ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3444/2021

Ședința publică din data de 8 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a data de 11.01.2018, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, contestație împotriva Deciziei nr. 12055/19.12.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând admiterea contestației, anularea Deciziei nr. 12055/19.12.2017 și obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 450.000 RON în vederea acoperirii prejudiciului patrimonial si nepatrimonial suferit de victima accidentului, B., ca urmare a implicării în evenimentul rutier produs pe raza localității Podoleni. județul Neamț la data de 20,04.2009. precum si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată,

Prin sentința civilă nr. 4361 din data de 29 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, reclamantul a arătat că, instanța de fond interpretat în mod greșit dispozițiile art. 1394 alin. (4) C. civ., iar trimiterea la Decizia nr. 12/2016 a Înaltei Curți de casație și justiție care a stabilit chestiuni privitoare la interpretarea dispozițiilor art. 1391 alin. (1) și (2) C. civ., nu are aplicabilitate în speță.

Arată reclamantul că din cererea de despăgubire nr. x/05.09.2013 reiese în mod clar că a fost înaintată de A. în calitate de succesor, moștenind dreptul la despăgubiri născut în persoana fratelui său, B..

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

La data de 20.04.2009 a avut loc un accident de circulație, din culpa numitului C. care conducând autovehiculul x, asigurat RCA la asigurătorul D. S.A., și circulând pe DN 15, cu depășirea limitei de viteza legală, a surprins și accidentat pe numitul B., fratele reclamantului.

Numitul B., persoana vătămata în accident, a decedat in anul 2011, fără a se stabili o legătură de cauzalitate între vătămarea suferită în accidentul rutier reclamat si deces.

Cererea de plata la FGA a fost formulată de fratele defunctului, reclamantul A., care a solicitat în nume personal despăgubiri pentru vătămarea corporală a fratelui său B., decedat.

Reclamantul a invocat în cererea de chemare în judecată faptul că fratele său, B. a formulat cerere de constituire de parte civilă la data de 22.09.2009 în dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Piatra Neamț. Prin sentința penală nr. 84/07.03.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2013 a fost achitat inculpatul C., întrucât fapta de vătămare corporală din culpă ce necesită până la 90 de zile (inclusiv) de îngrijiri medicale nu mai este incriminată conform noului C. pen. și a fost lăsată nesoluționată acțiunea civila formulată de partea civilă A. în baza art. 25 alin. (5) din noul C. proc. pen.

Invocând incidența dispozițiilor art. 27 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora: "Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acțiune la instanța civila daca, prin hotărâre definitiva, instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civila.", recurentul apreciază că dreptul la daune material și morale s-a recunoscut în patrimonial victimei directe și s-a trimis succesorului legal, respectiv fratelui victimei decedate.

Potrivit dispozițiilor art. 1391 C. civ. - Repararea prejudiciului nepatrimonial:

(1) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

(2) Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

(3) Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalității oricărui subiect de drept va putea fi cedat numai în cazul când a fost stabilit printr-o tranzacție sau printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

(4) Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispozițiilor prezentului articol, nu trece la moștenitori. Aceștia îl pot însă exercita, dacă acțiunea a fost pornită de defunct.

(5) Dispozițiile art. 253 - 256 rămân aplicabile.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Penală, prin Decizia nr. 12/2016 publicată în Monitorul Oficial Nr. 498 din 4 iulie 2016, a admis sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, a stabilit, printre altele, că: Dispozițiile art. 1.391 alin. (1) din C. civ. se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracțiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptățită să obțină o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

Înalta Curte arată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că, deși decizia a fost pronunțată în materie penală considerentele acesteia, sunt valabile și în prezenta cauză.

Așadar, potrivit art. 1.391 alin. (4), C. civ. dreptul la despăgubire nu trece la moștenitori, aceștia îl pot însă exercita, doar dacă acțiunea judecătorească a fost pornită de defunct.

Or, în speță, cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților a fost formulată de către A., în nume personal, acesta solicitând despăgubiri pentru vătămarea corporală a fratelui său B., în cuantum de 450.000 RON (daune patrimoniale și nepatrimoniale), invocând cheltuielile avansate de reclamant pentru spitalizarea lui B., precum și dependența acestuia de sprijinul material și moral al reclamantului.

Astfel, reclamantul arată că "Sub aspectul capătului de cerere privind acordarea de daune materiale este de precizat faptul că A. a fost cel care a avansat cheltuielile efectuate cu spitalizarea fratelui B. în instituțiile medicale de specialitate, cu deplasările la instituțiile medicale de specialitate; tratamentul medical adecvat, tratament recuperatoriu; (...)

Sub aspectul daunelor morale, menționăm că în urma numeroaselor traumatisme suferite în zona capului starea psihică a victimei B. s-a deteriorat, aceasta devenind dependentă de sprijinul material și moral al fratelui A.. (...)

Rezultă, fără putință de tăgadă din analiza cererii formulate de fratele defunctului, reclamantul A., că acesta a solicitat în nume personal despăgubiri pentru vătămarea corporală a fratelui său B., invocând însă cheltuieli proprii avansate în scopul îngrijirii și susținerii părții vătămate.

Astfel, chiar dacă legea recunoaște dreptul la despăgubire al moștenitorilor, aceștia putând exercita acțiunea doar dacă a fost pornită de defunct, despăgubirile trebuie să reprezinte prejudiciul suferit de către partea vătămată.

Înalta Curte, apreciază că, din analiza înscrisurilor existente la dosar, nu rezultă că daunele materiale și morale pretinse sunt cele pentru care B. a formulat cerere de constituire de parte civilă, în dosarul penal, la data de 22.09.2009.

În sensul celor anterior antamate, Înalta Curte nu poate primi alegațiile reclamantului în sensul că,,...se încearcă a contura și a proba prin intermediul înscrisurilor prejudiciul suferit de B. în urma vătămării corporale din data de 20.04.2009 și nu un prejudiciu propriu încercat de reclamant, A.. Faptul că B. a decedat ulterior acestei vătămări corporale nu echivalează cu ideea că fratele său a introdus o cerere în nume propiu, ca victimă indirectă a defunctului.".

Deopotrivă, împărtășind raționamentul instanței de fond, Înalta Curte arată că procedura administrativă de plată prevăzută de Legea nr. 213/2015 dispune în sensul că creditor de asigurare nu poate fi decât persoana vătămată în urma accidentului, în speță B., reclamantul A., prin solicitarea unor despăgubiri produse în patrimoniul său, nu poate avea față de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, calitatea de creditor de asigurare, acesta nefiind nici asigurat, nici beneficiar al asigurării și nici persoana vătămată, în înțelesul dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea 213/2105.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 4361 din data de 29 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 4361 din data de 29 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2021.