ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1734/2023

Ședința publică din data de 28 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2022 la data de 23.05.2022 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în temeiul art. 14 din legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Referatului de aprobare nr. x/04.05.2022, întocmit de Direcția Managementul Resurselor Cinegetice din cadrul Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor, aprobat de ministrul secretar de stat C. si de ministrul D., până la data pronunțării instanței de fond.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 68 pronunțată în data de 09 august 2022, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare formulată de reclamanta A. prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ȘI PĂDURILOR.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii instanței de fond a exercitat calea de atac a recursului, în condițiile art. 493 din C. proc. civ., reclamanta A. prin reprezentant legal B. și, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a susținut recurenta că sentința atacată a fost pronunțată de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Astfel, arată că, potrivit sentinței civile recurate, cauza a fost soluționata la data de 09.08.2022, de către completul C2 FV, alcătuit din magistratul judecător E., însă, la data de 09.08.2022 dna judecător E. nu avea dreptul să soluționeze dosare în cadrul Curții de Apel Suceava întrucât era judecător la Tribunalul Suceava.

Potrivit Hotărârii nr. 385 din 24.02.2022, a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, publicata la data de 27.07.2022(Anexa 1), doamna judecător E. este judecător la Tribunalul Suceava, inițial in cadrul secției civile, iar începând cu anul 2014 si pana la data de 07.11.2021 a activat la secția de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Suceava, fiind delegată la Curtea de Apel Suceava din data de 01.01.2022 prin Decizia președintelui Curții de Apel Suceava nr. 312/17.11.2021.

Potrivit "Situatiei delegărilor/detașărilor dispuse de Președintele Curții de Apel Suceava pentru judecătorii de la instanța din raza de activitate a acestei curți", afisata pe site-ul Curții de Apel Suceava(Anexa 2), dna judecător E. a fost delegata la Curtea de Apel Suceava prin Decizia Președintelui Curții nr. 312/17.11.2021 pentru perioada 01.02.2022-30.06.2022.

Invocând dispozițiile art. 57 alin. (1) și (6) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată și art. 10 lit. a) din Metodologia privind detașarea si delegarea judecătorilor, aprobată prin Hotărârea CSM 1350/17.09.2018 și având în vedere că în privința doamnei judecător E., prin Hotărârea nr. 385/24.02.2022, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători i-a respins cererea de transfer de la Tribunalul Suceava la Curtea de Apel Suceava iar potrivit situației delegărilor afișate pe site-ul Curții de Apel Suceava, delegarea doamnei judecător nu a fost prelungita după 30.06.2022, susține recurenta că, fără niciun dubiu, doamna judecător nu putea sa judece cauza sa la data de 09.08.2022, ceea ce demonstrează ca instanța care a pronunțat hotărârea recurată nu a fost alcătuita potrivit dispozițiilor legale. Ori, nerespectarea dispozițiilor privind alcătuirea instanței atrage casarea hotărârii pronunțate.

In concluzie, apreciază că, în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 488 alin(l) pct. l C. proc. civ. si, în consecință, solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la rejudecare.

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține recurenta că sentința civilă recurată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin(l) lit. c) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, art. 8 alin(l) lit. a) din Legea nr. 407/2006, a vânătorii si a protecției fondului cinegetic, art. 12 si art. 13 din Regulamentul privind atribuirea in gestiune a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul nr. 2020 al Ministerului Mediului, Apelor si Pădurilor.

În mod nelegal, instanța de fond a realizat o interpretare greșita a actului juridic dedus judecații, prin faptul că a schimbat atât natura, cât și înțelesul acestui act.

Redând conținutul normelor legale anterior invocate, a susținut recurenta că, din conținutul concret al Referatului nr. x/04.05.2022 rezultă că acesta reprezintă un veritabil act administrativ individual, în senul art. 2 alin(l) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care produce efecte juridice de sine stătătoare în raporturile juridice dintre asociație și intimatul parat, in calitate de autoritate publica emitenta a actului, fiind emis in executarea art. 8 alin(l) lit. a) din Legea nr. 407/2006, iar nu un act premergator(preparator), o propunere, cum în mod eronat a stabilit instanța de fond. Referatul înscrie o manifestare de voință a autorității publice, este susceptibil de executare, act prin care se stabilește sa situația juridică individuală, respectiv i se înlatură drepturile rezultate din calitatea de gestionar consacrat în privința fondului nr. 20 Dragomiresti, județul Vaslui prin respingerea cererii de atribuire directă în gestiune, continuarea atribuirii prin licitație publică și atribuirea în gestiune temporară a faunei cinegetice de pe suprafața fondului in favoarea RNP Romsilva ceea ce înseamnă încetarea contractului de gestionare a faunei cinegetice încheiat cu intimatul parat. Referatul nr. x/04.05.2022 este un act emis ulterior Hotărârii comisiei de atribuire, care consfințește rezultatele finale ale atribuirii directe după definitivarea Hotărârii comisiei de atribuire si care finalizează rezultatele cererii formulate de subscrisa, în calitate de gestionar consacrat, pentru atribuirea în gestiune directă a fondului cinegetic.

