ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3453/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 26.11.2020 sub numărul de dosar x/2020, reclamantul A. a formulat contestație împotriva rezoluției nr. 238l/A, nr. lucrare 20-2277/2020, inspector judiciar si a rezoluției fără număr, nr. lucrare C20-1417/2020 inspector șef.

Prin rezoluția nr. 2381/A din data de 6 august 2020, prin care s-a dispus clasarea, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, întrucât în urma verificării aspectelor semnalate nu au rezultat indicii privind săvârșirea unor fapte de natură disciplinară.

Prin sentința civilă nr. 751 din 13 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul A..

În urma expunerii aspectelor de fapt care au stat la baza sesizării instanței, a invocat recurentul - reclamant nulitatea absoluta a rezoluției nr. 2381/A/06.08.2020. nr. lucrare 20-2277 pentru încălcarea art. 73 din L.317/2004, in ce privește repartizarea sesizării si a dosarului disciplinar și Nulitatea absoluta a sentinței civile 751/2021 precum si a tuturor înscrisurilor Întocmite de doamna judecător B. in dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a-IX-a contencios administrativ si Fiscal, pentru încălcarea principiului repartizării aleatorii conform art. art. 11, și 53din Legea nr. 304/2004 si art. 200 din C. proc. civ.

A susținut recurentul - reclamant că prin adresele comunicate de Tribunalul Ialomița s-au comunicat doar completurile active și nu și completurile care au participat efectiv la repartizarea aleatorie a cauzelor.

In dosarele in care a fost parte a fost judecat cu rea - credință urmărindu-se vătămarea sa prin încălcarea normelor de drept material, aspecte asupra cărora pârâta Inspecția Judiciară a refuzat să se pronunțe.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare s-a arătat că a solicitat cercetarea disciplinară a judecătorilor C., D. și E. întrucât aveau obligația procedurală ca la dosar să existe dovada repartizării aleatorii.

Intimata- pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege ceea ce nu inseamnă însă doar intemeierea in drept a recursurilor pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Or, observă Înalta Curte că partea, prin cererea de recurs și concluziile scrise, reiterează aprecierile sale asupra lisei dovezii repartizării aleatorie a dosarelor nr. x/2017, nr. y/2019, nr. z/2018, nr. w/2020 și nr. 1607/98/2018 aflate pe rolul Tribunalului Ialomița, iar nu asupra modului de interpretare a dispozițiilor art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 și a aprecierilor la care a ajuns prima instanță in considerentele expuse pe larg, prin care s-a reținut repectarea prevederilor legale in ceea ce privește repartizarea cauzelor pe complet.

În ceea ce privește cererea privind constatarea nulității sentinței atacate prin prezentul recurs cu privire la aceleași afirmații, a încălcării principiului repartizării aleatorie a dosarului instanței de fond, Înalta Curte constată că, doar enunțarea acesteia fără o dezvoltare a susținerilor nu poate fi analizată prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 2 sau 5 din C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente.

Pentru considerentele expuse, reținând că recursul promovat nu cuprinde vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ., va constata nulitatea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 751 din 13 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.