ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2035/2020

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Craiova (dosar nr. x/2019) și ulterior declinată și reînregistrată la Tribunalul Dolj (dosar nr. x/2019) reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de reconstituire a dreptului de proprietate a comunei Întorsura, prin primar și Comisia Centrală de Reconstituire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj, prin prefect, obligarea pârâtelor, în temeiul dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004, la emiterea unei decizii de admitere/respingere a cererii privind titlul de proprietate solicitat de reclamant în temeiul dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, completată de Legea nr. 231/2018. Prin sentința 856 din 30 mai 2019 Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Comunei Întorsura, prin primar și Comisia Centrală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj, prin prefect, reținându-se, în esență, că obiectul cererii reclamantului nu se încadrează în sfera de reglementare a art. 2 din Legea nr. 554/2004, ci în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, fiind un litigiu pentru a cărui soluționare s-a stabilit prin lege organică o altă procedură de soluționare, în favoarea judecătoriei. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Hotărârea supusă revizuirii Prin decizia nr. 2089 din 25 septembrie 2019 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 856 din 30 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Locală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Comunei Întorsura, prin primar și Comisia Centrală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj, prin prefect. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele: Recurentul-reclamant a investit instanța cu o cerere în obligarea pârâtelor Comisia Locală de reconstituire a dreptului de proprietate Întorsura și Comisia centrală de pe lângă Prefectura Dolj, la emiterea (adoptarea) unei decizii de admitere/respingere a cererii de emitere a titlului de proprietate, temeiul juridic indicat fiind art. 1 și 2 din Legea 554/2004. Observând susținerile reclamantului, Curtea reține faptul că instanța de declinare a pus în discuție, anterior pronunțării asupra excepției de necompetență, natura juridică a litigiului, de drept administrativ sau de fond funciar, fără însă a indica natura juridică. Astfel cum, în mod corect susține recurentul, prin sentința nr. 140/2019 a fost realizată aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la un act administrativ asimilat, respectiv refuzul nejustificat de a rezolva o cerere privitoare la un drept; dar în condițiile în care instanța se referă la actele autorităților locale, privitoare la drepturi subiective sau interese legitime, nu poate fi extrapolat contenciosului administrativ, în condițiile în care, în toate ramurile dreptului privat drepturile subiective sau interesele legitime sub nuanțate în existență sau exercițiu de existența unor acte administrative. Mai mult, în raport de natura juridică precizată de către reclamant, precum și de temeiul juridic al acțiunii formulate, instanța nu putea decât să dispună declinarea competenței, în condițiile în care, ca instanță necompetentă material nu putea să pregătească soluția în cauză, prin pronunțarea asupra calificării juridice a acțiunii sau prin verificarea temeiului juridic al acesteia. Ca atare, prima instanță a analizat, în mod corect, inadmisibilitatea acțiunii formulate, indicând faptul că, în speță, nu este vorba de contestarea unui act administrativ care să intre în competența instanței de contencios administrativ, ci este un litigiu pentru care, prin lege, s-a stabilit o altă procedură de soluționare. Aceasta cu atât mai mult, cu cât, declinatorul de competență nu este obligatoriu pentru instanța desemnată a fi competentă. În speță, în mod cert prin petitele cererii introductive de instanță se invocă refuzul sau omisiunea instituțiilor abilitate prin Legea fondului funciar, să soluționeze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în cadrul procedurii administrative, astfel încât, litigiul pendinte este în mod cert unul de fond funciar. Ca atare, fără a exista o confuzie asupra actelor sau faptelor dosarului, care au condus la restabilirea corectă a cadrului procesual, prima instanță a reținut în esență, faptul că reclamantul a investit instanța cu o cerere de a obliga pârâtele să îi soluționeze o cerere ce intră în sfera Legii nr. 18/1991, că sunt aplicabile dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, iar prin refuz nejustificat trebuie înțeleasă sintagma "care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III". Că este așa rezultă și din jurisprudența I.C.C.J., potrivit căreia intră sub incidența art. 53 din Legea 18/1991, cererea care nu vizează o hotărâre a comisiei județene sau un ordin al prefectului, în condițiile în care se invocă un refuz al instituției implicate în procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, manifestat în soluționarea cererii reclamantului (decizia 62/2018). Urmărind acest raționament, instanța de recurs a constat și