ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4301/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Prim-Ministrul României, a solicitat suspendarea Deciziei nr. 274/09.07.2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 603/09.07.2020 privind eliberarea reclamantei din funcția de director general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare.

Prin sentința nr. 1175 din 10 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul prim Ministrul României, B., intervenientul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, intervenientul Ministerul Culturii, și intervenientul C., a suspendat executarea Deciziei nr. 274/09.07.2020 emisă de Prim-Ministrul României până la pronunțarea instanței de fond, și a respinge cererile de intervenție accesorie, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței nr. 1175 din 10 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, recurentul-pârât Prim-Ministrul României și recurentul-intervenient Ministerul Culturii au declarat recurs.

3.1. Recurentul-pârât Prim-Ministrul României, în motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., arată că instanța de fond a respins excepția lipsei de interes în promovarea cererii de suspendare a efectelor Deciziei Prim-ministrului nr. 274/2020, apreciind că cererea de chemare în judecată îndeplinește această condiție.

Recurentul a apreciat ca fiind nelegală soluția instanței de fond și prin raportare la constatările acesteia potrivit cărora în speță s-ar fi înregistrat toate condițiile impuse de prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru a fi pronunțată o soluție de suspendare a Deciziei Prim-ministrului nr. 274/2020.

Astfel, instanța de fond a apreciat că este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, întrucât "reprezintă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a deciziei pârâtului împrejurarea că din conținutul acestuia nu se poate identifica situația de fapt ce a fost avută în vedere la emiterea acestuia".

Deși era învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare, și nu de anulare, a actului administrativ, instanța de fond a procedat la o analiză cu privire la legalitatea acestuia, încălcând astfel dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Urmare acestei analize, s-a reținut că în cazul actelor administrative care vizează categoria demnitarilor publici, în lipsa unor dispoziții speciale, devin aplicabile prevederile generale ale Legii nr. 55/2004, din care se desprinde imperativul motivării actului administrativ.

Critică soluția instanței de fond și în ceea ce privește constatările acesteia potrivit cărora, în speță, s-ar fi îndeplinit și condiția existenței unei pagube iminente.

3.2. Recurentul-intervenient Ministerul Culturii, în motivarea recursului, arată că în mod netemeinic și nelegal Curtea de Apel București a considerat Decizia Prlm-Ministrului ca nefiind motivată în fapt și în drept, aplicând în mod greșit normele de drept material (motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Motivele de drept sunt amplu descrise în preambulul Deciziei, însuși judecătorul fondului reținând faptul că decizia cuprinde "mențiuni referitoare la mai multe articole de lese", cu alte cuvinte exact motivarea în drept a actului administrativ potrivit exigențelor Codului Administrativ.

Cât privește motivarea în fapt, instanța de fond a nesocotit total prevederile legale care guvernează această procedură.

În mod netemeinic și nelegal instanța de fond a considerat că "reprezintă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a deciziei pârâtului împrejurarea că din conținutul acestuia nu se poate identifica situația de fapt ce a fost avută m vedere la emiterea acestuia", interpretând în mod greșit prevederile legale în materie.

În primul rând, judecătorul fondului putea observa faptul că nici din cuprinsul deciziei de numire a intimatei-reclamante în funcția de director executiv ORDA nu se poate identifica situația de fapt care a fost avută în vedere la emiterea acesteia, cu toate acestea acea decizie a fost suficientă pentru a o menține în funcție timp de 8 ani, însă, în ceea ce privește decizia de eliberare din funcție socotește instanța de fond că ar fi trebuit motivată suplimentar.

În al doilea rând, potrivit principiului simetriei actelor juridice, complet ignorat în sentința a cărei casare o solicităm, atât timp cât decizia de numire în funcția pe care a deținut-o reclamanta nu trebuia motivată, considerăm că nici decizia de eliberare din funcție nu trebuie motivată de persoana care are competența legală de numire în funcția respectivă.

În al treilea rând, indiciile de nelegalitate pot viza încălcări atât ale normelor de drept procedural, cât și de drept material, însă este esențial ca acestea să fie evidente și să poată fi identificate cu ușurință, la nivelul aparenței în drept.

În speța dedusă judecății nu suntem în prezența niciunui indiciu de nelegalitate, cum în mod greșit a considerat judecătorul fondului.

În considerarea celor de mai sus, rezultă fără putință de tăgadă faptul că actul administrativ în referință este emis în conformitate cu dispozițiile legale, de persoana care are atribuția legală de numire, respectiv revocare, la propunerea persoanei care are îndreptățirea legală, act care îndeplinește toate condițiile de formă și de fond prevăzute de lege pentru legala lui emitere.

Prin cererea de suspendare formulată, reclamanta nu a prezentat și nici dovedit pagubele produse de aplicarea actului administrativ atacat.

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererile de recurs în raport de probele administrate și actele depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Prim-Ministrul României, a solicitat suspendarea Deciziei nr. 274/09.07.2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 603/09.07.2020 privind eliberarea reclamantei din funcția de director general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare.

Prin sentința recurată, prima instanță a admis cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 274/09.07.2020 emisă de Prim-Ministrul României până la pronunțarea instanței de fond.

Prin prisma criticilor formulate de recurenți, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă în raport cu obiectul cererii și al temeiului de drept invocat, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 C. proc. civ.

Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

La data examinării recursurilor, Înalta Curte constată că, prin sentința civilă nr. 1175 din 10.11.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

În aceste condiții, în ceea ce privește interesul în susținerea recursului de față, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de față, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

Cum instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin prezentul demers judiciar, la data de 10 noiembrie 2020, respingând-o, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul-pârât Prim-Ministrul României și de recurentul-intervenient Ministerul Culturii împotriva sentinței nr. 1175 din 10 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.