ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 107/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ la 22 mai 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., Liceul Tehnologic Nr. 1, Școala Gimnazială Nr. 1 Sărulești, C., Ministerul Educației Naționale și Inspectoratul Școlar Județean Călărași, anularea tuturor actelor de concediere emise pe baza criteriului de vârstă și "repunerea în drepturile sale de profesor titular pe perioadă nedeterminată".

Prin încheierea din 29 mai 2018, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale funcționale și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare secției a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București, unde dosarul a fost înregistrat cu nr. x/2018*.

La 28 august 2018, reclamantul a formulat o cerere prin care arată că renunță la judecată împotriva pârâților C., Inspectoratul Școlar Județean Călărași și Ministerul Educației Naționale, solicitând scoaterea lor din cauză, întrucât și-au corectat erorile față de el.

Prin sentința civilă nr. 58/F din 13 septembrie 2018, Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cauzei, din punct de vedere material, către Tribunalul Călărași.

Pe rolul acestei instanțe, cauza a fost înregistrată la 11 octombrie 2018, sub nr. x/2018**.

Prin sentința civilă nr. 773 din 30 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Călărași, secția Civilă a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamantul A. față de pârâții C., Inspectoratul Școlar al Județului Călărași și Ministerul Educației Naționale. Totodată, a respins cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâților B., Liceul Tehnologic Nr. 1 și Școala Gimnazială Nr. 1 Sărulești.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2018**.

Prin decizia civilă nr. 816 din 17 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. în contradictoriu cu intimații B., Liceul Tehnologic Nr. 1 și Școala Gimnazială Nr. 1 Sărulești Gară.

Împotriva acestei decizii, la 15 martie 2021, reclamantul A. a declarat recurs.

În memoriul de recurs, autorul prezentei căi de atac a precizat că motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul sunt motive de ordine publică, respectiv înțelege să critice neîndeplinirea procedurii de citare a părților de către prima instanță și faptul că obiectul pricinii nu se afla în ființă, la data introducerii acțiunii.

Mai arată recurentul că prima instanță și instanța de apel s-au pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut de către reclamant.

În plus, susține că intimatele ar fi depus înscrisuri false în probațiune, iar instanța de apel s-ar fi pronunțat pe fond înainte de soluționarea unor cereri de recuzare, încălcând dispozițiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul conchide în sensul că, în cauză, competența ar aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București.

La 1 aprilie 2021, recurentul a depus o completare a motivelor de recurs prin care a precizat că instanța de apel a schimbat obiectul cererii reclamantului, încălcând dispozițiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

A mai arătat recurentul că instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 396 C. proc. civ., a omis să soluționeze cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma unui expert grafolog care să constate falsificarea semnăturii reclamantului pe dovada de înmânare a citației pentru termenul din 30 octombrie 2018, a cercetat o decizie care nu era în ființă la 19.04.2018 și la 22.05.2018 și a pronunțat o încheiere interlocutorie ilegală.

A mai arătat că pronunțarea deciziei recurate a avut loc înaintea soluționării cererii de recuzare, cu încălcarea art. 49 alin. (2) C. proc. civ.

În încheiere, a arătat că prima instanță a judecat cauza în lipsa părții reclamante care nu a fost legal citată, motiv pentru care instanța de apel avea obligația să anuleze hotărârea atacată cu apel.

Recurentul nu a precizat dacă este de acord cu soluționarea recursului în complet de filtru, în situația în care va fi găsit admisibil în principiu.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în data de 29 martie 2021, sub același număr de dosar.

La 21 aprilie 2021, recursul a fost comunicat intimaților-pârâți.

Intimații-pârâți nu au depus întâmpinare și nici nu au precizat dacă sunt de acord ca recursul să fie soluționat în complet de filtru, în situația în care va fi găsit admisibil în principiu.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut inadmisibilitatea recursului formulat.

Prin încheierea din 21 septembrie 2021, pronunțată în complet de filtru, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Față de raportul comunicat, niciuna din părți nu și-a exercitat dreptul de a formula punct de vedere la raport.

Examinând, cu prioritate, admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Totodată, reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție.

De asemenea, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În speță, Înalta Curte constată că, prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea deciziei prin care pârâții au dispus în mod nelegal concedierea sa.

Potrivit art. 1 lit. p) pct. (iii) din Legea nr. 62/2011, sunt considerate conflicte individuale de muncă conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora.

Așadar, reclamantul a învestit instanța cu un conflict individual de muncă, în sensul art. 1 lit. p) pct. (iii) din Legea nr. 62/2011.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", iar conform art. 214 din același act normativ, "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului".

Totodată, Legea nr. 62/2011 republicată prevede la art. 216 că "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile de muncă sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., teza a doua și teza finală, "………în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv (cazul în speță), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Așadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea nr. 62/2011 și art. XVIII alin. (2) teza a doua și teza finală din Legea nr. 2/2013.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 816 din 17 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 816 din 17 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 816 din 17 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2022.