Wieser și Bicos Beteiligungen GMBH împotriva Austriei

Primul reclamant, născut în 1949, este avocat în Salzburg. El este proprietarul și managerul general al celui de-al doilea reclamant, o companie holding care este, printre altele, singurul proprietar al societății de răspundere limitată Novamed. La 30 august 2000, Curtea Regională de Salzburg (Landesgericht), la cererea de asistență juridică (Rechtshilfeersuchen) de către Biroul Procurorului Public din Napoli, a emis un mandat de căutare a scaunului societății reclamante și Novamed. Ambele societăți au locurile lor la biroul de drept al primului reclamant. Curtea a remarcat că, în cursul procedurii penale în curs, în ceea ce privește, printre altele, comerțul ilegal de medicamente împotriva unor persoane și companii din Italia, s-au constatat facturile adresate Novamed, deținute 100% de către societatea reclamantă, care, prin urmare, a ordonat confiscarea tuturor documentelor de afaceri care dezvăluie contactele cu persoanele și societățile suspectate.

La 10 octombrie 2000, căutarea scaunului societății candidate, care este, de asemenea, primul birou de drept al reclamantului, a fost efectuată de opt până la zece ofițeri ai Departamentului de Crime Economice al Poliției Salzburgului (Wirtschaftspolizei) și de experți în asigurarea datelor (Datensicherungsexperten) al Ministerului Federal al Interniului. Un grup de ofițeri au căutat în biroul de drept dosare referitoare la Novamed sau Bicos în prezența primului reclamant și a unui reprezentant al Asociației Barului de Salzburg. Toate documentele au fost prezentate primului reclamant și reprezentantul Asociației Bariere înainte de a fi convulsii. 10. Ori de câte ori primul reclamant a contestat o examinare imediată a unui document confiscat, acesta a fost sigilat și depus la Curtea Regională de Salzburg, conform articolului 145 din Codul de Procedură Penală (Straffprozeßordnung – a se vedea punctul 33 de mai jos).

Toate documentele confiscate sau sigilate au fost enumerate într-un raport de căutare semnat de către reclamant și de ofițerii care au efectuat căutarea. 11. În același timp, un alt grup de ofițeri a examinat sistemele informatice ale primului reclamant și a copiat mai multe dosare pe discuri. Potrivit declarației sale în fața Panoului Administrativ Independente (a se vedea punctul 25 de mai jos), specialistul IT care a servit în mod normal sistemele informatice a fost solicitat să furnizeze o asistență tehnică, dar a rămas din nou după aproximativ o jumătate de oră. Reprezentantul Asociației Barului a fost informat cu privire la căutarea sistemelor de calculator și a fost prezentă temporar.

Când ofițerii au încheiat căutarea sistemelor de calculator, au plecat fără să elaboreze un raport de căutare și, se pare, fără să informeze primul reclamant despre rezultatele căutării. 12. În aceeași zi, ofițerii de poliție implicați în căutarea datelor electronice ale reclamanților au elaborat un raport de securitate a datelor (Datensicherungsbericht). Pe lângă o serie de detalii tehnice referitoare la sistemele informatice ale primei reclamante, raportul menționează că nu a fost făcută o copie completă a serverului. Căutarea a fost efectuată folosind numele companiilor implicate și numele suspecților în procedura italiană. Un dosar numit Novamed care conține noiște fișiere a fost găsit plus un fișier suplimentar care conține unul dintre elementele de căutare.

Toate datele au fost copiate pe discuri. În plus, elementele șterse au fost recuperate și numeroase fișiere care corespundeau elementelor de căutare au fost găsite și, de asemenea, copiate pe discuri. 13. La 13 octombrie 2000, judecătorul investigator a deschis documentele sigilate în prezența primului reclamant. Unele documente au fost copiate și adăugate în dosar, în timp ce altele au fost returnate la primul reclamant pe motivul că utilizarea lor ar impingă pe datoria primului reclamant de secret profesionist. 14. Disciclele care conțin datele securizate au fost transmise Departamentului de Crime Economice care a tipărit toate dosarele. Ambele discuri și tipări au fost apoi livrate judecătorului de investigare.

15. La 28 noiembrie 2000 și, respectiv, 11 decembrie 2000, primul reclamant și societatea reclamantă au depus plângeri la Camera de Reexaminare (Ratskammer) a Curții Regionale de Salzburg. 16. Ei au susținut că primul reclamant a fost proprietarul și managerul societății solicitantă, dar și avocatul pentru o serie de societăți în care acestea din urmă au deținut acțiuni. Ei se plângea că căutarea locului lor și confiscarea datelor electronice au încălcat dreptul și datoria primului reclamant de secret profesional în temeiul articolului 9 din Legea Avocaților (Rechtsanwaltsordnung) în coroborat cu art. 152 din Codul de Procedură Penală, deoarece unii ofițeri nu au fost observați pentru a examina și copia ulterior datele electronice.