faptul că prima instanță a apreciat în mod corect că, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară . Aceasta cu atât mai mult, cu cât această chestiune de drept ce privește raportul dintre normele contenciosului administrativ român și cele de fond funciar a fost stabilit, inclusiv în jurisprudența constituțională (decizia 542/2005) în sensul că, "potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Din acest text constituțional rezultă că prin lege se pot institui anumite excepții de la regulile dreptului comun în materia contenciosului administrativ. O astfel de excepție este cuprinsă în textele de lege criticate care atribuie judecătoriei competența de soluționare a plângerilor împotriva hotărârii comisiei județene de aplicare a Legii nr. 18/1991 în a cărei rază teritorială este situat terenul și împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, reprezentând o aplicare a principiului specialia generalibus derogant". Ca atare, fiind îndeplinite toate condițiile excepției de inadmisibilitate și văzând că atât prima instanță, cât și instanța de declinare au pus în discuție, în virtutea rolului activ atât calificarea litigiului, cât și temeiurile juridice aplicabile demersului procesual al reclamantului, s-a reținut corecta aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Cererea de revizuire La data de 21.10.2019, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2089 din 25 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., solicitând anularea în tot a deciziei, precum și admiterea acțiunii potrivit dispozițiilor art. 1, art. 2 și art. 8 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de admitere/respingere a cererii care nu a fost legal înregistrată, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 18/1991, deși a fost depusă în temeiul Legii nr. 231/2018 pentru completarea Legii nr. 18/1991 a fondului funciar. Așa cum s-a arătat prin acțiune și prin precizările la aceasta, reclamantul a invocat obligația pârâtelor, potrivit art. 9 din Legea nr. 18/1991, de a-i înregistra și comunica pe confirmarea de primire returnată, numărul sub care a fost înregistrată cererea, precum și un răspuns la cererea (notificarea), fapt care a fost reținut și de Curtea de Apel prin sentința nr. 140/01.04.2019, în dosarul nr. x/2019 din care a citat: "cauza nu este un litigiu de drept funciar, deoarece nu a fost emisă o decizie pe care să poată să o conteste. Pârâtele nu au luat nicio măsură administrativă, iar revizuentul a susținut că litigiul este unul de drept administrativ, întrucât solicită ca pârâtele să răspundă la cererile adresate, acțiunea fiind întemeiată pe obligația de a face a celor două instituții" . Prin urmare, s-a solicitat, potrivit dispozițiilor legale invocate anterior, ca funcționarii publici, primarul comunei Întorsura și secretara acestei instituții, să înregistreze și să răspundă cererii nr. x/20.11.2018 trimise prin poștă cu AR către Primăria comunei Întorsura, precum și către Prefectura Dolj - cererea nr. x/21.11.2018, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate potrivit dispozițiilor Legii nr. 231/2018, în vigoare de la data de 09.08.2018. A mai arătat revizuentul că prin acțiune nu a contestat vreun act administrativ, așa cum a reținut instanța de recurs prin Decizia nr. 2089/25.09.2019, invocând dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în respingerea recursului, preluând motivarea instanței de fond, deși curtea de apel, prin sentința nr. 140/01.04.2019, a reținut: "cauza nu este un litigiu de drept funciar, deoarece nu a fost emisă o decizie pe care să poată să o conteste". Astfel, prin sentința nr. 140/01.04.2019 Curtea de Apel Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei și a reținut următoarele: "În cauza de față este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, obiectul litigiului îl constituie un act administrativ asimilat, respectiv refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept subiectiv de către o autoritate publică de nivel local, așa încât în temeiul art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., se constată că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ față de împrejurarea că pârâtele sunt autorități publice locale", iar reținerea acestei prime instanțe, care și-a declinat competența, a fost contrazisă de instanța de fond care, în motivarea respingerii acțiunii, susține în mod eronat prin sentința nr. 856/30.05.2019 că: "Se reține, așadar, că prin lege specială a fost stabilită o competență specială de soluționare a cererilor referitoare la procedura reconstituirii dreptului de proprietate. