ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5200/2019

Ședința publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la data de 02.10.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Orașul Popești Leordeni, prin primar, formulând contestație împotriva Deciziei de soluționare nr. 25966/30.08.2017 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei de impunere pentru anul 2015 nr. 19360/21.12.2015, Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x/21.12.2015, Deciziei de impunere pentru anul 2016 nr. 680/01.03.2016, precum și împotriva Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x/01.03.2016, emise de Serviciul Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei orașului Popești Leordeni, sens în care a solicitat:

- anularea în integralitate a Deciziei de impunere pentru anul 2015, nr. 19360/21.12.2015, în ceea ce privește suma de 29.360,03 RON impusă cu denumirea regularizare taxă C. civ.;

- anularea în integralitate a Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x/21.12.2015, în ceea ce privește suma de 22.900,82 RON impusă cu titlu accesorii aferente regularizării taxei C. civ.;

- anulării parțiale a Deciziei de impunere pentru anul 2016, nr. 680/01.03.2016, în ceea ce privește suma de 982.614,57 RON impusă sub denumirea regularizare taxă C. civ.;

- anularea în integralitate a Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x/01.03.2016, în ceea ce privește suma de 313.440,66 RON impusă cu titlu accesorii aferente regularizării taxei C. civ.;

2.1. Prin sentința nr. 315 din 06.02.2019, Tribunalul Ilfov, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul a reținut că obiectul cauzei este reprezentat de contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei de impunere nr. x/21.12.2015, deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x/21.12.2015, a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x/01.03.2016 și a deciziei de impunere pentru anul 2016 nr. 680/01.03.2016.

Pentru stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei în concordanță cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere atât obligațiile fiscale principale (taxe, impozite, contribuții, datorii vamale) cât și obligațiile fiscale accesorii acestora (majorări, penalități, dobânzi stabilite de autoritățile fiscale), privite în mod cumulativ, astfel că, atunci când suma contestată cuprinde atât debite principale, cât și debite accesorii stabilite prin acte administrative, criteriul valoric se aplică în raport cu întreaga sumă în litigiu, iar nu doar în raport cu debitul fiscal principal. În cauză, decizia de impunere pentru anul 2016 a fost emisă pentru suma de 984,299,15 RON, fiind, totodată, calculate majorări la o parte din acest debit, respectiv la suma de 976,421,6 RON, în cuantum de 313,400,66 RON, rezultând de aici că valoarea totală contestată în privința acestei obligații fiscale este de 1.289.801,05 RON.

În acest context, reținând că valoarea actelor administrative fiscale contestate, însumând taxe și impozite stabilite în sarcina reclamantului și accesoriile acestora, depășește pragul valoric de 1.000.000 RON stabilit de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București.

2.2. Prin sentința nr. 166 din 17 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Curtea de apel a reținut că au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., câtă vreme nici părțile și nici instanța nu au invocat la primul termen de judecată, cu părțile legal citate, excepția de necompetență materială, în cauză nefiind incidentă situația de excepție reglementată de art. 131 alin. (2) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii cererii:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Conform normei de competență, criteriul valoric este aplicabil în cauzele, care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora" (contenciosul fiscal), delimitând competența materială a tribunalului și a curții de apel în funcție de suma în litigiu.

Din modul de formulare a textului, rezultă că are în vedere obligații fiscale principale (taxe, impozite, contribuții, datorii vamale) și obligații accesorii acestora (majorări, penalități, dobânzi stabilite de autoritățile fiscale), privite în mod cumulativ, astfel că, atunci când suma contestată cuprinde atât debite principale, cât și debite accesorii stabilite prin acte administrative fiscale, criteriul valoric se aplică în raport cu întreaga sumă în litigiu, iar nu doar în raport cu debitul fiscal principal.

Având în vedere obiectul cauzei: anularea unor acte administrativ- fiscale care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, suma în litigiu, care cuprinde atât debite fiscale principale (984,299,15 RON) cât și debite accesorii (313.400,66 RON), valoarea totală depășind pragul valoric de 1.000.000 RON stabilit de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că soluționarea pricinii este de competența Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Prin urmare, raționamentul judecătorului de la Tribunalul Ilfov, care a stabilit competența materială prin aplicarea criteriului valoric în raport cu întreaga sumă în litigiu, iar nu doar în raport cu debitul fiscal principal, este corect.

Înalta Curte reține că motivele pentru care excepția de necompetență a fost soluționată la al doilea termen de judecată au fost justificate, întrucât părțile, la data de 23.10.2018, nu puteau pune concluzii, contestatorul solicitând termen să ia cunoștință de înscrisuri iar intimatul nu s-a opus. Astfel, nesoluționarea excepției în cel mult un termen, așa cum prevăd dispozițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., nu încalcă exigențele procesual civile și nu poate împiedica trimiterea dosarului instanței competente.

Concluzionând, Înalta Curte constată, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) că, în cauza de față, competența soluționării revine Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Orașul Popești Leordeni, prin primar, în favoarea Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2019.