ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1459/2021

Ședința publică din data de 10 iunie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 22 decembrie 2017, sub nr. x/2017 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. a solicitat obligarea acesteia la plata sumei nete totale de 1.935.356 RON reprezentând diferența neachitată din remunerația variabilă datorată pentru anii 2014 -2016, în temeiul contractului de mandat; obligarea pârâtei în temeiul prevederilor art. 1 alin. (1) și (3) coroborat cu dispozițiile art. 2, art. 3 alin. (2) și (4) din O.G. nr. 13/2011 la plata dobânzilor penalizatoare pentru neachitarea la scadență a sumei nete de 1.935.356 RON reprezentând diferența neachitată din remunerația variabilă datorată pentru anii 2014 - 2016, începând cu data scadenței și până la plata efectivă a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a susținut, prin întâmpinare că a achitat integral remunerația ce era datorată reclamantului; ulterior, în cursul procesului a mai achitat diverse sume, fapt ce a determinat pe reclamant să renunțe la pretențiile aferente anului 2014 și să își restrângă acțiunea la suma de 876.882 RON, reprezentând diferență remunerație variabilă datorată pentru perioada 2015-2016, cu dobânda penalizatoare aferentă.

Prin sentința nr. 2/2019 din 3 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția II civilă - contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE GAZE NATURALE ROMGAZ S.A. Mediaș.

A fost obligată pârâta la plata sumei totale de 876.882 RON reprezentând diferență neachitată din remunerația variabilă datorată pentru anii 2015-2016 către reclamant și la plata dobânzii legale penalizatoare de la data scadenței fiecărei sume nete și până la plata efectivă a întregului debit.

Prin încheierea din 12 aprilie 2019, Tribunalul Sibiu, secția II civilă - contencios administrativ și fiscal a admis cererea de îndreptare eroare materială strecurată în minuta și dispozitivul sentinței nr. 2/2019 din 3 ianuarie 2019, formulată de petentul A., în sensul menționării corecte a denumirii societății pârâte ca fiind Societatea Națională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A..

Această încheiere a fost apelată de Societatea Națională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A., iar prin decizia nr. 313/2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de pârâta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. împotriva încheierii din 12 aprilie 2019, Tribunalul Sibiu, secția II civilă - contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței nr. 2/2019 din 3 ianuarie 2019 pronunțate de Tribunalul Sibiu a declarat apel pârâta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A..

Prin decizia nr. 207/2020 din 7 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a fost admis apelul declarat de pârâta SNTGN Transgaz S.A. Mediaș împotriva sentinței nr. 2/2019 din 3 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2017 pe care a schimbat-o în tot, în sensul că respinge acțiunea formulată și precizată de reclamantul A..

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.

Prin memoriul de recurs, recurentul a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate și obligarea intimatei la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei.

În argumentarea memoriului de recurs, recurentul susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât instanța de apel a procedat la interpretarea eronată a prevederilor art. 1270, art. 1243, art. 1266 și art. 1267 din C. civ. considerând că un contract valabil încheiat poate fi modificat unilateral prin Raportul Comitetului Consultativ de Nominalizare și Remunerare.

Contrar prevederilor art. 1270 din C. civ., instanța de apel a considerat că prevederile contractului de mandat referitoare la modalitatea de acordare a bonusului de performanță pot fi modificate prin Rapoartele Comitetului Consultativ de Nominalizare și Remunerare privind remunerația Administratorilor și Directorului General al SNTGN TRASGAZ S.A. pentru anii 2015-2016.

De asemenea, este eronată aprecierea instanței de apel, potrivit căreia, contractul nu ar reglementa procedura de stabilire și acordare a remunerației variabile și că în cuprinsul acestuia ar fi fost stabilite doar criteriile de performanță și limitele procentuale, arătând în continuare dispozițiile contractuale care susțin aspectele evocate, indicând în acest sens clauzele 3.4 - 3.9.

Din această perspectivă, susține că intimata a recunoscut sumele datorate, atât prin acte de administrare (Rapoartele anuale ale Comitetului Consultativ de Nominalizare și Remunerare) cât și prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond.

În acest context, arată că este lipsit de relevanță faptul că recurentul a făcut parte din Comitetul de Nominalizare și Remunerare, iar semnarea Raportului nu are natura juridică a unui act adițional astfel încât să se poată considera că a intervenit o modificare a contractului de mandat încheiat între recurent și intimată.

În ceea ce privește aplicarea eronată a prevederilor art. 1243 din C. civ., recurentul arată că din cuprinsul Contractului rezultă aprobarea acestuia prin Hotărârea AGOA nr. 8/10.07.2013 în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, iar între părți nu a fost încheiat un act adițional care să modifice modalitatea de calcul a renumerației variabile/să o limiteze, nici nu a fost aprobat de B. un act adițional care să producă astfel de modificări ale contractului de mandat.

De asemenea, din interpretarea contractului în conformitate cu prevederile art. 1266 și art. 1267 din C. civ. rezultă că în situația în care părțile ar fi dorit stabilirea unei limite maxime a remunerației variabile ar fi stabilit în mod expres acest aspect, astfel cum au făcut-o în cazul remunerației fixe în art. 32. În cazul modificării cuantumului maxim legal al indemnizației fixe lunare pe durata prezentului contract, aceasta se va reflecta de plin drept în remunerația fixă a Mandatarului".

Într-o altă critică, recurentul susține că instanța de apel a procedat la interpretarea eronată a prevederilor art. 34, art. 37 și art. 39 din O.U.G. nr. 109/2011 - în forma în vigoare la momentul încheierii contractului.

