ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3734/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția Civilă și de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României-Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, a solicitat anularea Ordinului nr. 734/10.03.2021 prin care s-a dispus încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă acordată în baza prevederilor art. 49 din legea 96/2006 și obligarea pârâților la plata indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 și în continuare.

Prin sentința nr. 399/8.03.2022, Tribunalul Galați, secția Civilă și de conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Galați a reținut incidența incidența în cauză a prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și completată, art. 10 alin. (1) și alin. (3), conform cărora, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform alin. (3) reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Tribunalul a reținut că Ordinul de încetare a plății indemnizației pentru limită de vârstă acordată reclamantului în baza Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor are natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare întrucât drepturile la care se referă nu sunt drepturi de asigurări sociale, deoarece nu se circumscriu Legii nr. 263/2010, nu se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii și nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind drepturi de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din Codul Muncii.

Trimiterea la dispozițiile Legii nr. 263/2010 din cuprinsul art. 49 din Legea nr. 96/2006 s-a făcut strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizație, fără ca acest lucru să transforme acest drept în unul de asigurări sociale; indemnizația pentru limită de vârstă care a fost prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 nu a fost identică cu vreo pensie sau alt drept de natura asigurărilor sociale reglementate de Legea nr. 263/2010.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Curțile de Apel sunt competente să soluționeze în prim instanță cererile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale. Specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ astfel încât, pentru stabilirea competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil primul criteriu menționat.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 prevăd că litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Aceleași dispoziții sunt aplicabile și în ceea ce privește capătul de cerere privitor la repunerea în plată a drepturilor cuvenite, întrucât acesta este un capăt accesoriu de cerere, și vizează tot aceleași categorii de acte emise anterior de Secretarul General Camerei Deputaților/Senatului, în calitatea sa de autoritate publică centrală.

În raport de aceste considerente, constatând că pricina de față vizează un litigiu ce intră în sfera contenciosului administrativ, actele administrative atacate fiind emise de o autoritate publică centrală, Tribunalul a admis exceptia invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Pe rolul Curții de Apel Galați cauza a fost înregistrată la data de 23.03.2022, iar în ședința publică din data de 28.04.2022 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale absolute a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal în soluționarea cauzei, excepție pe care a găsit-o întemeiată pentru următoarele motive:

Instanța a reținut că revine instanței specializate în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale de la domiciliul reclamanților competența soluționării prezentei cauze. Aceasta deoarece obiectul principal al cererii îl reprezintă cererea vizând anularea ordinelor de încetare a îndemnizației pentru limită de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanți de către pârâți și obligarea pârâților la repunerea în plată a îndemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 pentru fiecare dintre reclamanți.

Indemnizația pentru limită de vârstă cuvenită foștilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestație socială acordată de lege foștilor parlamentari după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfășurată în perioada ocupării funcției de demnitate publică.

Prin Expunerea de motive ce a justificat introducerea în Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor a art. 49 care reglementa acordarea indemnizației pentru limita de vârstă, legiuitorul a asimilat ILV unui drept la pensie, reținându-se că:

"Neavând calitatea de angajați, parlamentarii nu beneficiază de prevederile art. 10 din Codul muncii. Prin urmare, indemnizația de parlamentar conform Legii nr. 96/2006 nu reprezintă salariu fi la aceasta nu se adaugă sporurile prevăzute de legislația muncii, afectând astfel valoarea punctului de pensie.

(...) acordarea dreptului la indemnizație pentru limita de vârstă apare ca o necesitate ce își are esența în statutul de parlamentar care impune anumite criterii specifice activității îndeplinite de parlamentari, în exercitarea mandatului. Interdicțiile impuse deputaților și senatorilor în exercitarea altor funcții incompatibile cu atribuțiile ce decurg din statutul parlamentarului pe perioada exercitării mandatului similare celor impuse magistraților, justifică instituirea indemnizației pentru limită de vârsta".

Ca atare, indemnizația pentru limită de vârstă are un caracter mixt (substitutiv și compensatoriu), pe de-o parte în considerarea încetării veniturilor salariale ca urmare a ocupării unei funcții de demnitate publică, iar pe de altă parte, în considerarea numeroaselor restricții și incompatibilități impuse pe perioada mandatului, restricții stabilite fie prin Legea nr. 96/2006, fie prin legi speciale (de ex.. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, etc.).

