ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4346/2021

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 24.09.2018 sub nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA), anularea deciziei FGA nr. 16439/20.08.2018.

Prin sentința civile nr. 992 din 14 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, a respins cererea părții reclamante de repunere în termenul de formulare a cererii de plată către Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 992 pronunțate la 14 martie 2019 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare sau rejudecând cauza, pe fond să se admită acțiunea.

În cuprinsul motivelor de recurs reclamantul a prezentat pe larg istoricul speței și a susținut că prin motivarea soluției se încalcă și se aplică greșit normele de drept material.

La data de 13 august 2019 pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a depus la dosar întâmpinare și recurs incident.

În cuprinsul recursului incident a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că instanța de fond în mod nelegal a respins excepția tardivității cererii de chemare în judecată și a solicitat să se dispună înlăturarea considerentelor cu privire la această excepție.

Recurentul- pârât a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului promovat de reclamant, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurentul-reclamant a depus întâmpinare la recursul incident și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond în ceea ce privește modul de soluționare a excepției tardivității.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 9 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului declarat de reclamantul A., Înalta Curte constată că acest recurs este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., și analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acțiunii și soluția dispusă de instanța de fond prin sentința recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menționate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Se reține că, recursul formulat de recurentul A. nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci doar aspecte privind situația de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond.

În concret, instanța de fond a constatat că transmiterea prin poștă a cererii de plată s-a efectuat de petentul - reclamant la data de 22.02.2018, astfel că nu a fost respectat termenul limită (28.07.2016) instituit de art. 14 din Legea nr. 213/2015 fiind confirmată tardivitatea stabilită prin decizia litigioasă nr. 16439/20.08.2018. Prin motivele de recurs, recurentul, deși susține că prin motivarea soluției se încalcă și se aplică greșit normele de drept material, reiterează istoricul speței și menționează că "în mod greșit instanța a reținut că nu poate opera instituția repunerii în termen cu argumentarea ca termenul de 90 de zile în care se putea face cererea de plată a despăgubirilor a început să curgă la 28.04.2016 (data rămânerii definitivă a încheierii de deschidere a falimentului S.C. B.) și a expirat la 28.07.2016".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

În ceea ce privește recursul incident declarat de pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraților împotriva aceleiași sentințe, Înalta Curte constată că potrivit art. 472 alin. (2) din C. proc. civ.:

"(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Legiuitorul a înțeles să transpună aplicarea acestor prevederi și în privința procedurii de soluționare a recursului, astfel că potrivit art. 491 alin. (1) din C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile."

Prin urmare, Înalta Curte, văzând soluția dată în privința recursului principal declarat de reclamantul A., ce nu implică cercetarea fondului acestui recurs, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2) și respectiv art. 491 alin. (1) din același act normativ, va constata rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul principal declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 992 din 14 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și va constata rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 992 din 14 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Constată rămas fără efect recursul incident formulat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 30 septembrie 2021.