Subsumat acestei critici, recurentul a reluat apărările vizând stabilirea prin contractul de mandat a nivelului remunerației variabile și greșita apreciere de către instanța de apel a modificării acestui contract prin Raportul anual al Comitetului Consultativ de Nominalizare și Remunerare.

A mai susținut că decizia de apel este dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale menționate, prin aceea că studiul comparat reglementat de art. 37 alin. (5) este relevant doar la momentul stabilirii nivelului remunerației variabile, iar nu ulterior încheierii contractului. Totodată, revizuirea remunerației se poate face anual doar prin raportare la gradul de îndeplinire a indicatorilor de performanță, în speță aceștia fiind respectați în anii 2015 și 2016.

Recurentul a susținut și greșita aplicare a art. 55 din O.U.G. nr. 109/2011, conform acestui text Raportul anual al Comitetului Consultativ de Nominalizare și Remunerare este un act intern care nu dă naștere unor drepturi și obligații și nu modifică contractul de mandat.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, la 2 decembrie 2020, intimata Societatea Națională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. Mediaș a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 28 ianuarie 2021, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 8 februarie 2021, părțile nedepunând punct de vedere.

Prin încheierea din 8 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 207/2020 din 7 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă și a acordat termen la data de 10 iunie 2021, cu citarea părților.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurentul susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât instanța de apel a procedat la interpretarea eronată a prevederilor art. 1270, art. 1243, art. 1266 și art. 1267 din C. civ. considerând că un contract valabil încheiat poate fi modificat unilateral prin Raportul Comitetului Consultativ de Nominalizare și Remunerare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că reclamantul A. a avut calitatea de membru neexecutiv al Consiliului de administrație al Transgaz în perioada 30 aprilie 2013 - 27 aprilie 2017, iar prin Hotărârea Consiliului de Administrație al Transgaz nr. 7/27.05.2013, reclamantul a dobândit calitatea de membru în comitetul de Nominalizare și remunerare, comitet ce avea printre atribuții - elaborarea politicii de remunerare pentru administratori.

Astfel, în cadrul pârâtei, funcționa comitetul consultativ de nominalizare și remunerare, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1), (2), (4) și 5 din O.U.G. nr. 109/2011, cu rol în acordarea remunerației variabile, în cadrul căruia, nivelul acesteia se stabilește potrivit recomandărilor temeinic motivate ale comitetului, prin raportare la condițiile de remunerare pentru poziții similare din România și din alte state europene relevate de studiul comparativ.

Acest comitet a întocmit rapoartele aferente anilor 2015 și 2016 și a recomandat, pentru membrii neexecutivi ai Consiliului de administrație ai pârâtei, poziție ocupată și de reclamantul A., acordarea unei remunerații variabile anuale de 238.998 RON, respectiv 215.052 RON, care în calitate de membru al acestui comitet și-a însușit acest nivel de remunerare prin semnarea rapoartelor anuale.

În acest context, se constată că instanța de apel în mod corect a reținut faptul că raportul juridic dedus judecății are ca izvor contractul de mandat încheiat între părți, contract guvernat de prevederile Legii nr. 31/1990 și de O.U.G. nr. 109/2011.

Din această perspectivă, se constată că reclamantul consideră în mod greșit că prin contractul de mandat se reglementează procedura de stabilire și acordare a remunerației variabile.

Aceasta deoarece, prin respectivul contract sunt prevăzute doar criteriile de performanță și limitele procentuale, procedura de acordare a componentei variabile a indemnizației fiind stabilită prin art. 37-39 din O.U.G. nr. 109/2011.

Așadar, critica recurentului prin care se susține că instanța de apel a procedat la interpretarea eronată a prevederilor art. 34, art. 37 și art. 39 din O.U.G. nr. 109/2011 - în forma în vigoare la momentul încheierii contractului nu poate fi primită, având în vedere că reclamantul și-a însușit limitarea cuantumului remunerației variabile și a propus-o, prin raport, adunării generale a acționarilor, iar rapoartele întocmite și însușite de reclamant indică și temeiurile legale privind remunerarea administratorilor, printre care și dispozițiile art. 37 alin. (5) din O.U.G. nr. 109/2011.

În ceea ce privește critica ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 1270 C. civ., instanța de apel a apreciat că bonusul de performanță se stabilește ținând seama de Rapoartele comitetului consultativ și nu arată că un contract de mandat poate fi modificat prin respectivele rapoarte.

Așadar, remunerația variabilă a fost stabilită conform recomandărilor comitetului consultativ prin raportare la condițiile de remunerare pentru funcții similare din România și chiar alte state europene.

Din această perspectivă, instanța de apel a apreciat în mod corect că pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ S.A. a achitat bonusul aferent anilor 2015 și 2016, conform dispozițiilor pct. 3.11 din contractul părților, context în care se constată că aceasta și-a îndeplinit obligațiile contractuale prevăzute de pct. 5.2 lit. d) raportat la pct. 3.4-3.11 din contract și la dispozițiile art. 37 alin. (5) din O.U.G. nr. 109/2011, astfel că nu datorează reclamantului nici remunerația variabilă aferentă anilor 2015, 2016 și nici dobânzi.

Pentru ca restul susținerilor dezvoltate de recurent să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., acesta trebuia să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită.

În cazul de față, motivul de casare a fost invocat în mod evident cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală. În consecință, toate aceste susțineri nu vor face obiectul analizei în recurs, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 207/2020 din 7 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 207/2020 din 7 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ S.A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2021.