Reclamanții au susținut că datele conțin aceleași informații ca și documentele examinate în prezența primului reclamant. Cu toate acestea, în ceea ce privește datele electronice, primul reclamant nu a primit ocazia de a obiecta și de a obține sigiliile. 17. Acestea au susținut în continuare că raportul de căutare nu a menționat partea din căutare, nici nu a menționat care date electronice au fost copiate și confiscate. În plus, raportul de căutare a fost semnat doar de trei dintre ofițeri, dar nu a menționat numele tuturor ofițerilor care au fost prezenti la căutare, omitend în special numele experților în asigurarea datelor din Ministerul Federal al Internelor. 18. La 31 ianuarie 2001, Camera de Reexaminare a respins plângerile reclamanților.

19. Acesta a observat că datele calculatoare ale primului reclamant au fost căutate cu ajutorul unor criterii de căutare specifice. Fișierele care corespund acestor criterii de căutare au fost copiate pe discuri care au fost confiscate. 20. Cu toate acestea, nu a existat niciun motiv pentru a susține că această criză a eludat art. 152 din Codul de Procedură Penală: căutarea biroului de drept al primului reclamant se referă exclusiv la documentele pe care primul reclamant le-a avut în posesia sa ca organ al lui Novamed și Bicos și, prin urmare, nu se referă la o relație avocat-client. 21. Acesta a observat, de asemenea, că căutarea biroului de drept al primului reclamant se bazează pe un mandat legal de căutare care include căutarea și confiscarea datelor electronice.

Garanțiile procedurale prevăzute la art. 145 din Codul de Procedură Penală, și anume dreptul persoanei în cauză să se opună unei examinări imediate și să solicite depozitul de date confiscate în Curtea Regională și o decizie a Camerei de Reexaminare, aplicată și la căutarea datelor electronice. 22. Cu toate acestea, în cazul în cauză, ofițerii au respectat, ori de câte ori solicitat, cererile primei solicitanți de a închide anumite documente și de a le depune la Curtea Regională. Unele dintre aceste documente au fost returnate de către instanță pentru a asigura respectarea datoriei reclamantului de secret profesionist. 23. Prin urmare, acesta a concluzionat că plângerile reclamanților sunt nefondate.

Între timp, la 20 și, respectiv, 21 noiembrie 2000, primul reclamant și societatea reclamantă au prezentat plângeri la comitetul administrativ independent de Salzburg (Unabhänggiger Verwaltungssenat), care a susținut că căutarea și confiscarea datelor electronice în biroul primului reclamant au fost ilegale. 25. La 2 aprilie, 11 iunie și 11 iulie 2001, grupul administrativ independent a organizat audieri publice la care a auzit dovezi de la un număr de martori. Specialistul IT responsabil cu facilitățile informatice ale primului reclamant a declarat că a fost chemat și a sosit la birou atunci când căutarea sediilor era deja în curs. El a plecat din nou după o jumătate de oră. Ofițerul responsabil cu căutarea a declarat că primul reclamant a fost informat cu privire la căutarea datelor sale de calculator.

Alți doi ofițeri au declarat că căutarea sistemelor de calculator ale primului reclamant nu a început până la sosirea specialistului său IT și că reprezentantul Asociației de Baruri erau temporar prezenți. La 24 octombrie 2001, comitetul administrativ independent de Salzburg a respins plângerile reclamanților și a constatat că se referă la încălcarea anumitor dispoziții ale Codului de procedură penală care reglementează cercetările. Ofițerii care au efectuat căutarea nu au respectat în totalitate aceste dispoziții. Cu toate acestea, ei au acționat pe baza mandatului de căutare și nu au depășit instrucțiunile judecătorului de investigare. Căutarea a fost, prin urmare, imputabilă instanței. În consecință, o revizuire a legalității nu s-a înscris în competența Comitetului administrativ independent.

