ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7/2015

Decizie nr. 7/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul cererii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 31 august 2012 sub nr. x/3/2012, reclamanta SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului Popești Leordeni, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de impunere nr. 1 din 31 mai 2012 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta B. Oraș Popești Leordeni a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1215 din 08 martie 2013, Tribunalul București a admis excepția necompetentei materiale si a declinat competenta soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prezenta cerere de chemare în judecată are ca obiect acțiunea împotriva unui act administrativ-fiscal emis de Primăria Orașului Popești Leordeni - Serviciul Impozite și Taxe Locale, autoritate publică locală, însă care privește creanțe bugetare reprezentând taxe și contribuții la bugetul local în valoare totală de 6.810.121,97 lei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01 aprilie 2013.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 1855 din 5 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar SC C. SPRL, în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului Popești-Leordeni.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 205 și următoarele din O.U.G. nr. 92/2003 - C. proc. fisc., respectiv nu a formulat contestație administrativă împotriva deciziei de impunere a cărui anulare o solicită.

S-a reținut că parcurgerea acestei proceduri este obligatorie, neîndeplinirea ei afectând însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ.

Dispozițiile menționate C. proc. fisc. sunt de ordine publică, având în vedere că normele ce le reglementează sunt imperative și că, potrivit art. 218 alin. (2) din același act normativ, actul administrativ ce face obiectul acțiunii în contencios administrativ este decizia emisă în soluționarea contestației și nu actul administrativ fiscal contestat.

Nu au fost primite susținerile reclamantei privind admisibilitatea acțiunii în raport de nesoluționarea contestației administrative în termenul prevăzut de lege, apreciindu-se că reclamanta avea la dispoziție o acțiune în obligarea pârâtei la soluționarea contestației în acest termen așa cum prevăd dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recursul;

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar SC C. SPRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța de fond în mod eronat a reținut că reclamanta - recurentă nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 205 și următoarele C. proc. fisc.

Prima instanță nu a avut în vedere nici motivele cererii și nici înscrisurile depuse la dosar, respectiv contestația împotriva actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 1 din 31 mai 2012, înregistrată sub nr. 19803 din 27 iunie 2012, în termen, la sediul Primăriei Orașului Popești și nesoluționată în termenul prevăzut de art. 70 C. proc. fisc.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Considerentele și soluția Înaltei Curți;

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei SC A. SA prin lichidator judiciar SC C. SPRL, pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii îl reprezintă anularea Deciziei de impunere nr. 1 din 31 mai 2012 emisă de pârâta

Primăria Orașului Popești-Leordeni.

Titlul IX (art. 205 - 218) C. proc. fisc. reglementează o procedură administrativă obligatorie de contestare a actelor administrative - fiscale tipice sau asimilate, inclusiv nesoluționarea unei cereri sau refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal (art. 205 alin. (2) teza a II-a, art. 206 alin. (2) teza finală), procedură administrativă care se finalizează prin decizia emisă în temeiul art. 216-217, ce poate fi atacată în contencios administrativ, potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.

Acest cadru normativ special derogă de la regimul de drept comun în materia procedurii prealabile administrative, reglementat prin art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, regularitatea demersurilor procesuale efectuate de recurenta-reclamantă nu poate fi apreciată prin prisma termenelor sau condițiilor prevăzute în art. 1, 7 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că, la data învestirii curții de apel, termenul de 45 de zile prevăzut în art. 70 C. proc. fisc. era expirat, nu poate primi semnificația juridică menționată în motivarea recursului, pentru că actul administrativ fiscal care se atacă în contencios administrativ, potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., este decizia de soluționare a contestației. Legalitatea deciziei de impunere urmează a fi analizată în cadrul acțiunii îndreptate împotriva acestei din urmă decizii, practica judiciară fiind conturată în sensul că instanța se învestește cu dezlegarea fondului raportului de drept fiscal numai dacă autoritatea competentă a soluționat contestația pe fondul său.

Prin urmare, decizia de impunere poate fi analizată de către instanța de contencios administrativ, însă numai în situația în care se solicită și anularea deciziei prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de impunere, având în vedere dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanța este competentă a analiza si a se pronunța si asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecații.

Recurenta-reclamantă SC A. SA a făcut dovada formulării contestației împotriva deciziei de impunere.

Într-adevăr, potrivit art. 2 lit. g) și art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004, partea care nu a primit niciun răspuns în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, dacă prin lege nu se prevede alt termen, însă, în speță, după cum s-a reținut mai sus, părțile se află într-o procedură specială, reglementată de Codul de procedură fiscală.

Termenul prevăzut de art. 70 C. proc. fisc., de soluționare a contestațiilor, este de 45 de zile, acest termen fiind de recomandare, și nu de decădere, pentru că, potrivit art. (2) al aceluiași articol, în situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că dezlegarea dată de prima instanță excepției inadmisibilității este corectă și legală, criticile recurentei - reclamante nefiind întemeiate.

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA prin Lichidator Judiciar SC C. SPRL împotriva sentinței nr. 1855 din 5 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2015.