ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 425/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar al Județului Călărași, obligarea acestora la radierea din aplicația "Titularizare 2018" a expresiei propoziționale "angajat pe perioadă determinată" și înlocuirea acestei expresii cu expresia "angajat pe durată nedeterminată", având în vedere că are statutul de profesor titular angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.

Totodată, prin cererea adițională depusă în data de 07.03.2019, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale să precizeze perioada 01.09.2018 - 01.11.2020 ca fiind perioada aplicării minimale a hotărârilor de reîncadrare nr. 79/13.12.2000, nr. 47/28.05.2002 și nr. 64/17.06.2002.

De asemenea, prin cererea adițională depusă în data de 07.03.2019, reclamantul a învederat instanței, pe de o parte, că înțelege să renunțe la judecata cauzei în contradictoriu cu unul dintre pârâți, respectiv cu Inspectoratul Școlar al Județului Călărași, iar pe de altă parte, a procedat la modificarea cererii introductive de instanță prin introducerea unui nou capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale să aplice hotărârea jurisdicțională nr. 79/13.12.2000 și asupra celor două unități școlare în care reclamantul are statutul de profesor titular, perioada aplicării hotărârii urmând să continue obligatoriu în interiorul perioadei recuperatorii de după data de 31.08.2018.

Prin încheierea de ședință din data de 28.06.2019, prima instanță a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar Județean Călărași.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2391 din 11 octombrie 2019, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la data de 25 ianuarie 2022, recurentul-reclamant a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata recursului.

Prin punctul de vedere depus la dosar, intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale a solicitat să se ia act de cererea de renunțare la judecata recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Constatând că, în cauză, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., " Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă."

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 2391 din 11 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.