ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 417/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/19.12.2019 emis de pârâtă.

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 77 din 14 septembrie 2020, a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/19.12.2019 emis de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 coroborate cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 176/2010, ale 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (în vigoare până la 06.07.2018) și ale art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit recurentei, având în vedere situația de fapt și prevederile legale menționate, s-a reținut că intimatul-reclamant, în perioada deținerii funcției publice de conducere în cadrul Primăriei comunei Frumușica, județul Botoșani, a exercitat (în intervalul 03.01.2018 - 06.07.2018) o funcție de demnitate publică (consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Frumușica, județul Botoșani), caz de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, coroborate cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 176/2010, art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (în vigoare până la data de 06.07.2018) și art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

A apreciat recurenta că pentru constatarea cazului de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 este necesar și suficient ca persoana evaluată să dețină simultan funcția de "funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă" și calitatea de consilier local în cadrul aceleiași unități administrativ-teritoriale (implicit al consiliului local respectiv), tipul atribuțiilor postului deținut în aparatul propriu neconstituind condiție prevăzută de legiuitor pentru a se constata acest caz de incompatibilitate.

În cauză, intimatul-reclamant a deținut funcția publică de conducere (șef birou în cadrul Primăriei Frumușica, județul Botoșani), în perioada 03.01.2018 - 06.07.2018, conform Dispoziției Primarului nr. 267 din 29.12.2017 privind reîncadrarea persoanei evaluate în funcția publică de șef birou (03.01.2018) și deține funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunal Frumușica, județul Botoșani din anul 2016, iar din afirmațiile și acțiunile părții nu rezultă că ar fi atacat această dispoziție.

De asemenea, a susținut că nu are relevanță dacă i-a fost înmânată fișa postului sau dacă a încasat sau nu drepturile salariale pentru că incompatibilitatea vizează deținerea simultan a funcției de funcționar public și calitatea de consilier local, adică raportarea se face la funcțiile deținute și nu la obligațiile care sunt în sarcina persoanei care deține funcțiile.

Cât privește aplicabilitatea art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 și susținerile în legătură cu distincția semantică dintre renunțarea la funcția publică și suspendarea din funcția publică, reținute în mod nefondat de prima instanță, recurenta a precizat că, în speță, reclamantul nu a renunțat la funcția de conducere cum era legal, ci a optat pentru suspendarea din funcția de funcționar public, care nu atrage după sine și încetarea stării de incompatibilitate, așa cum rezultă din coroborarea art. 94 alin. (2) lit. a) cu art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, făcând trimitere și la Statutul funcționarilor publici, care la art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în vigoare în perioada de referință, se prevede că, "Înalții funcționari publici și funcționarii publici de conducere pot fi numiți în funcții de demnitate publică numai după încetarea, în condițiile legii a raporturilor de serviciu".

Așadar, intimatul-reclamant nu a înțeles să renunțe la funcția publică de conducere, ci a solicitat doar suspendarea raporturilor de serviciu, suspendare care nu se poate confunda cu o suspendare de drept și în niciun caz cu o încetare a calității de funcționar public, fiind evident că ne aflăm în prezența unei suspendări la cerere și nu în cazul unei suspendări de drept.

Or, pentru încetarea stării de incompatibilitate nu era suficientă suspendarea raportului de serviciu, ci se impunea încetarea acestuia, cerință prevăzută expres de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999. Calitatea de funcționar public a unei persoane nu se pierde o dată cu suspendarea raportului de serviciu, indiferent de natura suspendării - de drept sau la cerere, astfel, pe durata suspendării funcționarul public păstrează drepturile și obligațiile ce îi incubă în virtutea statutului pe care îl deține, deci și pe aceea de a respecta regimul juridic al incompatibilităților și al conflictelor de interese (conform Legii nr. 161/2003 și Legii nr. 176/2010).

În opinia recurentei, nici o eventuală interpretare a situației de către prima instanță cu raportare la art. 97 din Legea nr. 161/2003 nu este aplicabilă situației reclamantului, pentru că acest text de lege are în vedere doar funcționarii publici de execuție, pentru cei cu funcții de conducere fiind menționată expres condiția încetării prealabile a funcției publice (art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999), regimul incompatibilităților fiind expres prevăzut de legislația în vigoare, legea interzicând cumulul de calități, necondiționat de întocmirea altor acte juridice.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a invocat excepția nulității recursului, apreciind că nu s-au formulat veritabile critici care să se circumscrie art. 488 din C. proc. civ. și, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimatul-reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare Raportului de evaluare nr. x/19.12.2019 emis de pârâtă.

Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea reclamantului, reținând că raportul de evaluare atacat este nelegal.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reținut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 03.01.2018 - 06.07.2018, întrucât a deținut funcția publică de conducere (șef birou în cadrul Primăriei Frumușica, județul Botoșani), în perioada 03.01.2018 - 06.07.2018, în condițiile în care deținea funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunal Frumușica, județul Botoșani din anul 2016, încălcând dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. a) raportat la cele ale art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit cu art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, (1) "Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv."

Art. 94 (2) lit. a) prevede că "Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: . . . . . . . . . .a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice."

Contrar celor invocate de recurentă, se reține că perioada vizată de o eventuală situație de incompatibilitate nu este cea indicată de autoritate (03.01.2018 - 06.07.2018), ci în discuție este perioada cuprinsă în intervalul 12.06.2018-06.07.2018, în considerarea faptului că reclamantul a fost reintegrat efectiv în funcția de șef birou în cadrul Primăriei Frumușica la data de 12.06.2018, când a intrat în posesia fișei postului, cum corect a sesizat și prima instanță.

Așadar, deși reclamantul, în mod formal, a fost reintegrat în funcția publică de șef birou financiar contabil în cadrul Primăriei Frumușica, prin Dispoziția nr. 267 din 27.12.2017, respectiva funcție a fost reinclusă în organigrama Aparatului de specialitate al Primăriei comunei Frumușica cel mai devreme la data de 31.05.2018, dată purtată de "proiectul" de hotărâre, prin care s-a aprobat organigrama și statul de funcții al aparatului de specialitate al primarului.

În acest sens, este relevantă și sentința nr. 287/28.06.2019 a Tribunalului Botoșani pronunțată în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia nr. 9/02.10.2019 a Curții de Apel Suceava.

Totodată, potrivit adeverinței nr. x/5.03.2020 emise de Primăria Comunei Frumușica, se constată că reclamantul nu a primit drepturile salariale până în luna iunie 2018, iar conform fișelor de pontaj nu a fost prezent la serviciu până la data de 12.06.2018, fără ca absențele să determine luarea măsurii încetării raportului de funcție publică.

Prin urmare, termenul de 15 zile, în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate trebuie să renunțe la una din cele două funcții incompatibile, în temeiul art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, în speță curge de la primirea fișei postului de către reclamant (12.06.2018), și având în vedere că acesta a solicitat suspendarea raportului de serviciu la data de 27.06.2018 (cu respectarea acestui termen), cerere aprobată de primar prin Dispoziția nr. 116 din 29.06.2018, nu se poate reține că partea s-a aflat în stare de incompatibilitate, în sensul art. 94 din Legea nr. 161/2003.2018.

Prin urmare, din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod evident că reclamantul a fost reintegrat efectiv în funcția publică de șef birou financiar contabil în cadrul Primăriei Frumușica la data de 12.06.2018, când i s-a comunicat fișa postului, iar suspendarea din această funcție s-a dispus potrivit Dispoziției Primarului comunei Frumușica din 29.06.2018, astfel că în cauză nu s-a încălcat regimul juridic al incompatibilităților pentru că partea nu a desfășurat activități specifice funcției publice suspendate, respectiv aceea de șef birou financiar contabil în cadrul Primăriei.

În concluzie, contrar susținerilor recurentei, în cauză nu s-a probat deținerea și exercitarea efectivă a atribuțiilor specifice funcției publice în discuție, iar suspendarea unui raport de serviciu, deși nu reprezintă o modalitate de încetare a raportului de serviciu, are efect asupra situației de incompatibilitate, în sensul că funcționarul public nu poate exercita în același timp atribuțiile specifice funcției respective.

Instanța de control judiciar apreciază că scopul urmărit de legiuitor prin edictarea normei cuprinse în art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 este acela al împiedicării exercitării simultane a atribuțiilor specifice a doua sau mai multe funcții în cadrul unor autorități sau instituții publice, respectiv prevenirea apariției unor situații în care exercitarea simultană a două sau mai multe funcții de demnitate publică ar putea influența decizia pe care un oficial o adoptă în exercitarea competențelor sale legale.

De asemenea, art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, prevede că "Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea (...)"

Altfel spus, scopul legii îl reprezintă înlăturarea cauzelor și condițiilor care determină sau favorizează corupția și conflictul de interese.

În aceste coordonate, se remarcă modificarea intervenită prin Legea nr. 87/2017, (intrată în vigoare la data de 5 mai 2017, deci neaplicabilă în cauză), fiind de subliniat că modificarea operată prin acest act normativ reflectă voința legiuitorului de a clarifica starea de incompatibilitate, statuând că aceasta poate fi reținută doar în cazul exercitării concomitente a două funcții publice, nu doar a deținerii lor.

În fine, referitor la susținerea recurentei în legătură cu distincția semantică dintre renunțarea la funcția publică și suspendarea din funcția publică apreciată, în opinia părții, în mod greșit de prima instanță, se reține că judecătorul fondului a constatat în mod corect că această susținere nu a format obiect al analizei în cadrul procedurii de evaluare și drept urmare nu poate fi examinată.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 77 din 14 septembrie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.