ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 402/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, reclamanta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale A. S.A. Mediaș a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene AM POS CCE reprezentată legal prin Ministerul Finanțelor Publice, anularea Notificării privind situația cererii de rambursare nr. x/24.12.2015, revizuită în 15.01.2016 privind proiectul Modernizare Stația de Turbocompresoare - Șinca și instalații aferente, înregistrată la Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitive sub nr. x/30.08.2016, a Răspunsului nr. x/19.10.2016, emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene la Contestația nr. 45045/30.09.2016 formulată de SNTGN A. S.A. Mediaș împotriva Notificării privind situația cererii de rambursare nr. x/24.12.2015 și obligarea pârâtei la plata sumei de 649.257,01 RON, refuzată la plată conform Notificării privind situația cererii de rambursare nr. x/24.12.2015, revizuită în 15.01.2016 privind proiectul Modernizare Stația de Turbocompresoare - Șinca și instalații aferente.

Prin Decizia nr. 895 din 17 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ atacat a admis recursul formulat de reclamanta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale A. S.A. împotriva sentinței nr. 90/2017 din 24 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, considerând, contrar celor reținute de judecătorul fondului, că acțiunea reclamantei este admisibilă, în cauză nefiind incidente, în raport de obiect, dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 că dispozițiileart. 1 alin. 1 coroborat cu art. 2(1]) lit. c) și art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016*.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 98 din 16 septembrie 2020, pronunțată în fond după casare, a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale A. S.A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a reluat situația de fapt, susținând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și cu încălcarea normelor de procedură.

Astfel, a apreciat că sentința atacată nu a ținut cont de dispozițiile privind limitele casării impuse prin decizia de casare, nefăcând vreo trimitere la constatările din această decizie, și nu a observat că autoritatea pârâtă a trecut la remedierea situației doar după ce a primit cererea de chemare în judecată, iar aceasta a emis documentele așa cum a considerat de cuviință, impunând masuri sancționatorii fața de A..

În concluzie, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe și a reluat conținutul acțiunii introductive de instanță și motivele reținute în decizia de casare, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reținute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raționamentul instanței.

Recurenta-reclamantă nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei sau că a fost dată cu încălcarea normelor de procedură.

Aceste critici ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanță încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, și indicarea în concret în ce constă pretinsa încălcare a normelor de procedură, critici care însă nu se regăsesc în conținutul cererii de recurs.

Înalta Cure reamintește că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătorești atacate, așadar, instanța de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susținerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale A. S.A. împotriva sentinței nr. 98 din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.