ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3431/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 23 august 2016, sub dosar nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, anularea Deciziilor nr. 045/30.05.2016 și nr. 060/29.07.2016 emise de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate și obligarea pârâtului la recunoașterea dreptului pretins prin obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de reducere cu 75% a garanției pentru accizele ce pot deveni exigibile.

Prin sentința civilă nr. 62/CA/2020-P.I. din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

S-a dispus anularea Deciziilor nr. 045/30.05.2016 și 060/29.07.2016 emise de pârât.

A fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei o decizie de reducere cu 75% a garanției pentru accizele ce pot deveni exigibile.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs Ministerul Finanțelor - Comisia pentru Autorizarea Operațiunilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. recurenta-pârâtă invocă încălcarea normelor de procedură de către prima instanță, respectiv dispozițiile art. 22 alin. 3 C. proc. civ. privind obligația citării părților în raport de obiectul cauzei.

Se invocă că prima instanță în mod nelegal nu a citat în calitate de pârâtă entitatea succesoare a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate constituite la nivelul central, apreciindu-se ca fiind încălcat dreptul la apărare al acestei autorități.

În cadrul acestui motiv de casare se invocă și încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. 4 C. proc. civ. în sensul rolului activ al judecătorului în soluționarea corectă a cauzei. se arată că prima instanță nu analizează prin soluția de admitere situația de fapt și situația fiscală în ceea ce o privește pe reclamantă.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă nelegalitatea sentinței recurate pe motivul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor pct. 8 alin. (39) lit. b) din H.G. nr. 1/2016 în ceea ce privește aplicarea îndeplinirii condițiilor pentru a se putea benefica de această facilitate fiscală. Se arată că în mod nelegal prima instanță a apreciat că reclamanta-intimată îndeplinește cumulativ cele două condiții prevăzute de aplicarea a Codul fiscal și anume reclamanta; 1 - să fi desfășurat activitate neîntrerupt în ultimii 3 ani consecutiv de activitate și 2- să nu fi înregistrat obligații fiscale restante la bugetul general consolidat.

În ceea ce privește prima condiție se arată faptul că societatea a fost inactivă în perioada 10. XI.2015 - 18.01.2016 fiind exercitată garanția neavând o activitate neîntreruptă în ultimii trei ani de activitate.

În ceea ce privește a doua condiție se arată că prima instanță a luat în considerare numai obligațiile de plată anulate prin hotărâri judecătorești.

Se invocă faptul că ulterior emiterii actelor contestate, reclamantei i-a fost aprobată reducerea de 75% a garanției constituite apreciindu-se că acțiunea a rămas fără obiect.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și menținerea ca legale a actelor contestate.

La dosar reclamanta-intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de casare invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. respectiv încetarea unor norme de procedură sub sancțiunea nulității nu este fondat.

În cauză se invocă în cadrul acestui motiv nerespectarea rolului activ al judecătorului în ceea ce privește stabilirea corectă a cadrului procesual și a obiectului acțiunii invocându-se faptul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 22 alin. 3 C. proc. civ. privind obligația citării autorității succesoare a celei estimate a deciziilor contestate și faptul că nu a contestat rămânerea fără obiect a acțiunii în condițiile soluționării pe parcursul litigiului a cererii privind reducerea de 75% a garanției constituite.

Curtea constată că sunt nefondate toate aspectele de nelegalitate invocate în cadrul acestui motiv de recurs.

În cauză nu poate fi reținută încălcarea rolului activ al judecătorului, a obligației prevăzute de art. 22 alin. 4 C. proc. civ.

Prima instanță a judecat în limitele și în cadrul procesual avut în vedere prin decizia de casare cu trimitere pronunțată la data de 25. XI.2019.

Faptul că parcursul soluționării cauzei ulterior rejudecării dispuse prin Decizia nr. 5849/25. XI.2019 s-a modificat competența administrativă privind cererile ca obiect similar reclamantei, reprezintă un aspect de executare sentință de fond în măsura în care devine definitivă și nu cadrul procesual.

