport de aceste prevederi, se reține că actul atacat - Hotărârea nr. 35/11.10.2018 a Consiliului Național al Colegiului Fizioterapeuților din România, adoptată de pârât în exercitarea atribuțiilor specifice, reglementate de Statutul Colegiului Fizioterapeuților din România - având în vedere conținutul acestuia, reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind emis în exercitarea competențelor legale ale pârâtului de a emite norme cu caracter intern, acte administrative normative și individuale de reglementare a profesiei, emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care se atacă potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel."

Pentru stabilirea competenței materiale, prevederile legale aflate în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric.

În cauza de față este aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat.

Înalta Curte reține că pârâul Colegiul Fizioterapeuților din România este o entitate juridică ce are calitatea de autoritate publică prin asimilare, având în vedere dispozițiile art. 20 din Legea nr. 229/2016 "Colegiul Fizioterapeuților din România este organizație profesională, cu personalitate juridică, neguvernamentală, de interes public, apolitică, fără scop patrimonial, cu responsabilități delegate de autoritatea de stat, având ca obiect de activitate autorizarea, controlul și supravegherea exercitării profesiei de fizioterapeut, ca profesie liberală de practică publică autorizată.", fiind o instituție care funcționează în temeiul legii și care asigură un control public asupra exercitării profesiei de fizioterapeut.

Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ce stabilesc că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în raza teritorială a căreia își are sediul pârâtul Colegiul Fizioterapeuților din România, care a emis actul contestat.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal.