ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3774/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. Topolovățu Mare, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Comuna Topolovățu Mare prin primar și Consiliul Local al Comunei Topolovățu Mare a solicitat, în principal, anularea parțială a H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului Timiș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Timiș, respectiv anularea poziției nr. 11 din Anexa nr. 77 - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Topolovățu Mare, respectiv imobilul denumit "cămin cultural" situat în Topolovățu Mare, nr. 174, înscris în CF x, cu nr. top x și nr. top x, iar în subsidiar, modificarea poziției nr. 11 din Anexa nr. 77 - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Topolovățu Mare, în sensul restrângerii acesteia doar la sala de ședințe a fostului CAP și a WC-ului ce ocupă parțial clădirea C1 înscrisă în CF x Topolovățu Mare la număr cadastral x (CF vechi x Topolovățu Mare, nr. top x).

Prin sentința civilă nr. 187 din 17 iulie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția nulității cererii pentru lipsa taxei judiciare de timbru;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Comuna Topolovățu Mare prin primar și Consiliul Local al Comunei Topolovățu Mare și a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceștia ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis excepția tardivității acțiunii;

- a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamanta A. Topolovățu Mare prin administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 187 din 17 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comuna Topolovățu Mare prin primar, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în prima instanță ca fiind solicitate, îndreptățite și dovedite

Recurenta-pârâtă a învederat, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 noiembrie 2020, intimata-reclamantă A. Topolovățu Mare prin Adminstrator Judiciar B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea parțială a acesteia, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Criticile de nelegalitate ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulate de recurenta-pârâtă privesc chestiunea litigioasă a interpretării și aplicării de către instanța de fond a prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.

Conform prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", iar potrivit dispozițiilor art. 452 din același act normativ, "Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Raportat la conținutul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta consacră, drept fundament al plății cheltuielilor de judecată, culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, cel ținut de plata cheltuielilor de judecată fiind "partea care pierde procesul".

Potrivit art. 452 din C. proc. civ., cheltuielile de judecată vor fi acordate numai în măsura în care partea care le pretinde dovedește, în condițiile legii, existența și întinderea acestora, cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Aceasta înseamnă că partea trebuie să formuleze până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât acestea nu se acordă din oficiu și este ținută de dovedirea existenței și întinderii acestora, dovadă care trebuie realizată în condițiile legii, în raport cu obiectul fiecărei categorii de cheltuieli.

Având în vedere că reclamanta a pierdut procesul, acțiunea formulată de aceasta fiind respinsă, iar recurenta-pârâtă a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 2.500 RON, prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanței de fond la data de 19 martie 2020, iar în acest sens a depus împuternicire avocațială și ordin de plată, în copie conformă cu originalul, Înalta Curte, contrar opiniei judecătorului fondului, reține că recurenta-pârâtă era îndrituită la acordarea cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte observă că ordinul de plată depus în copie conformă cu originalul la dosar fond, conține inclusiv mențiunea privind numărul contractului de asistență juridică și numărul de dosar pentru care a fost achitată această sumă, fiind astfel suficiente date care să confirme efectuarea, respectiv primirea sumei de către avocatul recurentei, cu titlul de onorariu avocat pentru prezenta cauză.

Totodată, instanța de recurs reține că nu există dispoziții legale care să prevadă că dovada cheltuielilor de judecată se face prin depunerea la dosarul cauzei a originalului ordinului de plată însoțit de un exemplar al facturii fiscale care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul de dosar pentru care au fost achitate aceste sume, iar în condițiile în care pentru cheltuielile de judecată legiuitorul nu a prevăzut norme speciale sub aspectul probațiunii, părțile sunt supuse regulilor generale în materie. Acestea sunt cele prevăzute de art. 150 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., care prevede că la cererile depuse în instanța se atașează copii certificate de pe înscrisurile de care partea înțelege să se folosească în proces, în același sens fiind și dispozițiile art. 292 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că soluția atacată, prin care s-a dispus respingerea cererii recurentei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată, este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor 453 alin. (1) și ale art. 452 din C. proc. civ., impunându-se reformarea sentinței sub acest aspect.

Prin urmare, în condițiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga reclamanta la plata către recurenta-pârâtă Comuna Topolovățu Mare prin primar a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță la fond, reprezentând onorariu avocațial.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Comuna Topolovățu Mare prin primar, va casa în parte, sentința recurată și, în rejudecare, va obliga reclamanta A. Topolovățu Mare prin administrator judiciar B. la plata către pârâta Comuna Topolovățu Mare prin primar a sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, urmând a fi menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.

În condițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimata-reclamantă A. Topolovățu Mare prin administrator judiciar B. la plata către recurenta-pârâta Comuna Topolovățu Mare prin primar a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, astfel cum a fost dovedit cu înscrisurile de la dosarul instanței de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Comuna Topolovățu Mare prin primar împotriva sentinței civile nr. 187 din 17 iulie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare:

Obligă reclamanta A. Topolovățu Mare prin administrator judiciar B. la plata către pârâta Comuna Topolovățu Mare prin primar a sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.

Obligă intimata-reclamantă A. Topolovățu Mare prin administrator judiciar B. la plata către recurenta-pârâta Comuna Topolovățu Mare prin primar a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2022.