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară", precum și instanța de recurs care a reținut aceeași motivare prin Decizia nr. 2089 din 25.09.2019 în respingerea recursului și a acțiunii. Față de aceste hotărâri definitive pronunțate de Curtea de Apel Craiova, a apreciat revizuentul că sunt întrunite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât prima instanță a reținut că: "solicitarea este un litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că pârâtele sunt autorități publice locale", iar a doua instanță din recurs a reținut că: "potrivit art. 5 alin. (2) din Legea 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară". De asemenea, în susținerea faptului că acest litigiu este supus Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin notele scrise depuse la 25.09.2019, s-a arătat că potrivit definiției prof. C. Rarincescu, contenciosul administrativ este: "totalitatea litigiilor născute între particulari și Administrațiunea publică cu ocaziunea organizării și funcționării serviciilor publice și în care sunt puse în cauză reguli, principii și situațiuni juridice aparținând dreptului public", în timp ce potrivit definiției prof. B.: în sens larg, se înțelege "prin contencios administrativ litigiile de competenta instanțelor judecătorești, dintre un organ al administrației publice, respectiv, un funcționar public sau, după caz, o structură autorizată să presteze un serviciu public, pe de o parte, și alt subiect de drept, pe de altă parte, în care organul public sau funcționarul public apare ca purtător al autorității publice". Mai pe scurt, potrivit definiției pe care o dă art. 2 lit. f) din Legea 554/2004, rezultă că: "contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termen legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim", iar aceste prevederi se aplică și în cazul revizuentului, față de refuzul nejustificat al pârâtelor de a înregistra și răspunde la o cerere. Asupra refuzului de a înregistra o cerere s-a pronunțat și Curtea de Apel Craiova când a reținut, prin sentința nr. 140/01.04.2019, că dispozițiile art. 2 alin. (2) Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile după cum urmează: "(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal." Refuzul de a înregistra cererea rezultă din înscrisurile depuse de revizuent în susținere, respectiv cererea depusă prin poștă cu AR nr. x/20.11.2018, la care a primit confirmarea de primire, pe care nu era înscris numărul de înregistrare al cererii și nici atunci când i-a fost comunicat răspunsul nr. x/11.01.2019, după ce a revenit cu nouă cerere trimisă prin poștă nr. x/20.12.2018, acest număr de înregistrare i-a fost comunicat la 31.07.2019, prin adresa nr. x/29.07.2019, când a primit hotărârea nr. 3/24.07.2019, ca răspuns la notificare. Astfel, i-a fost adus la cunoștință că cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate a fost înregistrată sub nr. x/22.11.2018, dar, retroactiv, așa cum rezultă din răspunsul nr. x/11.01.2019, comunicat ca urmare a notificării prin poștă. Tot din cele prezentate în paragraful anterior se constată că, deși Legea nr. 231/2018 a intrat în vigoare de la 09 august 2018, pârâta Primăria Întorsura nu avea un registru în care să înregistreze cererile depuse de către proprietarii care solicitau în temeiul dispozițiilor legii notificările privind constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate și că numărul de înregistrare al cererii a fost antedatat după constituirea dosarului în temeiul legii citate. Prin urmare, având în vedere faptele expuse în această speță prin prezenta, precum și dispozițiile art. 52 și art. 126 alin. (6) din Constituția României, revizuentul a apreciat că se află în situația reținută prin pronunțarea sentinței nr. 140/01.04.2019 de declinare a competenței către Tribunalul Dolj. Întrucât obiectul litigiului îl constituie un act administrativ asimilat, respectiv refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept subiectiv de către o autoritate publică locală, a apreciat revizuentul că în mod eronat și nemotivat, în fapt și drept, instanța de recurs a constatat că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu de instanța de fond, este întemeiată. Prin decizia nr. 2541 din data de 25 noiembrie 2019 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimatele Comisia locală de reconstituire a dreptului de proprietate a comunei Întorsura prin primar și Comisia centrală de reconstituire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj prin prefect, împotriva deciziei nr. 2089/2019 din data de 25 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, respingând ca inadmisibilă cererea de revizuire a aceeași decizii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire a fost înregistrată sub nr. x/2019, iar în cuprinsul memoriilor transmise prin e-mail la datele de 4.04.2020 și 20.05.202 de către revizuent, acesta a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 C. proc. civ. Revizuentul nu a indicat o dispoziție legală sau o întrebare ce ar putea fi adresată Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și s-a limitat la a aprecia că aplicarea neunitară a legii este una dintre principalele cauze ale discreditării sistemului judiciar, generând discriminări nejustificate și evident, sentimente de injustiție în rândul justițiabililor.

Apărările intimatului Intimatele Comisia locală de reconstituire a dreptului de proprietate a comunei Întorsura prin primar și Comisia centrală de reconstituire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj prin prefect nu au formulat întâmpinare, în fața acestei instanțe, față de cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. formulată de revizuentul A..

