Decizia nr. 5589/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 151/2024 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanței radierea (anularea, ștergerea) vacantării nelegale a catedrei profesorului titular A. în aplicația "Titularizare 2019" a Ministerului Educației Naționale.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea din data de 28.09.2022 cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 din C. proc. civ. pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin încheierea de ședință din 17.05.2022. Prin sentința civilă nr. 151 din 5 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de repunere pe rol ca nefondată. S-a admis excepția perimării invocată de instanță din oficiu. S-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale, B., C., D., E., F., Guvernul României și Inspectoratul Județean Călărași.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 151 din 5 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal A. a declarat recurs.

Soluția instanței de recurs Prin Decizia nr. 4591 din 16 octombrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de amânare formulată de recurentul - reclamant A.. A constatat că cererea formulată de recurentul - reclamant privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma asistenței prin avocat a fost soluționată prin încheierea de ședință din data de 19.06.2024, definitivă. A respins cererile de recuzare a președintelui completului de judecată și cererea de recuzare a grefierului de ședință, ca inadmisibile. A constatat nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 151 din 5 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire Împotriva Deciziei nr. 4591 din 16 octombrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 din C. proc. civ. În motivare, a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, aceasta s-a pronunțat asupra cererii de renunțare la judecarea celor 3 pârâte din jud. Călărași, însă revizuentul nu a formulat vreo cerere de renunțare și că după darea hotărârii s-au descoperit înscisuri doveditoare reținute de partea potrivnică (documente false și falsificate), iar unitățile de învățământ din Fundulea și Sărulești și directorii acestora țin ascunse înscrisuri doveditoare, pe care solicită să fie depuse la dosar în original.

Apărările formulate în cauză Intimata B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de revizuire, iar intimata E. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, excepția litispendenței și conexității.

Soluția instanței asupra cererii de revizuire Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4591 din 16 octombrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuent pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. De asemenea, prin cererea de revizuire s-a arătat că sunt incidente în cauză și dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv:"după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai sus de voința părților." Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii, pentru motivele enumerate la pct. 1 - 11, hotărârile pronunțate asupra fondului sau dacă evocă fondul. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, însă doar pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3 (dar numai ipoteza judecătorului), pct. 4 și pct. 7-11 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ. Așadar, revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul articolului menționat. Alin. (2) prevede, tot limitativ, ipoteze de excepție, în care, chiar dacă nu s-a evocat fondul, hotărârea este susceptibilă de a fi atacată pe calea revizuirii. Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.. În caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Cum prezenta revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., condițiile de admisibilitate ale căii de atac extraordinare sunt analizate prin raportare atât la cerințele anterior amintite, cât și la cele specifice, deduse din cazurile de revizuire invocate de revizuent. Înalta Curte reține că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea supusă revizuirii, este o condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., aplicabilă în toate cazurile în care revizuirea se întemeiază pe pct. 1 și 5 din acest articol. Instanța supremă reține că, prin Decizia nr. 4591 din 16 octombrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, atacată cu revizuire, a fost constatat nul recursul declarat de reclamant, astfel că această decizie nu s-a pronunțat asupra fondului și nici nu a evocat fondul, ci doar a constatat că motivele de recurs nu încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. De altfel, din motivele invocate rezultă că prin cererea de revizuire întemeiată pe acest motiv se tinde în realitate la o nouă judecare a recursului, revizuentul fiind nemulțumit de soluția și considerentele instanței, situație inadmisibilă față de prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu referire la respectarea principiului securității raporturilor juridice. Prin urmare, raportat la motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul și pentru motive care nu se circumscriu cazului de revizuire invocat.

Temeiul de drept al soluției pronunțate În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4591 din 16 octombrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.