In consecință, susține recurenta că Referatul nr. x/04.05.2022 poate face obiectul controlului administrativ, pe cale separată.

Prin modul în care a fost soluționată cauza rezultă fără niciun dubiu încălcarea de către prima instanța a principiilor de drept procesual civil prevăzute la art. 7, art. 8, art. 22 C. proc. civ. și în mod deosebit a dreptului său privind accesul liber la justiție.

In concluzie solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanta A. a formulat întâmpinare intimatul - pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva apărărilor din cadrul întâmpinării depuse de intimatul-pârât, recurenta - reclamantă a formulat Răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea acestora, ca nefondate.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 07.10.2022, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 28 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, luând act de concluziile orale formulate de intimatul -pârât pe fondul recursului, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise și a reținut dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivele de casare invocate, cu apărările din cuprinsul întâmpinării și cu normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurenta -reclamantă A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele în continuare arătate:

În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocat de recurenta -reclamantă și întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce reglementează situația " 1.când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale", Înalta Curte constată că, în susținerea acestuia recurenta a arătat în esență că, dat fiind faptul că doamnei judecător E. i-a încetat delegarea la Curtea de Apel Suceava la data de 30.06.2022, iar prin Hotărârea nr. 385/24.02.2022 Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători a respins cererea de transfer a doamnei judecător de la Tribunalul Suceava la Curtea de Apel Suceava, doamna judecător nu putea judeca această pricină la data de 09.08.2022, astfel că instanța care a pronunțat hotărârea recurată nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Acest motiv de nelegalitate nu poate fi reținut în cauză, în considerarea faptului că, astfel cum rezultă din conținutul relațiilor și al înscrisurilor furnizate de Curtea de Apel Suceava, la solicitarea Înaltei Curți (dosarul de recurs), doamna E. își desfășoară activitatea ca judecător la secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Suceava, începând cu data de 15 aprilie 2022, urmare admiterii cererii de transfer de la Tribunalul Suceava la Curtea de Apel Suceava dispuse prin Hotărârea CSM, secția pentru Judecători nr. 1167 din data de 14 aprilie 2022, doamna judecător făcând parte din compunerea completului de judecată " C2F", respectiv " C2 F-V", la termenul de judecată din data de 09 august 2022 (complet ce a judecat în perioada vacanței judecătorești), conform Hotărârilor nr. 33 din data de 16 decembrie 2021 și nr. 20 din data de 10 iunie 2022 emise de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Suceava, atașate la filele x, respectiv 80-81 din dosarul de recurs, obiectul dosarului fiind unul ce a impus soluționarea de urgență și cu precădere, cu fixarea termenului chiar în perioada vacanței judecătorești.

Astfel cum rezultă din fișa dosarului de fond, atașată la dosarul de față a fost repartizat aleatoriu la data înregistrării sale, respectiv la data de 24.05.2022, pe rolul Completului de judecată " C6F", însă, urmare a dispozițiilor date prin articolul 5.2 teza a II-a din Hotărârea Colegiului de Conducere a Curții de Apel Suceava nr. 20 din data de 10 iunie 2022 (dosarul de recurs), dosarul a primit ca prim termen de judecată 09 august 2022, fiind din nou repartizat aleatoriu de către Compartimentul auxiliar al Curții de Apel pe rolul completului de judecată C2FV, acesta fiind unul din "cele trei completului de fonduri de vacanță", astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosarul de fond și 81 din dosarul de recurs, complet din compunerea căruia a făcut parte chiar doamna judecător ce a pronunțat hotărârea recurată, respectiv doamna judecător E., astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea nr. 20 din data de 10 iunie 2022 (dosarul de recurs), menționată și anterior.

Or, față de aceste considerente, Înalta Curte, reținând că doamna judecător ce a pronunțat hotărârea recurată a fost legal învestită, instanța fiind, așadar, alcătuită potrivit dispozițiilor legale, respinge motivul de nelegalitate invocat de recurenta - reclamantă și întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca nefondat.

