ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3453/2021

Ședința publică din data de 8 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1 martie 2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 8 Bucureșt Ilfov/Compartimentul Control Ex - Post:

i. Anularea Deciziei nr. 3393 din data de 09.02.2017 emise de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul AFIR, comunicată la data de 14.02.2017, privind respingerea contestației sale având nr. de înregistrare 680/10.01.2017 ii. Anularea Procesului-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.11.2016.

iii. Obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3896 din data de 3 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "A admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale-Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 8 București Ilfov/Compartimentul Control Ex-Post și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, având ca obiect "anulare act administrativ".

A anulat decizia nr. 3393/09.02.2017 privind soluționarea contestației și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.11.2016.".

Împotriva sentinței civile nr. 3896 din data de 3 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, încadrând în drept criticile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu consecința respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, în esență, recurenta a reluat situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin actele administrative contestate și invocată și prin întâmpinare în fața instanței de fond, arătând că speța dedusă judecății nu are ca obiect existența sau inexistența unei nereguli, aceasta fiind de netăgăduit, ci are ca obiect posibilitatea autorității de a dispune în sarcina beneficiarului restituirea sumei acordate cu titlu de finanțare comunitară chiar după implemenetarea ptroiectului și avizarea lui.

Ceea ce omite instanța de fond este de a explica de ce în cauză nu este incidentă hotărârea CJUE pronunțată în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'Intérieur, de l'Outre-mer, des Collectivités territoriales et de rimmigration din 21 decembrie 2011 prin care a fost aplicată prin analogie raționamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006.

Astfel, Curtea a arătat că "împrejurarea că autoritățile competente ar fi fost informate de beneficiarul subvenției cu privire la alegerea cocontractantului înainte chiar de lansarea procedurii de cerere de ofertă care avea ca obiect atribuirea contractului de achiziții publice în cauză, aceasta nu influențează, ca atare, calificarea drept "abatere" în sensul articolului 1 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95".

CJUE conchide astfel, răspunzând celei de-a doua din întrebările preliminare că "nerespectarea de către o autoritate contractantă care beneficiază de o subvenție FEDR a normelor privind atribuirea contractelor de achiziții publice prevăzute de Directiva 92/50, cu ocazia atribuirii contractului care are ca obiect realizarea acțiunii subvenționate, constituie o "abatere" în sensul articolului 1 din Regulamentul nr. 2988/95 chiar dacă autoritatea națională competentă nu putea să ignore, cu ocazia acordării acestei subvenții, că beneficiarul decisese deja cărui prestator urma să îi încredințeze realizarea acțiunii subvenționate."

În Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, curtea a reținut totodată că principiul protecției încrederii/așteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziții clare a dreptului comunitar și nici comportamentul unei autorități naționale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar acestui drept comunitar.

Față de cele de mai sus, rezultă că interpretarea reclamantei privind culpa Autorității este una contrară normelor de drept material, pârâta având de altfel obligația, și nu opțiunea, de a reveni asupra propriilor decizii atunci când identifică o abatere de la legalitate, conformitate sau regularitate.

Or, există neregulă, există obligație de recuperare, nu de apreciere în alt sens.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la dosarul instanței de recurs solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinare de către intimată, precum și în raport de dispozițiile legale incidente litigiului pendinte, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind fondat, pentru considerentele ce succed:

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de asemenea de recurenta-pârâtă, preliminar, Înalta Curte reține următoarele argumente de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.11.2016 și Decizia de soluționare a contestației nr. 3393 din data de 09.02.2017 emise de Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, considerându-se vătămată și solicitând anularea actelor administrative atacate.

În ceea ce privește situația de fapt, se reține că între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă și reclamantă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare cu fonduri europene nr. x/08.06.2011, referitor la Proiectul "Modernizare fermă vegetală prin înființare spații de depozitare", cu valoarea totală eligibilă de maxim 7.931.431 RON, echivalentul a maxim 1.943.502 Euro.

Finanțarea a fost acordată reclamantei în cadrul Măsurii 121 - "Modernizarea exploatațiilor agricole", valoarea totala a ajutorului financiar nerambursabil acordat de către AFIR fiind de maxim 3.172.569 RON, echivalentul a maxim 777.400 Euro, reprezentând maxim 40% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

Prin verificările efectuate de către echipa de control, pârâta a constatat că investiția ce face obiectul proiectului este neeligibilă pentru cofinanțarea Comunității ca urmare a faptului că beneficiara reclamantă nu îndeplinește condițiile de acordare a punctajului aferent criteriului de selecție S8 - "Exploatații agricole deținute de fermieri cu vârsta de 40 de ani, la data depunerii proiectului".

