Decizia nr. 341/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Craiova (dosar nr. x/2019) și ulterior declinată și reînregistrată la Tribunalul Dolj (dosar nr. x/2019) reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de reconstituire a dreptului de proprietate a comunei Întorsura, prin primar și Comisia Centrală de Reconstituire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj, prin prefect, obligarea pârâtelor, în temeiul dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004, la emiterea unei decizii de admitere/respingere a cererii privind titlul de proprietate solicitat de reclamant în temeiul dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, completată de Legea nr. 231/2018. Prin sentința 856 din 30 mai 2019 Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Comunei Întorsura, prin primar și Comisia Centrală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj, prin prefect, reținându-se, în esență, că obiectul cererii reclamantului nu se încadrează în sfera de reglementare a art. 2 din Legea nr. 554/2004, ci în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, fiind un litigiu pentru a cărui soluționare s-a stabilit prin lege organică o altă procedură de soluționare, în favoarea judecătoriei. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Hotărârea supusă revizuirii Prin decizia nr. 2089 din 25 septembrie 2019 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 856 din 30 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Locală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Comunei Întorsura, prin primar și Comisia Centrală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj, prin prefect.

Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 28.10.2019 sub nr. de dosar x/2019, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2089 din 25 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., solicitând anularea în tot a deciziei, precum și admiterea acțiunii. In fața instanței, la data de 27 octombrie 2020 revizuentul a precizat că nu susține cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care este de competența Curții de Apel Craiova, prin încheierea de ședință de la acea dată luându-se act de poziția revizuentului A. în sensul că înțelege să susțină doar cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Prin aceeași încheiere de ședință, în temeiul art. 138 alin. (6) din C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire, astfel cum a fost precizată, până la soluționarea dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul de 5 Judecători, având ca obiect recursul declarat de revizuent împotriva deciziei nr. 2035/21 mai 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin precizarea formulată la data de 14 octombrie 2021, revizuentul a invocat și cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în raport de comunicarea sentinței civile nr. 1572/02.08.2021 pronunțate de Judecătoria Băilești

Apărările intimatului Intimatele Comisia locală de reconstituire a dreptului de proprietate a Comunei Întorsura prin primar și Comisia centrală de reconstituire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj prin prefect, nu au formulat întâmpinare.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Analizând cu prioritate precizarea formulată de revizuentul A. la data de la data de 14 octombrie 2021, prin care a completat cererea de revizuire și cu cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în raport de comunicarea sentinței civile nr. 1572/02.08.2021 pronunțată de Judecătoria Băilești, Înalta Curte constată inadmisibilitatea cererii. Art. 513 alin. (1) prevede că Cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată. Cum hotărârea atacată este pronunțată de o instanță de recurs, apreciază Înalta Curte că dispozițiile art. 204 alin. (1) din C. proc. civ. privind modificarea cererii de chemare în judecată nu sunt aplicabile. De altfel, cadrul procesual și, implicit, competența de soluționare a cererii de revizuire, a fost stabilit prin încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2020, astfel cum s-a arătat la pct. 4 din prezenta hotărâre. Pentru aceste motive Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă completarea cererii de revizuire, ca sancțiune procesuală care intervine în cazul efectuării unui act procedural pe care legea îl exclude, sau nu îl prevede, sau în cazul exercitării unui drept procesual nerecunoscut. In ceea ce privește cererea de revizuire vizând contrarietatea de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 coroborat cu art. 430 din C. proc. civ., excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, reține următoarele: În fapt la data de 21.10.2019, revizuentul A. a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, sub numărul x/2019 cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2089 din 25 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., solicitând anularea în tot a deciziei, precum și admiterea acțiunii. Prin decizia nr. 2541 din data de 25 noiembrie 2019 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, respingând ca inadmisibilă cererea de revizuire a aceeași decizii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prin decizia nr. 2035 din 21 mai 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă. Împotriva acestei decizii s-a formulat recurs, soluționat de Completul de 5 Judecători, prin decizia nr. 254 din 14 decembrie 2020 în dosarul nr. x/2020. Excepția autorității de lucru judecat este o excepție procesuală de fond, absolută, de ordine publică, reglementată prin dispoziții cu caracter imperativ, fiind menită să asigure stabilitate raporturilor juridice și eficiență întregii activități judiciare. Conform dispozițiilor art. 430 alin. (1) din C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată". Potrivit dispozițiilor art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.: "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect". Art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. dă expresie funcției negative a lucrului judecat, potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el putând cunoaște limitări decurgând din aplicarea altor principii. Instanța reține că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele autorității de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză, fiind vorba despre două cereri cu conținut identic, una depusă la instanța de fond și soluționată de Înalta Curte ulterior declinării de competență, și a doua, înregistrată direct la Înalta Curte de Casație și Justiție. Efectul negativ al autorității de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., îl reprezintă instituirea unui fine de neprimire, orice astfel de acțiune fiind respinsă fără a fi cercetată în fond.

Soluția instanței asupra cererii de revizuire și temeiul juridic al acesteia Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă completarea cererii de revizuire, iar, în temeiul dispozițiilor art. 430 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire, pentru autoritate de lucru judecat.