ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3437/2022

Dosar nr. x/2021

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal la data de 12 august 2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea H.G. nr. 856/2020, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 19/2020, arătând, în esență, că prevederile respective contravin art. 53, art. 16, art. 22, art. 26, art. 29, art. 30 și art. 34 din Constituție, că purtarea măștii este nocivă, afectează sănătatea fizică și nu aduce vreun beneficiu și că impunerea obligatorie a măștii încalcă art. 8 CEDO.

Prin sentința civilă nr. 308 din 22 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârât prin întâmpinare.

S-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

S-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2020.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 7 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, care precizează că plângerea prealabilă "poate" fi formulată oricând.

In condițiile in care legiuitorul nu a folosit expresia "trebuie" rezultă că plangerea prealabilă nu este obligatorie.

Totodată, s-a solicitat a se avea in vedere că dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ, procedura prealabilă nu mai poate fi aplicabilă in speță, in condițiile in care hotărârea atacată și-a produs efectele doar pentru o perioadă de 30 de zile, fiind exclusă in mod logic.

Prin motivele de recurs s-a criticat soluția primei instanțe cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că aceasta indeplinește toate condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, nemaifiind formulată o cerere de sesizare pentru aceleași argumente ca cele susținute de recurentul - reclamant.

S-a arătat că motivarea acestui petit va fi completat ulterior comunicării sentinței atacate.

S-a solicitat admiterea recursului întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Intimatul - pârât Guvernul României nu a formulat întâmpinare.

Recursul formulat împotriva soluției de respingere a cererii de anulare a actului normativ a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 fiind soluționat prin decizia nr. 3436/14 iunie 2022.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din susținerile recurentului - reclamant rezultă că aceasta a invocat formal dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, fără însă, a aduce nicio critică de nelegalitate sentinței atacate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a temeiului de drept al cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică soluției primei instanțe cu privire la cererea de respingere a sesizării Curții Constituționale, precizând că va completa motivarea recursului printr-un memoriu separat, care insă nu a fost depus, devenind incidente astfel dispozițiile art. 489 din C. proc. civ., care prevăd că recursul este nul dacă nu a fost motivat in termenul legal.

Pentru considerentele expuse, reținând că recursul promovat nu este motivat și, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 308 din 22 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.