Prin Decizia nr. 3393/09.02.2017 a pârâtei AFIR a fost respinsă ca neîntemeiată contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva susmenționatului proces-verbal.

Așadar, ca urmarea a unei suspiciuni de neregulă s-a procedat la efectuarea unei verificări documentare, ca urmare a nerespectării condițiilor de accesare a Măsurii 121 de către beneficiarul FEADR - S.C. A. S.R.L., și anume a criteriilor de selecție de către beneficiari, raportat la metodologia de evaluare, metodologie descrisă și în Ghidul solicitantului, verificarea vizând mai multe aspecte, astfel:

- păstrarea amplasamentului activității productive cofinanțate conform Contractului și Cererii de finanțare,

- păstrarea naturii proprietății asupra tuturor elementelor care fac obiectul lucrărilor de infrastructură și suprastructură,

- păstrarea naturii proprietății asupra echipamentelor de producție,

- păstrarea condițiilor de implementare prevăzute în contract,

- dacă s-a acordat unei firme sau organism public un avantaj nejustificat,

- păstrarea activității specifice prevăzută în Contract și în Cererea de finanțare,

- și respectarea de către S.C. A. S.R.L. a criteriilor de eligibilitate și de selecție aplicabile în cazul proiectului finanțat prin FEADR.

Urmare a acestei verificări s-a reținut ca neregulă obținerea în mod nejustificat a unui punctaj mai mare decât cel cuvenit, diferența de punctaj determinând selecționarea proiectului, în detrimentul altuia, astfel:

Conform Fișei de evaluare a criteriilor de selecție E3.2/19.02.2011 (În format electronic, CD fila x vol. I), proiectul a fost selectat cu 45 puncte, dintre care 13 puncte au fost acordate pentru criteriul de selecție S8 "Exploatații agricole deținute de fermieri cu vârsta sub 40 ani, la data depunerii proiectului", criteriu pe care aceasta nu îl îndeplinea, astfel că proiectul nu trebuia selectat pentru co-finanțarea Comunității.

Din totalul de 204 proiecte depuse în sesiunea a doua din anul 2010, au fost selectate pentru finanțare un număr de 108 proiecte; dintre aceste 108 proiecte, la poziția 93 s-a plasat proiectul reclamantei, selectat cu un scor total de 45 puncte, dintre care 13 puncte au fost obținute la criteriul S8 "Exploatații agricole deținute de fermieri cu vârsta sub 40 ani, la data depunerii proiectului", în lipsa acestui din urmă punctaj reclamanta obținând 32 de puncte.

Ultimul proiect selectat pentru finanțare, la poziția 108, a obținut scorul total de 38,564 puncte. Scorul corect pentru proiectul beneficiarului S.C. A. S.R.L. este de 32 de puncte, având în vedere că societatea nu îndeplinește condițiile pentru acordarea celor 13 puncte. Astfel, deși eligibil, proiectul nu ar fi fost selectat pentru acordarea finanțării nerambursabile.

Din lista Proiecte eligibile fără finanțare, aferentă proiectelor depuse pe măsura 121 - sectorul vegetal, în aceeași sesiune - a doua, din anul 2010, se observa că primul proiect eligibil, dar nefinanțat, a primit scorul de 38,230 puncte, scor superior celui real obținut de proiectul beneficiarului S.C. A. S.R.L..

Conform ghidului solicitantului afferent Măsurii 121, respectiv Fișa de evaluare a criteriilor de selecție E3.2/19.02.2011, valabile la data evaluării proiectului, categoriile de solicitanti carora li se poate acorda punctaj la acest criteriu de selectie sunt urmatoarele:

- persoană fizică autorizată (constituita conform O.U.G. nr. 44/2008);

- întreprindere individuala (constituita conform O.U.G. nr. 44/2008), cu modificările și completările ulterioare;

- asociat unic persoană fizică (conform doc. 10) al unei societăți cu răspundere limitată înființate în conformitate cu Legea nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare;

- persoană fizică, care se angajează să se constituie ca persoană fizică autorizată până la încheierea contractului de finanțare (conform doc. 18.1).

Expertul verifică dacă solicitantul se încadrează în categoriile de mai sus pe baza Certificatului de înregistrare eliberat de Oficiul Registrului Comerțului".

