ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, obligarea acestora la plata sumei de 80.000 RON, aferenta lunilor ianuarie- august 2020 reprezentând drepturi acordate prin Legea nre. 236/2019.

2.1. Prin sentința nr. 161 din 16 aprilie 2021, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că obiectul prezentei acțiuni se circumscrie art. 8 din Legea nr. 554/2004, așa încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, în considerarea calității pârâtei Autoritatea

Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor de autoritate publică centrală. potrivit art. 5 lit. a) din O.G. nr. 42/29.01.2004, pretenția dedusă judecății nedecurgând din executarea unui contract de achiziții, obligația de plată a unei sume de 10.000 fiind determinată prin lege, nu contractual.

2.2. Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 174 din 11 octombrie 2021, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ținând cont că Direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București sunt instituții publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea A.N.S.V.S.A., finanțate din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat.

Prestarea activităților sanitar-veterinare prevăzute de art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare și plata lunară, pentru fiecare contract, a sumei de 10.000 RON sunt obligațiile principale ce rezultă pentru reclamantă și, respectiv, pentru D.S.V.S.A. Sibiu din existenta raporturilor juridice născute prin semnarea, de către acestea, a contractului de concesiune menționat în acțiune.

Așadar, rezultă că direcțiile județene sunt cele care încheie contractele de concesiune, care achită suma prevăzută de art. 6 din Anexa 2/1 la O.G. nr. 42/2004 și care gestionează, realizează și realizează controlul activităților sanitar - veterinare pe teritoriului județului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cauzei deduse judecății îl constituie obligarea autorității publice pârâte Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să aloce DSVSA Sibiu, din bugetul propriu, fondurile necesare efectuării plății sumelor prevăzute de art. IV din Legea nr. 263/2019, respectiv a sumei de 80.000 RON, aferenta lunilor ianuarie- august 2020 reprezentând drepturi acordate prin Legea nr. .236/2019.

Prin art. IV alin. (1) din Legea nr. 236 din 2019 s-a prevăzut că beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora.

Se reține demersul judiciar cu care a fost învestită instanța vizează executarea unor obligații decurgând dintr-un contract administrativ încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice și O.G. nr. 42/2004.

Așadar, prezentul litigiu a fost generat de executarea contractului încheiat, iar împrejurarea că partea a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume de bani în temeiul acestuia nu determină schimbarea naturii sale juridice de contract administrativ, astfel de litigii, ce decurg din executarea contractelor administrative, fiind atribuite în competența instanțelor de drept comun, neavând relevanță calitatea pârâților de autorități publice.

Prin urmare, sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016, care se aplică cu prioritate în virtutea principiului de drept conform căruia specialul derogă de la general, astfel încât ori de câte ori există prevederi derogatorii prevăzute în legi speciale incidente în speță, acestea din urmă au întâietate, și nu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, forma în vigoare în perioada de referință, potrivit cărora "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în favoarea Tribunalului Sibiu, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.