ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3709/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2022 (în urma disjungerii din dosarul nr. x/2021), reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual a solicitat, în numele mai multor persoane, printre care și numita A., obligarea pârâtei Garda de Coastă Constanța la plata majorărilor salariale începând cu data de 01.01.2021, prevăzute de Legea-cadru 153/2017 prin aplicarea art. 38 alin. (4) din lege, obligarea pârâtei la plata majorărilor salariale pentru deținătorii titlului de specialist de clasă începând cu 01.07.2017, conform art. 28 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017, precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate în urma recalculării.

1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2022 (în urma disjungerii din dosarul nr. x/2021), reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual a solicitat, în numele mai multor persoane, printre care și numitul B., obligarea pârâtei Garda de Coastă Constanța la plata majorărilor salariale începând cu data de 01.01.2021 prevăzute de Legea-cadru 153/2017 prin aplicarea art. 38 alin. (4) din lege, obligarea pârâtei la plata majorărilor salariale pentru deținătorii titlului de specialist de clasă începând cu 01.07.2017, conform art. 28 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017, precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate în urma recalculării.

2.1 Prin sentințele civile nr. 77 din 27 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 și nr. 80 din 27 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea sus precizatelor cauze, pe care le-a declinat în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Constanța a reținut că sindicatul a formulat acțiunea nu în nume propriu, ci în numele reclamanților A., respectiv B., iar competența teritorială exclusivă este determinată de domiciliul acestora din urmă.

Pe cale de consecință, constatând că reclamanții au domiciliul în județul Galați, Tribunalul Constanța a apreciat că, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3) teza întâi și alin. (4) din Legea nr. 554/2004, este competent în soluționarea litigiilor Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin încheierea civilă nr. 43 din data de 8 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ a admis excepția conexității raportat la dosarul nr. x/2022, înregistrat pe rolul Tribunalului Galați și a conexat cele două cauze.

2.3. Prin sentința civilă nr. 321 din 5 mai 2022, Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a unei astfel de instanțe, invocată de intimată, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Galați a reținut că, prin notele scrise depuse de intimată până la primul termen de judecată, s-a învederat faptul că funcționarii au închiriată câte o locuință statornică în raza Tribunalului Constanța și au declarat, pentru decontarea chiriei, că au locuința în acele domicilii.

Într-un atare context, instanța a apreciat, în esență, că, deși domiciliile reclamanților indicate în cărțile de identitate ale acestora sunt situat pe raza județului Galați, aceștia locuiesc efectiv în orașul Mangalia, str. x, respectiv în str. x, Mangalia, având închiriate locuințe în aceste sens. Astfel, sus indicata instanță a apreciat că noțiunea de domiciliu la care face referire art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma modificată de Legea nr. 212/2018, trebuie interpretată în sensul de adresă la care reclamanții locuiesc efectiv (indiferent dacă aceasta corespunde sau nu mențiunilor din cartea de identitate), impunându-se coroborarea unei astfel de norme cu prevederile art. 87 C. civ., potrivit cărora domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Pentru aceste motive, constatând că locuința efectivă a reclamanților se afla, la data sesizării instanței, în circumscripția teritorială a Tribunalului Constanța, instanța a apreciat ca întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal) îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, mai precis înțelesul noțiunii de "domiciliu" în sens procedural, diferența juridică dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și efectul pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Se constată că prin cererea dedusă judecății, reclamanții A. și B., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I, au învestit instanțele de judecată cu un litigiu ce intră în sfera contenciosului administrativ, având drept obiect obligarea pârâtei Garda de Coastă Constanța la plata majorărilor salariale începând cu data de 01.01.2021, prevăzute de Legea-cadru 153/2017 prin aplicarea art. 38 alin. (4) din lege, obligarea pârâtei la plata majorărilor salariale pentru deținătorii titlului de specialist de clasă începând cu 01.07.2017, conform art. 28 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017, precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate în urma recalculării.

Înalta Curte, în regulatorul de competență, reține că prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 reglementează o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, stabilită în raport cu domiciliul reclamantului, persoană fizică și nu în raport cu locuința în fapt a acestuia.

Potrivit art. 87 din C. civ., citat de altfel și de Tribunalul Galați, prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun, din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate. Totodată, Înalta Curte observă că înscrierea domiciliului în cartea de identitate are la bază un act material de declarare a locuinței principale (domiciliului), provenind de la titularul cărții de identitate, drept expresie a manifestării de voință a acestuia în sensul alegerii locuinței principale, conform art. 89 alin. (3) C. civ.

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.

Din analizarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, rezultă că, în privința stabilirii instanței competente, legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia. Astfel, nu se poate susține că domiciliul părții este echivalent cu locuința în fapt, aceasta din urmă neputând constitui temei al stabilirii competenței, în contextul în care ea are relevanță doar sub aspectul comunicării actelor de procedură.

În acest sens, prin Soluția de principiu adoptată la data de 2 noiembrie 2020, de către secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că: noțiunea de "domiciliu", ca element de determinare a competenței instanțelor judecătorești, trebuie interpretată în sens restrâns, respectiv ca adresa domiciliului înscris în actul de identitate.

De altfel, în materia dreptului public, din care face parte dreptul administrativ, fiind în discuție competența exclusivă a instanței, de esența noțiunii de domiciliu este existența mențiunilor înscrise, în acest sens, în actul de identitate, Înalta Curte reținând, totodată, și incidența prevederilor art. 90 alin. (1) C. civ., în sensul că reședința va fi considerată domiciliu doar când acesta nu este cunoscut.

Întrucât, din actele dosarului (dosarul x/2022 al Tribunalului Constanța, respectiv dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Constanța), rezultă că reclamanții au domiciliul pe raza județului Galați, acțiunile în contencios administrativ promovate de aceștia (atât cererea principală, cât și cea conexă) se află, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în competența de soluționare a instanței din circumscripția teritorială a localității de domiciliu, ce, în prezenta cauză, este Tribunalul Galați.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., ambii prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I., în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2022.