Or, din cuprinsul Certificatul constatator nr. x/25.10.2010, emis de ORC Ialomița, depus de reclamantă la dosarul proiectului, rezultă că structura acționariatului său este următoarea:

- B. S.A. - persoană juridică, asociat - cota de participare la beneficii și pierderi 50%;

- C. - persoană juridică, asociat - cota de participare la beneficii și pierderi 50%.

Prin urmare, reiese fără putință de tăgadă din cuprinsul acestuia că solicitantul nu este asociat unic persoană fizică al unei societăți cu răspundere limitată înființate în conformitate cu Legea nr. 31/1990, astfel încât să fie incident criteriul de selecție S8, pentru ipoteza în care asociatul unic persoană fizică ar avea sub 40 de ani.

Așadar, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a propus rezilierea contractului de finanțare nr. x/08.06.2011 și recuperarea ajutorului financiar nerambursabil având în vedere neregula produsă prin crearea unui avantaj necuvenit, în sensul obținerii și acceptării unui scor care a permis selectarea proiectului cu titlul "Modernizare fermă vegetală prin înființare spații de depozitare", în detrimentul altor proiecte care puteau fi finanțate.

Înalta Curte judecând în limitele criticilor din recurs, constată că recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale este fondat pentru următoarele considerente:

Astfel, argumentele prezentate de instanța de fond în susținerea ideii că reclamanta nu este în culpă în raport de modalitatea de acordare a celor 13 puncte aferente criteriul de selecție S8 "Exploatații agricole deținute de fermieri cu vârsta sub 40 ani, la data depunerii proiectului", criteriu pe care aceasta nu îl îndeplinea, nu pot fi primate.

Instanța de fond a mai reținut, în motivarea hotărârii recurate că dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul U.E. nr. 65/2011, coroborat cu starea de fapt, conduc la concluzia că reclamanta se află în situația de exceptare de la obligația de rambursare, întrucât eroarea care a determinat selectarea proiectului reclamantei aparține întru totul autorității pârâte.

Or, beneficiarul fondurile europene este exclusiv răspunzător pentru îndeplinirea tuturor obiectivelor asumate prin cererea de finanțare.

Potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Anexa I la contractul de finanțare prin neregulă în accepțiunea prezentului contract se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate, conformitate, în raport de dispozițiile legislației naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractuale ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității contractante cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

În acest sens nu pot reținute susținerile intimate reclamante în sensul că "eroare de atribuire a punctajului nu poate fi imputată subscrisei sub forma rambursării finanțării" și nici cele vizând "modul de implementarea a Proiectului a fost verificat în mod constant de către experți autorizați și inspector calificați… nu pot fi imputate subscrisei neglejența și eroarea experților care au analizat și aprobat Cererea de finanțare…".

Or, este dreptul și obligația autorității contractante, pe durata de valabilitate a contractului de finanțare, să monitorizeze și să evalueze proiectul, nefiind ținută de rezultatele controalelor anterioare prin care s-au verificat elemente referitoare la existența sau inexistența unor nereguli, întrucât o astfel de analiză poartă asupra condițiilor de implementare a proiectului și a menținerii criteriilor de eligibilitate până la data efectuării controlului, iar rezultatele ei se bazează pe o evaluare, în contextul concret, a tuturor indicatorilor reliefați.

Din această perspectivă, emiterea Procesului-verbal de nereguli nu poate fi considerată manifestarea unui "vădit abuz de putere săvârșit de autoritatea contractantă".

De altfel, chestiunea neobservării sau a aprecierii diferite anterioare de către autoritatea de monitorizare a încălcării, a fost tratată de CJUE în cauzele C-465/10 și C-94/05, astfel cum susține și recurenta. Conform acestei jurisprudențe, împrejurarea că autoritatea competentă ar fi fost informată de beneficiarul finanțării cu privire la o anume situație nu influențează, ca atare, calificarea faptelor drept neregulă.

Astfel, în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriales et de l'lmmigration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raționamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea a arătat că "împrejurarea că autoritățile competente ar fi fost informate de beneficiarul subvenției cu privire la alegerea cocontractantului înainte chiar de lansarea procedurii de cerere de ofertă care avea ca obiect atribuirea contractului de achiziții publice în cauză, aceasta nu influențează, ca atare, calificarea drept "abatere" în sensul articolului 1 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95".

În cauza C-94/05, Curtea a reținut totodată că principiul protecției încrederii/asteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispozitii clare a dreptului european. Nici comportamentul unei autoritati naționale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii și care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar dreptului Uniunii.