Totodată, întrucât indemnizația pentru limită de vârstă se suportă din bugetul statului, prin bugetele Senatului și Camerei Deputaților și se acordă doar pentru parlamentarii care îndeplinesc condițiile vârstei standard de pensionare stabilite de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și doar de la data încetării mandatului, natura juridică a acesteia fiind mai apropiată de dreptul la pensie.

Legiuitorul însuși a calificat în mod expres indemnizația pentru limită de vârstă ca fiind o "pensie de serviciu", O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu referindu-se și la indemnizația pentru limită de vârstă acordată în temeiul dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 96/2006.

Așadar, fiind inclusă în categoria drepturilor de asigurări sociale, contestațiile formulate în legătură cu refuzul acordării acestei prestații sociale sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, completului specializat de dreptul muncii șl asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 139 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii coroborat cu cele ale art. 152 și 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii.

Prin Decizia RIL nr. 27/04.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (4) și art. 9 din Legea nr. 8/2006, competența în soluționarea litigiilor având ca obiect contestația îndreptată împotriva deciziei de încetare a plății indemnizației prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, formulată de membrii uniunilor de creatori care au și statut de pensionari din sistemul pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale revine tribunalului, în complet specializat de litigii de asigurări sociale."

Potrivit art. 152 din Legea 263/2010 jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, iar art. 153 lit. g) din același act normativ stabilește că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii.

Față de cele mai sus menționate și văzând că reclamantul are domiciliul în municipiul Galați, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Galați, secția civilă și de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte cu soluționarea conflictului.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Galați, secția Civilă și de conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, a solicitat anularea Ordinului nr. 734/10.03.2021 de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă și obligarea pârâtului la repunerea în plată a respectivei indemnizații, începând cu data de 27.02.2021.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență este aceea dacă, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care instituie o competență materială în raport de criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat, sau dacă sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Or, calitatea emitentului ordinului de respingere a cererii de acordare a indemnizației nu este de natură a atrage de plano competența instanței de contencios administrativ, întrucât o astfel de competență specială intervine doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de legiuitor.

Ordinul respectiv a fost emis potrivit art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor, astfel cum era în vigoare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021, conform căruia deputații și senatorii care îndeplineau condițiile vârstei standard de pensionare, eșalonate, după caz, în Anexele nr. 5 și 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleași legi sau ale altor legi speciale, aveau dreptul la acordarea, la încetarea mandatului, la indemnizație pentru limită de vârstă, dacă nu erau realeși pentru un nou mandat.

Reține Înalta Curte că aceste drepturi au fost introduse prin Legea nr. 357/2015 pentru completarea Legii nr. 96/2006, din expunerea de motive care a însoțit adoptarea acestei legi reieșind că intenția legiuitorului a fost aceea ca această indemnizație să aibă natura juridică a unei pensii de serviciu.

Deci, obiectul acțiunii privește un drept acordat foștilor parlamentari ca urmare a împlinirii limitei de vârstă de pensionare și doar la data încetării mandatului, drept care poate fi asimilat drepturilor prevăzute de Legea privind sistemul unitar de pensii publice.

De asemenea, Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la Legea nr. 554/2004, astfel că, raportat la obiectul cauzei, modalitatea în care emitenții actelor au aplicat prevederile referitoare la stabilirea drepturilor din legea menționată și în lipsa unor reglementări speciale, competența de soluționare a cauzei este reglementată de dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Având în vedere dispozițiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, litigiile vizând refuzul acordării unor astfel de prestații sociale sunt de competența tribunalelor, complete specializate de dreptul muncii și asigurări sociale, precum și faptul că reclamantul are domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Galați, Înalta Curte constată că acestei instanțe îi revine competența materială de soluționare a cauzei deduse judecății.

Față de toate considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Galați, secția Civilă și de conflicte și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Parlamentul României - Secretarul General al Camerei Deputaților în favoarea Tribunalului Galați, secția Civilă și de conflicte și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2022.