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Analizând cu prioritate cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul dispozițiilor art. 519 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: În cadrul "notelor de probatorii" depuse la dosar la datele de 4.04.2020 și 20.05.202 revizuentul A. a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 C. proc. civ., fără a indica o dispoziție legală sau o întrebare ce ar putea fi adresată Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, limitându-se la a aprecia că aplicarea neunitară a legii este una dintre principalele cauze ale discreditării sistemului judiciar, generând discriminări nejustificate și evident, sentimente de injustiție în rândul justițiabililor. Obiectul sesizării reglementate de dispozițiile art. 519 C. proc. civ. îl reprezintă o chestiune (problemă) de drept ce trebuie să întrunească condițiile enumerate în textul de lege menționat: - să fie formulată în legătură cu o judecată aflată în curs. - judecata să fie pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a unei curți de apel ori a unui tribunal, iar acestea să fie învestite cu soluționarea cauzei în ultimă instanță. - lămurirea chestiunii de drept să fie determinantă în ce privește soluționarea pe fond a cauzei în care a fost ridicată. - să fie nouă, asupra acesteia să nu fi statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii. Primele două condiții din cele anterior enumerate se constată a fi îndeplinite în cauză. Pentru analiza celorlalte două condiții, instanța de trimitere are obligația identificării chestiunii de drept care necesită interpretarea, caracterizarea aspectului de noutate al acesteia, în planul interpretării și aplicării, identificarea aspectelor din care rezultă caracterul dificil sau dual al interpretării unor norme de drept, precum și a modului în care chestiunea de drept semnalată poate să determine soluționarea cauzei pe fond. În prezenta cauză, având ca obiect cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimatele Comisia locală de reconstituire a dreptului de proprietate a comunei Întorsura prin primar și Comisia centrală de reconstituire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj prin prefect, împotriva deciziei nr. 2089/2019 din data de 25 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuentul solicită interpretarea unitară a legii, fără a formula o întrebare la care să poată primi un răspuns și fără a indica în concret o chestiune de drept care să poată fi supusă analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, nu este necesar a fi dezlegată printr-o hotărâre de principiu modalitatea de analiză a două hotărâri definitive, pretins a fi potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, nefiind dovedit faptul că această cale procesuală creează confuzie în practica administrativă și judiciară. Dificultatea chestiunii de drept, ca element subsumat admisibilității cererii, își găsește justificarea în dezideratul ca intervenția instanței supreme să nu se transforme într-un mecanism indirect de suprimare a rolului instanței învestite legal cu soluționarea unei cereri, acela de a judeca în mod direct și efectiv o cauză în baza legii. Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu se conturează o veritabilă problemă de drept care să necesite intervenția instanței supreme în exercitarea rolului său interpretativ, Înalta Curte va respinge cererea. Asupra cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele: Cererea de revizuire a fost formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2089/2019 din data de 25 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se contradicția acesteia cu sentința nr. 140/01.04.2019 a Curții de Apel Craiova. Prin decizia nr. 2089 din 25 septembrie 2019 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 856 din 30 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Locală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Comunei Întorsura, prin primar și Comisia Centrală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj, prin prefect. Prin sentința 856 din 30 mai 2019 Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Comunei Întorsura, prin primar și Comisia Centrală de Reconstruire a dreptului de proprietate a Prefecturii Dolj, prin prefect, reținându-se, în esență, că obiectul cererii reclamantului nu se încadrează în sfera de reglementare a art. 2 din Legea nr. 554/2004, ci în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, fiind un litigiu pentru a cărui soluționare s-a stabilit prin lege organică o altă procedură de soluționare, în favoarea judecătoriei. Prin sentința nr. 140/01.04.2019, Curtea de Apel Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal și a reținut următoarele: "În cauza de față este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, obiectul litigiului îl constituie un act administrativ asimilat, respectiv refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept subiectiv de către o autoritate publică de nivel local, așa încât în temeiul art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., se constată că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ față de împrejurarea că pârâtele sunt autorități publice locale". Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: - există hotărâri definitive "potrivnice", contradictorii; -hotărârile contradictorii sunt date de instanțe de același grad sau de grade diferite; -cea de a doua hotărâre este pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; - hotărârile sunt date în dosare diferite; - în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; - să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, pentru că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității lucrului judecat. Din analiza conținutului hotărârilor menționate mai sus se poate lesne constata că nu există o contradicție între dispozitivele acestora sau între considerentele lor, condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire nefiind îndeplinite în mod cumulativ. Astfel, după punerea în discuția părților a naturii juridice a litigiului dedus judecății, în contextul precizărilor reclamantului că litigiul este de contencios administrativ, cu respectarea principiului disponibilității, prin sentința nr. 140/01.04.2019, Curtea de Apel Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 și în considerarea rangului autorităților publice locale în contradictoriu cu care s-a formulat acțiunea. Prin sentința 856 din 30 mai 2019 Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant, soluție menținută în calea de atac a recursului, prin decizia nr. 2089 din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Soluția instanței asupra cererii de revizuire și temeiul juridic al acesteia Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 2089 din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.