În același sens pledează și dispozițiile art. 72 din Regulamentul CE nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR, conform cărora statul membru trebuie să se asigure că contribuția FEADR nu rămâne blocată într-o operațiune de investiții cofinanțată, în cazul în care această operațiune suferă, în termen de 5 ani de la data deciziei de finanțare de către autoritatea de gestionare, o modificare importantă care îi afectează natura sau condițiile de punere în aplicare sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi.

Este nejustificată reținerea de către instanța de fond a incidenței dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011 având în vedere că aspectele constatate au condus la concluzia existenței unei nereguli.

Astfel, neregula reprezintă, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Această definire a neregulii, care se raportează și la prejudiciul potențial, rezultă și din cadrul normativ european.

În conformitate cu jurisprudența consolidată a ÎCCJ-SCAF, în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea corecției financiare pentru recuperarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora nu este condiționată de existența unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naționale (cu excepția situațiilor expres și limitativ prevăzute în anexa la ordonanța de urgență în care aplicarea corecției financiare este condiționată de existența prejudiciului).

Susținerile intimate legate de lipsa prejudiciului sunt neîntemeiate. Este de principiu că prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure că cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenții care respectă normele de drept al Uniunii și să nu fie utilizate pentru a finanța activități care sunt contrare acestuia (Hotărârea GUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, punctul 26, Concluziile avocatului general Leger prezentate în cauza C-44/96, Mannesmann Anlagenbau Austria și alții, punctul 108, Concluziile avocatului general D. prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'indre, punctul 59). În consecință, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatului general D. prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 60).

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Comunității Europene (Hotărârea GUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 47), "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii". Astfel, un stat membru care a acordat asistență financiară din partea FEDR poate, pentru a preveni și pentru a urmări în justiție abaterile, să revoce această asistență și să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării menționate (Hotărârea GUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 32).

Prin urmare, statele membre au obligația să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acțiunile finanțate din fondurile finanțate cu contribuția Uniunii au fost desfășurate corect, pentru prevenirea și cercetarea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea GUE din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 37).

Se poate astfel concluziona că producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.

Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat că producerea unor nereguli, abateri, fraude, produce automat un prejudiciu bugetului UE, iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate, în mod necorespunzător. Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, "încălcarea unor obligații a căror respectare prezintă o importanță fundamentală pentru buna funcționare a unui sistem comunitar { . . . . . . . . . .} poate fi sancționată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii" (Hotărârea GUE din 12 octombrie 1995, Cereol Italia, C-104/94, punctul 24, Hotărârea din 24 ianuarie 2002, Conserve Italia/Comisia, C-500/99 P, punctele 100-102, precum și Ordonanța din 16 decembrie 2004, APOL și AIPO/Comisia, C-222/03 P, punctul 53). Regula generală este ca .orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (Hotărârea GUE pronunțată în cauza C-199/03 -punctul 15 și Concluziile avocatului general D. pronunțate în cauza C-465/10, punctul 73).

Astfel, "Curtea s-a pronunțat că, în executarea obligațiilor care le revin, statele membre nu au nicio competență de apreciere privind oportunitatea solicitării restituirii fondurilor Uniunii Europene acordate în mod necorespunzător sau ilegal" (Concluziile avocatului general D. prezentate în cauza C-465/10, punctul 39, Hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 38) și că există o "obligație pentru statele membre, fără a fi necesară o abilitare prevăzută de dreptul național, de recuperare a fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe" (Hotărârea Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 40, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'indre, C-465/10, punctul 35).

Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Astfel, în cauza dedusă judecății, având în vedere prevederile legale și contractuale asumate de intimata-reclamantă, trebuie menționat că emiterea actului administrativ a cărui anulare se solicită este consecința nerespectării dispozițiilor legale și contractuale asumate, beneficiarul fiind singurul răspunzător în fața autorității recurente pentru implementarea proiectului, iar în cazul încălcării clauzelor contractuale autoritatea își rezervă dreptul de recupera ajutorul financiar acordat.

În acest context, încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă care atrage sancțiunea recuperării întregului sprijin financiar acordat prin încheierea contractului de finanțare. Obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Pentru considerentele de fapt și de drept anterior reținute, constatând incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, să procedeze la admiterea recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, cu consecința casării acesteia și, urmare a rejudecării procesul în fond, va respinge, în totalitate, acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 3896 din data de 3 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2021.