ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3242/2022

Ședința publică din data de 3 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1284 din data de 25.02.2021, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii în favoarea Tribunalului Ilfov.

Prin sentința civilă nr. 3098 din 20.10.2021 Tribunalul Ilfov, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ilfov și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 492 din 10 martie 2022, a admis excepția necompetenței materiale, a dispus declinarea cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâtul Ministerul Culturii, în favoarea Tribunalului Ilfov, a constatat ivit conflictul negativ de competenta și a dispus înaintarea cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența este definită în doctrină ca fiind aptitudinea recunoscută de lege unei instanțe judecătorești de a judeca un anumit litigiu.

Prin urmare, pentru determinarea instanței competente în soluționarea unui litigiu, ceea ce trebuie stabilit este obiectul acțiunii, constând în dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la calea justiției, pretenția concretă a reclamantului.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Conform aliniatului 3 din același act normativ, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. (4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Dispozițiile legale enunțate anterior instituie o competență teritorială exclusivă la sediul reclamantului, indiferent dacă acțiunea este formulată personal, sau prin reprezentat legal sau convențional.

Prin cererea formulată reclamanta a solicitat anularea Ordinului Ministrului Culturii nr. 1006/10.09.2020 privind eliberarea din funcția publică de conducere de director gradul II al Direcției Achiziții, Administrativ și Investiții, obligarea pârâtului la emiterea ordinului de reintegrarea a acesteia în funcția publică deținută precum și obligarea la plata despăgubirilor cuvenite.

Având în vedere că litigiul de față are ca obiect raportul de serviciu al unui funcționar public, în cauză devin incidente și prevederile art. 536 din Codul administrativ, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă, instanță în a cărei circumscripție se află domiciliul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii în favoarea Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2022.