27. Articolele 139-149 din Codul de Procedură Penală (Straffprozeßordnung) se referă la căutarea locurilor și persoanelor și la confiscarea obiectelor. 28. art. 139 alineatul (1) prevede, în special, că o căutare poate fi efectuată numai dacă există o suspiciune rezonabilă că o persoană suspectată de a fi comis o infracțiune se ascunde în locația în cauză, sau că există obiecte acolo ale căror posesie sau examinare este relevantă pentru o anumită anchetă penală. 29. În conformitate cu art. 140 §§ § 1 și 2, în general, o căutare nu ar trebui efectuată decât după ce persoana în cauză a fost interogat și numai dacă persoana solicitată nu a fost înaintata de propria dorință sau obiectul sau obiectul căutat nu au fost produse în mod voluntar și dacă motivele care au condus la căutarea nu au fost eliminate.

30. art. 140 § 3 prevede că o căutare poate fi efectuată, ca regulă, numai pe baza unui mandat motivat de căutare emis de un judecător. 31. În conformitate cu art. 142 §§ § 2 și 3 ocupantul sediilor supuse căutării sau, dacă nu este, o rudă a ocupantului, trebuie să fie prezentă în timpul căutării. 32. art. 143 § 1 din Codul de Procedură Penală prevede că, dacă sunt găsite obiecte relevante pentru anchetă sau sub rezerva confiscării sau confiscarii, acestea trebuie să fie enumerate și duse la instanță pentru păstrarea sau confiscarea în condiții de siguranță. Se referă în acest sens la art. 98, în conformitate cu care obiectele în condiții de siguranță trebuie să fie introduse într-un plic care să fie sigilate de către instanță sau care să fie etichetate pentru a evita orice substituție sau confuzie.

33. art. 145 spune după cum urmează: „1. La cercetarea prin documente trebuie luate măsuri pentru a se asigura că conținutul lor nu devine cunoscut pentru persoanele neautorizate. În cazul în care proprietarul documentelor nu dorește să își permită căutarea, acestea trebuie să fie sigilate și depuse la instanță; Camera de control trebuie să stabilească imediat dacă acestea trebuie examinate sau returnate.” 34. Potrivit jurisprudenței instanțelor, care este susținută de avizul scriitorilor academici (a se vedea Bertl/Vernier, Grundriss des österreichischen Strafprozessrechts, a 7-a ediție), dispozițiile relevante pentru căutarea și confiscarea documentelor de hârtie se aplică, de asemenea, mutatis mutandis, la căutarea și confiscarea datelor electronice.

În cazul în care proprietarul de discuri sau hard disk-uri pe care datele sunt stocate obiectele lor de căutare, transportatorii de date trebuie să fie sigilate și camera de reexaminare trebuie să decidă dacă acestea pot fi examinate. 35. Secțiunea 9 din Legea Avocaților din Austria (Rechtsanwaltsordnung) reglementează atribuțiile profesionale ale avocaților, inclusiv, printre altele, datoria de a menține secretul profesional. 36. art. 152 § 1 din Codul de Procedință Penală scutește avocați, notari și fiduciari de la obligația de a da dovezi în calitate de martor în ceea ce privește informațiile furnizate lor în exercitarea profesiei lor. 37. Este stabilit o jurisprudență că documentele care conțin informații supuse secretului profesional nu pot fi confiscate și utilizate într-o anchetă penală.

38. Potrivit unei instrucțiuni (Erlaß) ale Ministrului Federal al Justiției din 21 iulie 1972, un reprezentant al Asociației competente a avocatului este prezent în timpul căutării unui birou de avocat, pentru a se asigura că căutarea nu încalcă secretul profesional. 39. În temeiul articolului 67a alineatul (1) din Legea privind procedura administrativă generală (Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz), panourile administrative independente au competența de a examina, printre altele, plângerile persoanelor care au susținut o încălcare a drepturilor lor rezultată din exercitarea autorității administrative directe și a coerciției (Ausübung unmittelbarer verwaltungsbehördlicher Befehls- und Zwangsgewalt).

40. În cazul în care ofițerii de poliție execută un mandat de judecată, actele lor sunt imputabile instanței, cu excepția competențelor conferite lor. Numai în ultimul caz sunt actele lor calificate ca exercitarea autorității administrative directe și coerciție și sub rezerva reexaminării de către un comitet administrativ independent.

5. The first applicant, who was born in 1949, is a lawyer practising in Salzburg. He is the owner and general manager of the second applicant, a holding company which is, inter alia, the sole owner of the limited liability company Novamed. 6. On 30 August 2000 the Salzburg Regional Court (Landesgericht), upon a request for legal assistance (Rechtshilfeersuchen) by the Naples Public Prosecutor’s Office, issued a warrant to search the seat of the applicant company and Novamed. Both companies have their seats at the first applicant’s law office. 7. The court noted that in the course of pending criminal proceedings concerning, inter alia, illegal trade in medicaments against a number of persons and companies in Italy, invoices addressed to Novamed, owned 100% by the applicant company, had been found.

