ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 431/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 431/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea contestată
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 6289 din 25 noiembrie 2020, a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 730 din 24 iunie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, prin care s-a respins cererea de revizuire, aceasta nefăcând parte din categoria celor supuse recursului.
Contestația în anulare exercitată
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare revizuenta A., fără să încadreze în drept criticile formulate.
În motivarea căii de atac, contestatoarea a susținut, în esență, că deși a intenționat să nu achite taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON, având în vedere Legea nr. 448/2000, a achitat-o imediat după ce a primit citația din data de 17.09.2019, însă a fost acuzată că nu ar fi plătit această taxă.
Totodată, a susținut că i s-a judecat cauza la 12 noiembrie 2020, deși primise citație pentru data de 25 noiembrie 2020, întrucât nu i s-a acordat dreptul la apărare, termen la care a fost întrebată dacă lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.
Argumentele de fapt și de drept relevante
Art. 503 din C. proc. civ., prevede:
(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză" .
În cauză, contestatoarea nu a invocat niciunul dintre aceste motive prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.. Cu toate acestea, se constată că singurul termen de judecată fixat în cauză a fost cel din 25 noiembrie 2020 (cele două cereri de preschimbare a acestui termen fiind respinse), când contestatoarea a fost prezentă și cauza a fost soluționată, iar în practicaua deciziei pronunțate a fost consemnat faptul că s-a achitat taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac exercitate.
Or, se reține că legiuitorul a statuat că pe calea contestației în anulare nu pot fî valorificate decât anumite nereguli procedurale prevăzute în sens strict și limitativ de dispozițiile legale sus-menționate, iar nu referitoare la nemulțumirea părții privind dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.
Fiind o cale de retractare, iar nu una de cenzură judiciară, așa cum s-a arătat, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, în caz contrar fiind inadmisibilă.
Din modul de redactare, dar și din conținutul motivelor contestației în anulare, invocate în mod formal, contestatoarea tinde la anularea unei hotărâri pentru că, în opinia sa, nu a fost bine soluționată cauza, or, o astfel de abordare nu poate fi primită.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a conturat ideea potrivit căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinată numai de circumstanțe substanțiale și imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. România și Stanca Popescu c România), ceea ce nu este cazul în speță.
În concluzie, se constată că, în cauză, contestatoarea nu invocă niciunul din cazurile prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., iar criticile aduse hotărârii atacate nu se încadrează în niciunul din aceste cazuri, textul legal fiind de strictă interpretare și aplicare.
Prin urmare, neputând fi identificate critici care să atragă incidența prevederilor art. 503 din C. proc. civ., se constată că nu este întrunită niciuna dintre ipotezele juridice reglementate de acest text de lege.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse și ținând seama de dispozițiile art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 6289 din 25 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în Dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.