Nici cel de-al doilea motiv de casare întemeiat de recurentă pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit de instanța de control judiciar.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Se constată astfel că, prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2022 la data de 23.05.2022 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a solicitat suspendarea executării Referatului de aprobare nr. x/04.05.2022, întocmit de Direcția Managementul Resurselor Cinegetice din cadrul Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor, aprobat de ministrul secretar de stat C. si de ministrul D., până la data pronunțării instanței de fond.

Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare formulată de reclamantă, reținând în esență că Referatul de aprobare ce face obiectul judecății nu prezintă caracterul unui act administrativ unilateral susceptibil a fi supus suspendării executării efectelor sale pe calea cererii specifice în contenciosul administrativ configurată de prevederile art. 14-15 din Lege, neîncadrându-se în tipologia actelor vizate.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente raportat la obiectul dedus judecății.

Făcând propria analiză a actului ce face obiectul cererii de suspendare, constată Înalta Curte că, prin Referatul de aprobare nr. x/04.05.2022 întocmit în cadrul Direcției Managementul Resurselor Cinegetice, emitentul solicită administratorului (autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare):

"1. aprobarea respingerii solicitării A. de atribuire în gestiune a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 20 Dragomirești, jud. Vaslui, așa cum a fost consemnat în PV nr. x/06.01.2022 al Comisiei de atribuire;

3.continuarea procesului de atribuire în temeiul art. 8 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, și al art. 8 din Regulament, pentru fondul cinegetic nr. 20 Dragomirești;

4.atribuirea în gestiunea temporară a RNP Romsilva a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 20 Dragomirești, până la atribuirea în gestiune, conform prevederilor legale."

Astfel, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond și contrar susținerilor recurentei, constată că, raportat la dispozițiile art. 12-14 din Regulamentul privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul MMAP nr. 2020/2016, actul care produce efecte juridice, supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ și care poate face obiectul acțiunii judiciare în contenciosul administrativ și, pe cale de consecință, obiectul cererii de suspendare, îl reprezintă hotărârea comisiei de atribuire/licitație și nu Referatul de aprobare ce face obiectul prezentei cereri de suspendare, în condițiile în care acesta nu stabilește situația juridică individuală a reclamantei și nu produce efecte juridice per se, neavând atașat atributul executorialității, fiind un act premergător, preparatoriu actului producător de efecte juridice reprezentat de hotărârea comisiei de atribuire/licitație.

Chiar dacă emană de la o autoritate publică, având caracter unilateral și individual, scopul emiterii acestuia nu constă în producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, acesta înscriind doar o propunere premergătoare formării voinței autorității, circumscriindu-se sferei actelor preparatorii (premergătoare).

Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative".

Astfel, pentru ca un act să fie considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

De reținut că nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai acelea care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice.

Deși este adevărat că Referatul de aprobare ce face obiectul judecății este emis în cadrul unei autorități ce deține prerogativa regimului de putere publică, acesta având un caracter unilateral și individual, nu întrunește, totuși, caracterele juridice ale actului administrativ, așa cum acestea rezultă din definiția legală conținută în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, lipsindu-i dimensiunea de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, cu alte cuvinte, de a produce efecte juridice prin el însăși, scopul său neconstituindu-l organizarea executării sau executarea în concret a legii, fiind doar un act premergător, preparatoriu emiterii actului administrativ reprezentat de hotărârea comisiei de atribuire.

Prin urmare, raportat la conținutul Referatului de aprobare, ce conține doar o propunere, în acord cu instanța de fond și instanța de control judiciar constată că acesta nu reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă doar un act premergător, înscriind o propunere premergătoare formării voinței autorității, circumscriindu-se sferei actelor preparatorii (premergătoare), acesta neproducând efecte juridice per se și neavând atașat atributul executorialității.

Astfel, atât timp cât acest Referat conține doar o propunere, fiind doar un act premergător, nu poate fi contestat în fața instanței de contencios administrativ, neputând face, așadar, nici obiectul cererii de suspendare.

Având în vedere că actul emis de Direcția Managementul Resurselor Cinegetice din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nu a avut ca efect nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice, acesta înscriind doar o propunere, Înalta Curte constată că instanța de fond, făcând o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în mod legal a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare formulată de recurenta- reclamantă.

În concluzie, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurenta-reclamantă în cadrul acestui motiv de nelegalitate nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, care, astfel cum s-a reținut, a fost dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 68 din 9 august 2022 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2023.