ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3778/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 07 august 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Centrul Național de Calificare și Instruire Feroviară - Cenafer, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 58 din 24 martie 2017, emisă de CNDIPT-OI POSDRU, în sensul anulării în tot a Deciziei și, implicit, a Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență sub nr. POSDRU 128/18.01.2017 și exonerarea sa de la plata sumei de 15.531,41 RON;

- suspendarea executării tuturor formelor de executare ce decurg din emiterea actului atacat până la soluționarea prezentei acțiuni;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor efectuate cu prezenta cauza.

La data de 05 februarie 2018, reclamantul a depus la dosar note scrise, invocând excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 58/24.03.2017 și implicit a Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 128/25.01.2017.

Prin încheierea de ședință din data de 21 iunie 2018, instanța de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a Autorității de Management pentru Programul Operațional Capital Uman 2014-2020 din Cadrul Ministerului Fondurilor Europene și a Direcției Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale.

Prin sentința civilă nr. 4879 din 26 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamant în privința actelor atacate, ca inadmisibilă;

- a respins excepțiile invocate de pârâți, ca neîntemeiate;

- a respins acțiunea formulată de reclamantul Centrul Național de Calificare și Instruire Feroviară - Cenafer, în contradictoriu cu pârâții Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman 2014-2020 din Cadrul Ministerului Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4879 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs principal reclamantul Centrul Național de Calificare și Instruire Feroviară - Cenafer și recurs incident pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman 2014 -2020.

3.1. Reclamantul Centrul Național de Calificare și Instruire Feroviară - Cenafer a formulat recurs principal, fără să îl întemeieze în drept, prin care a solicitat admiterea recursului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

3.2. Prin recursul incident întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman 2014 -2020 a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, cu consecința respingerii acțiunii față de acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23 septembrie 2020, recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman 2014 -2020 a invocat, în principal, excepția nulității recursului declarat de reclamantul Centrul Național de Calificare și Instruire Feroviară - Cenafer, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 octombrie 2020, recurentul-reclamant Centrul Național de Calificare și Instruire Feroviară - Cenafer a solicitat respingerea recursului incident.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 11 aprilie 2022, intimatul-pârât Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației a solicitat să se constate nulitatea recursului incident și, în consecință, acesta să fie respins.

II. Soluția instanței de recurs

Potrivit art. 248 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului principal pentru nemotivare, invocată de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman 2014 -2020 prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.

Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declarația scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurentul-reclamant prezintă situația de fapt și preia aceleași texte legale incidente raportului juridic de drept material invocate în apărările formulate în fața instanței de fond, fără însă să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ și expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ.

Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, ele reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

Înalta Curte reține că sunt date în competența instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, iar în aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, în speță, prin cererea de recurs nu se formulează critici raportat la conținutul concret al hotărârii atacate. Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material. Or, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Prin urmare, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la recursul incident formulat de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman 2014 -2020, Înalta Curte, dată fiind soluția privitoare la recursul principal, respectiv respingerea acestuia pentru motive care nu implică cercetarea fondului și având în vedere dispozițiile art. 491 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., urmează să îl respingă ca rămas fără efect.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., precum și ale art. 491 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului principal, invocată de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman 2014 -2020, va constata nulitatea recursului principal declarat de reclamantul Centrul Național de Calificare și Instruire Feroviară - Cenafer împotriva sentinței civile nr. 4879 din 26 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și va respinge recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman 2014 -2020, ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului principal, invocată de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman 2014 -2020.

Constată nul recursul principal declarat de reclamantul Centrul Național de Calificare și Instruire Feroviară - Cenafer împotriva sentinței civile nr. 4879 din 26 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman 2014 -2020 împotriva sentinței civile nr. 4879 din 26 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2022.