ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3011/2024

Ședința publică din data de 31 mai 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal (prin declinare de la Curtea de Apel București -Sentința civilă nr. 954/13.05.2022), reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, anularea actelor administrative reprezentate de postarea/afișarea la sediile Gărzilor Forestiere a anunțului și a Procedurii de atribuire directă sau prin licitație publică a Fondurilor Cinegetice, actele administrative reprezentate de Anunțul nr. x/10.08.2021 și continuată prin Anunțul nr. x/12.10.2021 cu referire și interes în privința Fondului Cinegetic nr. 16 - Făgărasu Nou aflat în administrarea reclamantei, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentința civilă nr. 228 din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția inadmisibilității și, pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca inadmisibilă.

1.3. Împotriva sentinței civile nr. 228 din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A..

1.4. Prin decizia civilă nr. 5504 din 22 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării invocată din oficiu și a anulat recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 228 din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, la data de 27 decembrie 2023, recurenta - reclamantă A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei menționate la pct. I.1.4., cu consecința rejudecării recursului declarat de reclamantă în raport de criticile formulate împotriva sentinței civile nr. 228/21.11.2022 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

În susținerea contestației în anulare, contestatoarea a invocat faptul că prin decizia civilă nr. 5504, pronunțată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a fost recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 228/21.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, motivul anulării fiind reprezentat de lipsa dovezii plății taxei de timbru judiciar aferentă căii de atac a recursului, taxă în valoare de 50 RON.

Contestatoarea susține că s-a conformat acestei cerințe, impusă de instanța supremă prin adresa comunicată la 11 ianuarie 2023, astfel că, la data de 11.01.2023, chiar în ziua în care a luat la cunoștință de obligația stabilită în sarcina sa, a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, conform chitanței emisă de SPIT-VBL Constanța sub nr. x, aferentă dosarului nr. x/2021

Dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv exemplarul original al Chitanței nr. x emisă la 11.01.2023, a fost expediată prin serviciul poștal cu Recomandata nr. x din 16.01.2023 (București 5, ghișeu 5), adresată ICCJ SCAF, la 16.01.2023.

Contestatoarea arată că soluția adoptată de instanța de recurs este rezultatul unei erori materiale, care nu îi poate fi imputată, dovezile pe care le atașează cererii de contestație în anulare atestând în mod neechivoc că taxa a fost achitată cu destinație exactă, dosarul nr. x/2021, că dovada plății taxei a fost transmisă în original către instanță și că expediția poștală a fost realizată în format recomandat, cu număr de prezentare alocat - x din 16 ianuarie 2023.

În aceste condiții, contestatoarea susține că soluția de anulare a cererii de recurs este nelegală și se impune a se proceda la examinarea dovezilor prezentate, precum și la o verificare a registrelor instanței (în sensul de a verifica situația înregistrării acestei corespondențe), opinia contestatoarei fiind aceea că doar dintr-o regretabilă eroare umană documentele depuse de aceasta nu au fost atașate dosarului nr. x/2021, ele fiind cu certitudine la dispoziția instanței.

În condițiile dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care prevăd că constituie motiv de anulare a deciziei pronunțate situația în care "dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale" apreciază că situația de față se circumscrie acestei ipoteze a legii, lato sensu eroarea materială fiind cauzată de factori exogeni raționamentului logico-juridic.

Intimata Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora:"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (…) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (...)"

Referitor la prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., în doctrină și jurisprudența instanțelor de judecată s-a reținut că, acest motiv de contestație în anulare specială, vizează greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretarea a dispozițiilor legale sau de rezolvare a unui incident procedural. În acest sens, cu titlul exemplificativ se impune a indica că au fost apreciate ca greșeli materiale: respingerea unui recurs ca tardiv în raport de data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat rezultă că recursul a fost depus în termen la oficiul poștal, anularea recursului ca netimbrat deși la dosar se afla atașată dovada de achitare a taxei de timbru sau pentru unul din motivele de casare nu era necesară timbrarea, pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri, etc. .

Contestația în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate ale hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ.

În speță, contestatoarea a susținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, ca urmare a unei erori materiale, a anulat recursul ca netimbrat, în condițiile în care recurenta s-a conformat obligației achitării taxei judicire de timbru.

Înalta Curte constată că, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., este greșeală materială anularea recursului ca netimbrat sau anularea recursului ca insuficient timbrat, în pofida existenței la dosar a dovezii timbrajului.

Însă, în cauză, în raport cu înscrisurile aflate la dosar la momentul analizei de către Înalta Curte a excepției netimbrării recursului, invocată din oficiu, reiese că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, potrivit dovezii/procesului-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x, reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului fiind prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în momentul soluționării recursului, judecătorii nu au comis nicio eroare materială, având în vedere că la dosar nu exista dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON.

Prin urmare, având în vedere că soluția pronunțată prin decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul acreditat de contestatoare, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 5504 din 22 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios adminsitrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.