It therefore ordered the seizure of all business documents revealing contacts with the suspected persons and companies. 8. On 10 October 2000 the search of the seat of the applicant company, which is also the first applicant’s law office, was carried out by eight to ten officers of the Economic Crimes Department of the Salzburg police (Wirtschaftspolizei) and data-securing experts (Datensicherungsexperten) of the Federal Ministry of the Interior. 9. One group of officers searched the law office for files concerning Novamed or Bicos in the presence of the first applicant and a representative of the Salzburg Bar Association. All documents were shown to the first applicant and the representative of the Bar Association before seizure.

10. Whenever the first applicant objected to an immediate examination of a document seized it was sealed and deposited at the Salzburg Regional Court as required by Article 145 of the Code of Criminal Procedure (Strafprozeßordnung – see paragraph 33 below). All seized or sealed documents were listed in a search report which was signed by the applicant and the officers who had carried out the search. 11. Simultaneously, another group of officers examined the first applicant’s computer systems and copied several files to disks. According to his statement before the Independent Administrative Panel (see paragraph 25 below), the IT specialist who normally serviced the computer systems was called upon to provide some technical assistance but left again after about half an hour.

The representative of the Bar Association was informed about the search of the computer systems and was also temporarily present. When the officers had terminated the search of the computer systems, they left without drawing up a search report and, apparently, also without informing the first applicant about the results of the search. 12. Later the same day the police officers involved in the search of the applicants’ electronic data drew up a data securing report (Datensicherungsbericht). Apart from a number of technical details concerning the first applicant’s computer systems, the report states that a complete copy of the server was not made. The search was carried out using the names of the companies involved and the names of the suspects in the Italian proceedings.

A folder named Novamed containing ninety files was found plus one further file containing one of the search items. All the data were copied to disks. In addition, the deleted items were retrieved and numerous files which corresponded to the search items were found and also copied to disks. 13. On 13 October 2000 the investigating judge opened the sealed documents in the presence of the first applicant. Some documents were copied and added to the file while others were returned to the first applicant on the ground that their use would impinge on the first applicant’s duty of professional secrecy. 14. The disks containing the secured data were transmitted to the Economic Crimes Department who printed out all the files.

Both the disks and printouts were then handed over to the investigating judge. 15. On 28 November 2000 and 11 December 2000 respectively, the first applicant and the applicant company lodged complaints with the Review Chamber (Ratskammer) of the Salzburg Regional Court. 16. They submitted that the first applicant was the owner and manager of the applicant company but also the lawyer for a number of companies in which the latter held shares. They complained that the search of their premises and the seizure of electronic data had infringed the first applicant’s right and duty of professional secrecy under section 9 of the Lawyers Act (Rechtsanwaltsordnung) in conjunction with Article 152 of the Code of Criminal Procedure as some officers had proceeded unobserved to examine and subsequently copy electronic data.

The applicants submitted that the data contained the same information as the documents which had been examined in the presence of the first applicant. However, with regard to the electronic data, the first applicant had not been given an opportunity to object and have the disks sealed. 17. They further submitted that the search report did not mention that part of the search, nor did it mention which electronic data had been copied and seized. Furthermore, the search report had only been signed by three of the officers, but did not mention the names of all the officers who had been present at the search, omitting in particular the names of the data-securing experts of the Federal Ministry of the Interior.

18. On 31 January 2001 the Review Chamber dismissed the applicants’ complaints. 19. It observed that the first applicant’s computer data had been searched with the aid of particular search criteria. Files which corresponded to these search criteria had been copied to disks which had been seized. 20. However, there was no ground for holding that this seizure circumvented Article 152 of the Code of Criminal Procedure: the search of the first applicant’s law office concerned exclusively documents which the first applicant had in his possession as an organ of Novamed and Bicos, and therefore did not concern a lawyer-client relationship. 21. It further observed that the search of the first applicant’s law office was based on a lawful search warrant which included the search and seizure of electronic data.

The procedural safeguards laid down in Article 145 of the Code of Criminal Procedure, namely the right of the person concerned to object to an immediate examination and to request the deposit of data seized with the Regional Court and a decision by the Review Chamber, also applied to the search of electronic data. 22. In the present case, however, the officers had, whenever asked, complied with the first applicant’s requests to seal certain documents and deposit them with the Regional Court. Some of these documents had been returned by the court in order to ensure compliance with the applicant’s duty of professional secrecy. 23. It therefore concluded that the applicants’ complaints were unfounded.