În mod corect prima instanță nu a modificat cadrul procesual în raport de obiect și de decizia de casare sentința fiind pronunțată în contradictoriu cu autoritatea emitentă a deciziilor contestate.

În cauză excepția rămânerii fără obiect a acțiunii nu este un aspect de procedură care să poată fi încadrat în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi verificat în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputând fi reținută încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material incidente, respectiv a dispozițiilor pct. 8 alin. (39) lit. b) din H.G. nr. 1/2016.

În cauză nu poate fi reținută ca întemeiată excepția lipsei de obiect a acțiunii invocate în recurs de autoritatea recurentă.

În cauză deciziile contestate nu au fost revocate, iar faptul că a fost aprobată ulterior o cerere de reducere cu 75% a garanției pentru o altă perioadă nu determină lipsa de obiect a acțiunii, față de care s-a dispus rejudecarea, prin decizia de casare.

În ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor din Normele metodologice - art. 8 alin. 39 lit. b) privind îndeplinirea condițiilor de reducere a garanției, Curtea constată că sentința atacată prin care a fost admisă acțiunea este dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente.

Recurenta.-reclamantă îndeplinea pe fond condițiile cumulative prevăzute de norme în vigoare pentru reducerea garanției, deciziile de respingere a cererii sale fiind nelegale.

În ceea ce privește prima condiție - privind activitatea societății - ultimii 3 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizat, Curtea apreciază ca legală susținerea primei instanței în sensul îndeplinirii acestei condiții.

Textul legal nu impune o activitate neîntreruptă", iar perioada 10. XI.2015 - 18. XI.2016 nu poate fi considerată o inactivitate. Aceasta deoarece această perioadă a vizat Decizia nr. 106/22 octombrie 2015, decizie anulată definitiv prin sentința nr. 1/18.01.2016 a Curții de Apel Oradea definitivă prin Decizia nr. 1804/7.05.2018 a ÎCCJ.

Prin Decizia nr. 106/2015 anulată se dispusese revocarea autorizației de antrepozit fiscal a societății intimate. Ca efect al suspendării și ulterior a anulării acestei decizii, în cauză nu prezintă relevanță executarea garanției iar efectele revocării au fost față de activitatea societății reclamante, în sensul continuării activității în sensul îndeplinirii condiției "3 ani consecutiv de activitate".

În ceea ce privește a doua condiție reclamanta ca societate să nu fi înregistrat obligații fiscale restante în ultimii trei ani, Curtea nu va reține ca întemeiate susținerile din recurs.

În mod corect prima instanță a constatat nelegalitatea actelor contestate și cu privire la cea de a doua condiție în sensul inexistenței unor obligații fiscale restante aferente anilor 2013-2015.

Aceasta deoarece toate debitele reținute în evidențele fiscale au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive hotărâri prin care au fost anulate ca nelegale actele de impunere prin care se constatau obligații fiscale în sarcina reclamantei intimate.

Decizia de impunere din 4.12.2012 a fost anulată prin sentința nr. 199/2013 a Curții de Apel Oradea, definitivă în baza Deciziei ÎCCJ nr. 2704/30.06.2015.

Iar suma de 9.682.668 RON a fost anulată prin Decizia nr. 2097/2.06.2015 emisă în baza Deciziei ÎCCJ nr. 1346/2015.

În ceea ce privește executarea silită împotriva reclamantei aceasta a fost desființată prin Decizia definitivă nr. 1261/2019 a Tribunalului Bihor nr. 1099/187/2015 și în raport de Hotărârea Tribunalului din 18.06.2019.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală soluția pronunțată de instanța de fond.

În baza art. 453 alin. 1 C. proc. civ. va obliga recurentul la plata sumei de 2168 RON reprezentând cheltuieli de judecată onorariu avocat în favoarea intimatei-reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor - Comisia pentru Autorizarea Operațiunilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor împotriva sentinței nr. 62/CA/2020-P.I. din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de 2168 RON reprezentând cheltuieli de judecată in favoarea intimatei - reclamante A. S.A..

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.