ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3108/2022

Ședința publică din data de 31 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.11.2017, sub nr. unic de dosar x/2017, reclamanta A. S.R.L. în reorganizare prin administrator judiciar B. în contradictoriu cu pârâții Orașul Popești Leordeni prin Primarul Orașului Popești Leordeni și Direcția Impozite și Taxe Locale a Primăriei Orașului Popești Leordeni, a formulat cerere de chemare în judecată, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea în tot a Deciziei de soluționare a contestației nr. 33212 din 19.10.2017, prin care a fost soluționată contestația fiscală formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/04.09.2017, precum și anularea în parte a deciziei de impunere emisă de Primăria Orașului Popești Leordeni, incluzând anexele, prin care a fost stabilită obligația de plată a sumei de 1.071.686,2 RON în sarcina societății reclamante cu titlul de taxe și impozite locale și stabilirea sumelor real datorate de reclamantă față de bugetul local al Orașului Popești Leordeni.

Prin sentința civilă nr. 115 din 8 aprilie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a admis excepția lipsei de interes, invocată din oficiu și a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în reorganizare prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâții Orașul Popești Leordeni prin Primarul Orașului Popești Leordeni și Direcția Impozite și Taxe Locale a Primăriei Orașului Popești Leordeni, ca lipsită de interes.

Împotriva acestei sentințe reclamanta A. S.R.L. în reorganizare prin administrator judiciar B. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea recursului, recurenta - reclamantă a susținut că, plecând de la niște simple mențiuni olografe aplicate pe actele administrative fiscale, prima instanță în mod greșit a reținut că pârâtele ar fi anulat decizia de impunere nr. x/04.09.2017 și, pe cale de consecință, a constatat lipsa de interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

A arătat recurenta că decizia de impunere nu poate fi anulată decât de o instanță de judecată sau poate fi desființat prin revocare, ceea ce pârâtele nu au făcut, astfel încât mențiunile olografe nu produc nici un efect juridic.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând probele administrate în cauză și prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, impunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a cererii.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece, în cuprinsul criticilor formulate, recurentul nu expune împrejurări de fapt sau de drept de natură a releva o încălcare a regulilor de procedură.

În schimb, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. este fondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 33212 din 19.10.2017, prin care a fost soluționată contestația fiscală formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/04.09.2017, precum și anularea în parte a Deciziei de impunere emisă de Primăria Orașului Popești Leordeni, incluzând anexele, prin care a fost stabilită obligația de plată a sumei de 1.071.686,2 RON în sarcina societății reclamante cu titlul de taxe și impozite locale și stabilirea sumelor real datorate de reclamantă față de bugetul local al Orașului Popești Leordeni.

Instanța de fond a apreciat că acțiunea este lipsită de interes, reținând că, ulterior emiterii actelor administrative contestate în cauză, dar anterior introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtele au emis "Anexă-decizie de impunere nr. x/12.10.2017 și "Anexă decizie de impunere nr. x/12.10.2017", prin care au anulat decizia de impunere nr. x/04.09.2017, stabilind alte obligații fiscale în sarcina reclamantei, într-un cuantum diferit, lăsând fără efect actele cu a căror anulare a fost învestită instanța de judecată.

Soluția primei instanțe nu este legală, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

Din expunerea situației de fapt reținută de prima instanță rezultă că, într-adevăr, prin adresa nr. x/12.10.2017, comunicată reclamantei la 03.11.2017 prin scrisoare recomandată cu conformare de primire aflată la fila x, s-a arătat că, întrucât în deciziile de impunere aferente clădirilor a căror valoare impozabilă este de 674.426,16 RON, 349.601,13 RON și 11.435,16 RON s-a depistat o eroare în modul de calcul al impozitului datorat pentru anii 2014, 2015, se comunică anexat adresei deciziile de impunere rectificate aferente acestor clădiri, înregistrate sub nr. x/12.10.2017.

Anexat acestei adrese, la filele x se regăsesc "Anexă-decizie de impunere nr. x/12.10.2017 și "Anexă decizie de impunere nr. x/12.10.2017", în cuprinsul cărora, pe ultima filă, se menționează olograf că aceste decizii anulează decizia nr. 28247/04.09.2017.

Însă, Înalta Curte reține că mențiunile olografe în sensul arătat nu echivalează cu anularea/revocarea deciziei inițiale de impunere, astfel încât prin promovarea acțiunii pendinte recurenta-reclamantă a justificat un interes născut și actual și a supus cenzurii instanței judecătorești un act care a intrat în circuitul civil și a produs efecte.

În acest context, în absența dovedirii revocării primei decizii de impunere printr-o modalitate prevăzută de lege (act administrativ distinct) sau în absența dovedirii contestării separate a actului rectificat, instanța de fond avea obligația exercitării controlului de legalitate asupra actului administrativ atacat, considerând în mod greșit că reclamanta nu are un interes în promovarea prezentei acțiuni.

Altfel, s-ar ajunge ca reclamanta, deși a înțeles să exercite dreptul procesual de contestare a deciziei administrative, să se afle în ipoteza blocării accesului efectiv la justiție.

În contextul celor anterior arătate, având în vedere că prin sentința recurată acțiunea a fost respinsă greșit pentru lipsa de interes a reclamantei, nefiind cercetat fondul, Înalta Curte constată că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, prima instanță urmând să cerceteze în primă instanță toate motivele de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 496 și 497 din C. proc. civ., raportat la art. 20 din legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 115 din 8 aprilie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 mai 2022.