The Review Chamber’s decision was served on 7 February 2001. 24. In the meantime, on 20 and 21 November 2000 respectively, the first applicant and the applicant company lodged complaints with the Salzburg Independent Administrative Panel (Unabhängiger Verwaltungssenat). They submitted that the search and seizure of electronic data in the first applicant’s office had been unlawful. 25. On 2 April, 11 June and 11 July 2001 the Independent Administrative Panel held public hearings at which it heard evidence from a number of witnesses. The IT specialist in charge of the first applicant’s computer facilities said that he had been called and had arrived at the office when the search of the premises was already under way.

He had left again after half an hour. The officer in charge of the search stated that the first applicant had been informed about the search of his computer data. Two other officers stated that the search of the first applicant’s computer systems had not begun until the arrival of his IT specialist and that the representative of the Bar Association had been temporarily present. This was confirmed by the representative of the Bar Association. 26. On 24 October 2001 the Salzburg Independent Administrative Panel dismissed the applicants’ complaints. It found that they concerned alleged breaches of certain provisions of the Code of Criminal Procedure regulating searches. The officers who had carried out the search had possibly not fully complied with these provisions.

They had, however, acted on the basis of the search warrant and not exceeded the instructions of the investigating judge. The search was therefore imputable to the court. Consequently, a review of lawfulness did not fall within the competence of the Independent Administrative Panel. 27. Articles 139 to 149 of the Code of Criminal Procedure (Strafprozeßordnung) concern the search of premises and persons and the seizure of objects. 28. Article 139 § 1 provides in particular that a search may only be carried out if there is a reasonable suspicion that a person suspected of having committed an offence is hiding on the premises concerned, or that there are objects there the possession or examination of which is relevant to a particular criminal investigation.

29. Pursuant to Article 140 §§ 1 and 2 a search should in general only be carried out after the person concerned has been questioned, and only if the person sought has not come forward of his or her own volition or the object or objects sought have not been voluntarily produced and if the reasons leading to the search have not been eliminated. No such questioning is required where there is danger in delay. 30. Article 140 § 3 states that a search may, as a rule, only be carried out on the basis of a reasoned search warrant issued by a judge. 31. Pursuant to Article 142 §§ 2 and 3 the occupant of the premises subject to the search or, if he is unavailable, a relative of the occupant, shall be present during the search.

A report is to be drawn up and to be signed by all those present. 32. Article 143 § 1 of the Code of Criminal Procedure provides that, if objects relevant to the investigation or subject to forfeiture or confiscation are found, they are to be listed and taken to the court for safe keeping or seized. It refers in this respect to Article 98, pursuant to which objects in safe keeping have to be put into an envelope to be sealed by the court, or be labelled so as to avoid any substitution or confusion. 33. Article 145 reads as follows: “1. When searching through documents steps must be taken to ensure that their content does not become known to unauthorised persons.

2. If the owner of the documents does not want to permit their being searched, they shall be sealed and deposited with the court; the Review Chamber must determine immediately whether they are to be examined or returned.” 34. According to the courts’ case-law, which is endorsed by the opinion of academic writers (see Bertl/Vernier, Grundriss des österreichischen Strafprozessrechts, 7th edition), the provisions relevant to the search and seizure of paper documents also apply mutatis mutandis to the search and seizure of electronic data. If the owner of disks or hard disks on which data is stored objects to their being searched, the data carriers are to be sealed and the Review Chamber must decide whether they may be examined.

35. Section 9 of the Austrian Lawyers Act (Rechtsanwaltsordnung) regulates the professional duties of lawyers including, inter alia, the duty to maintain professional secrecy. 36. Article 152 § 1 of the Code of Criminal Procedure exempts lawyers, notaries and business trustees from the obligation to give evidence as witnesses in respect of information given to them in the exercise of their profession. 37. It is established case-law that documents which contain information subject to professional secrecy may not be seized and used in a criminal investigation. 38. According to an instruction (Erlaß) of the Federal Minister of Justice of 21 July 1972, a representative of the competent Bar Association shall be present during the search of a lawyer’s office in order to ensure that the search does not encroach on professional secrecy.

39. By virtue of section 67a(1) of the General Administrative Procedure Act (Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz), Independent Administrative Panels have jurisdiction, inter alia, to examine complaints from persons alleging a violation of their rights resulting from the exercise of direct administrative authority and coercion (Ausübung unmittelbarer verwaltungsbehördlicher Befehls- und Zwangsgewalt). 40. Where police officers execute a court warrant their acts are imputable to the court unless they act in clear excess of the powers conferred on them. Only in the latter case are their acts qualified as exercise of direct administrative authority and coercion and subject to review by an Independent Administrative Panel.