GRUNWALD c. FRANCE

Publicat pe 4 decembrie 2023 SECȚIUNEA a cincea Cerere nr. 2002/23 Miriam GRUNWALD împotriva Franței, introdusă la 6 ianuarie 2023, comunicată la 15 noiembrie 2023. În 1994, reclamanta a divorțat de S. în timp ce a continuat viața comună cu el. În 2017, S. a fost acuzată pentru abuz de încredere, spălare, spălare falsă și utilizare de falsuri, în detrimentul societății J. în cadrul căreia a fost angajat în calitate de contabil. În 2018, tribunalul corecțional din Lille i-a declarat vinovați de infracțiunile reproșate, considerând că S. a deturnat 1 539 214 EUR (EUR) și că reclamanta a recitat, în perioada 2006-2016, sume importante provenite din delapidări Tribunalul a condamnat-o pe aceasta din urmă la opt luni de închisoare cu suspendare și a pronunțat o măsură de confiscare a fondurilor în conturile sale bancare, în valoare totală de aproape 515 500 EUR, a banilor reținuți la domiciliul cuplului, precum și a unei mașini aparținând reclamantei.

Printr-o hotărâre din 5 octombrie 2020, Curtea de apel a lui Douai a confirmat parțial hotărârea, care a dus la condamnarea recurentei la 18 luni de închisoare cu suspendare și a considerat, printre altele, că aceasta a demonstrat o mare credință rea, precum și o mare competență juridică pentru a proteja patrimoniul rău dobândit și pentru a-l face insesibil. La 7 septembrie 2022, Curtea de Casație a respins recursul recurentei, pe următoarele motive 10. Prin exprimarea... confiscarea în valoare de obiect sau de produsul direct sau indirect al dreptului de proprietate asupra căruia a declarat acuzată vinovată și din moment ce Curtea de Casație este în măsură să se asigure că valoarea totală a bunurilor confiscate (...) nu depășește suma sumelor reținute până la 1,5 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanta se plânge de confiscarea bunurilor sale, reproșând instanțelor interne că nu a făcut distincție în funcție de originea lor legală și ilegală.

Acuzarea formulată de recurentă pentru contestarea confiscării ordonate de instanțele interne este compatibilă, rațională Materiae, cu dispozițiile articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție? În special, recurenta deținea bunuri mai exact, în sensul acestei dispoziții (Bokova c. Rusia, n 27879/13, § 45, 16 aprilie 2019) În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, măsura de confiscare în litigiu era compatibilă cu cerințele prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1, având în vedere, în special, lipsa unei distincții în funcție de originea legală sau ilegală a bunurilor care urmează să fie confiscate (a se vedea, mutatis mutandis, Bokova, citată anterior, §§ 52-59, și Todorov și alții c. Bulgaria, n 50705/11 și 6 altele, § 187-199, 212-233 și 216, 13 iulie 2021 și referințele menționate anterior)

Publié le 4 décembre 2023

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 2002/23 Myriam GRUNWALD contre la France introduite le 6 janvier 2023 communiquée le 15 novembre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

En 1994, la requérante divorça de S. tout en poursuivant la vie commune avec lui. En 2017, S. fut mis en examen pour abus de confiance, blanchiment, faux et usage de faux, au préjudice de la société J. au sein de laquelle il était employé en qualité de comptable. La requérante fut mise en examen pour recel de bien obtenu à l’aide d’un abus de confiance. En 2018, le tribunal correctionnel de Lille les déclara coupables des délits reprochés, en jugeant que S. avait détourné 1 539 214 euros (EUR) et que la requérante avait recelé, entre 2006 et 2016, « des sommes importantes provenant des détournements ». Le tribunal condamna cette dernière à huit mois d’emprisonnement avec sursis et prononça une mesure de confiscation de l’intégralité des fonds sur ses comptes bancaires, pour un montant total de près de 515 500 EUR, de l’argent saisi au domicile du couple, ainsi que d’une voiture appartenant à la requérante.

Par un arrêt du 5 octobre 2020, la cour d’appel de Douai confirma partiellement le jugement, portant la peine infligée à la requérante à dix-huit mois d’emprisonnement assortie de sursis. Elle considéra, notamment, que l’intéressée avait fait preuve de beaucoup de mauvaise foi, ainsi que d’une grande habileté juridique pour protéger le patrimoine mal acquis et le rendre insaisissable. Le 7 septembre 2022, la Cour de cassation rejeta le pourvoi de la requérante, aux motifs suivants : « 10. En prononçant (...) la confiscation en valeur de l’objet ou du produit direct ou indirect de l’infraction de recel dont elle a déclaré la prévenue coupable, et dès lors que la Cour de cassation est en mesure de s’assurer que la valeur de l’ensemble des biens confisqués (...) n’excède pas le montant des sommes recelées retenu à hauteur de 1,5 millions d’euros, la cour d’appel a justifié sa décision.

» Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, la requérante se plaint de la confiscation de ses biens, en reprochant aux juridictions internes de ne pas avoir opéré de distinction selon leur origine licite et illicite.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le grief formulé par la requérante pour contester la confiscation ordonnée par les juridictions internes est-il compatible, ratione materiae , avec les dispositions de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ? En particulier, la requérante était-elle titulaire de « biens », au sens de cette disposition ( Bokova c. Russie , n o 27879/13 , § 45, 16 avril 2019) ? 2. Dans l’affirmative, la mesure de confiscation litigieuse était-elle compatible avec les exigences l’article 1 du Protocole n o 1, compte tenu, notamment, de l’absence de distinction selon l’origine licite ou illicite des biens à confisquer (voir, mutatis mutandis , Bokova , précité, §§ 52-59, et Todorov et autres c. Bulgarie , n os 50705/11 et 6 autres, §§ 187-199, 212-213 et 216, 13 juillet 2021, et les références y citées) ?