ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3076/2021

Ședința publică din data de 21 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.06.2016 sub nr. x/2016, reclamanta Academia de Studii Economice în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice (denumit în continuare OIPOSDRU MECS), a solicitat instanței să dispună următoarele:

(I) anularea în parte a Deciziei nr. x/14.12.2015 privind soluționarea contestației depusă de Academia de Studii Economice din București, înregistrată la Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice sub nr. x/15.10.2015, privind proiectul x, cod. SMIS 21303, în ceea ce privește cheltuielile aferente burselor de merit acordate în cuantum de 36.105,16 RON;

(II) anularea în parte a titlului de creanță denumit "Procesul-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență", încheiat la data de 04.12.2015 de către membrii echipei de verificare mandatați în acest sens de Directorul Organismului Intermediar POSDRU MENCS, înregistrat la autoritatea emitentă sub nr. x/14.12.2015 și comunicat și înregistrat la Academia de Studii Economice sub nr. x din 21.12.2015, privind proiectul x cu titlul "Competente avansate - profesionale si de cercetare în managementul riscului internațional", cod SMIS-21303, implementat de Academia de Studii Economice din București, în ceea ce privește cheltuielile declarate neeligibile reprezentând bursele de merit acordate studenților, pana la concurenta sumei de 36.105,16 RON;

(III) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 5049 din 19 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Academia de Studii Economice, a anulat în parte Decizia nr. x/14.12.2015 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență din data de 04.12.2015, cu consecința constatării caracterului eligibil al sumei de 36.105,16 RON și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 5049 din 19 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației (fost Ministerul Educației Naționale) a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prima critică vizează faptul că, la pronunțarea sentinței atacate, instanța de fond nu ar fi procedat la o analiză efectivă a aspectelor cu implicații financiare ce au stat la baza stabilirii ca neeligibilă a sumei de 36.842,00 RON reprezentând contravaloare burse de merit (compusă din suma de 36.105,16 RON contribuție FSE + BS la care se adaugă suma de 736,84 RON contribuția beneficiarului de 2%), motive care erau inserate în cele doua acte administrative contestate prin acțiunea în contencios.

Susține recurenta că faptul nemotivării se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care reprezintă o reproducere a criticilor formulate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, lipsind raționamentul pe care s-a fundamentat convingerea instanței de fond și au fost înlăturate apărările formulate de pârât.

În opinia titularei căii de atac, lipsa depunerii unei întâmpinării nu echivalează cu lipsa oricăror apărări și care ar însemna, prin absurd, faptul că pârâta ar fi achiesat la pretențiile reclamantei, mai ales în condițiile în care, la emiterea unui titlul de creanță și/sau a unei decizii de soluționare contestații, este necesară și obligatorie prezentarea motivelor de fapt și de drept care stau la baza emiterii lor.

Se mai arată că raporturile juridice între autoritățile publice finanțatoare, pe de o parte, și beneficiarii finanțărilor, pe de alta parte, sunt sancționate de acte juridice denumite "contracte de finanțare"; acestea stabilesc cadrul general și specific de organizare a implementării, precum și implementarea propriu-zisă a celor asumate în cererea de finanțare (parte integrantă a contractului de finanțare) depusă în prealabil spre analiză, evaluare și punctare". Conform prevederilor art. 1 alin. (4) din contractul de finanțare, actualizat: "Beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă si se angajează să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul contract, cu instrucțiunile emise de AMPOSDRU/OIPOSDRU MECTS și cu legislația comunitară și națională, iar conform prevederilor art. 4 din contractul de finanțare, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a Proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite și de "(...) de Ghidul Solicitantului(...)"

În opinia recurentei, nerespectarea acestor prevederi contractuale a generat apariția unei situații de natura celor prevăzute la art. 11 din același contract/respectiv situație de neregulă care este definită ca fiind; " orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de acesta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea printr-o cheltuială necuvenită" fapt care nu a fost reținut de prima instanță.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Academia de Studii Economice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Susține intimata că instanța de fond ar fi analizat toate aspectele de fond și de drept și s-ar fi pronunțat în mod corect, reținând în considerente, caracterul superfluu al celorlalte critici. Acest fapt nu ar echivala cu nemotivarea hotărârii ci conturează faptul că judecătorul a considerat suficiente și pertinente, în soluționarea cauzei, elementele evidențiate de actul adițional nr. x la contractul de finanțare, precum și de mențiunile de la secțiunea "date financiare"; prin urmare, în opinia intimatei, decizia instanței de fond a fost clară, concisă, concretă și pertinentă, fiind motivată atât în fapt cât și în drept.

Față de cel de-al doilea motiv de recurs invocat, respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8, se susține că instanța de fond a dispus anularea, atât a Deciziei nr. x/14.12.2015. cât și a procesului-verbal de constatare încheiat la data de 04.12.2015, cu consecința constatării caracterului eligibil al sumei de 36.105.16 RON, temeiul invocat fiind actul adițional nr. x la Contractul de finanțare, precum și mențiunile de la secțiunea "date financiare" din Contract, din care rezultă că au caracter eligibil si cheltuielile făcute cu plata burselor de merit.

Susține intimata că recurentul-pârât nu aduce argumente de nelegalitate a acestei măsuri, respectiv nu aduce argumente prin care să demonstreze că instanța de fond a încălcat dispozițiile legale sau le-a interpretat eronat, atunci când a dispus anularea acestor acte administrative.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. și analizat cu prioritate, Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului din această perspectivă, pentru considerentele următoare:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Se impune a se preciza mai întâi faptul că importanța unei hotărâri judecătorești rezidă nu doar în faptul de a fi soluționat un raport juridic litigios, dar și în rezonanța socială pe care o produce; instituind ordinea de drept și având valența unui înscris autentic, o hotărâre judecătorească trebuie, în integralitatea ei, să impună respect, astfel încât să consolideze conștiința juridică și încrederea oamenilor în justiție.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro și contra care au format, în fapt si în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile si apărările părților iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar, fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor textului de lege anterior menționat. Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar, de legalitate si temeinicie.

În practica instanței supreme (de ex., Decizia nr. 4362/17 oct. 2018, S. a II-a civ., Dec. 1025/15 mai 2019, S. a II-a civ etc.), dar și în doctrina de specialitate (de ex., "Drept procesual civil - ediția a 5-a revizuită și adăugită", G. Boroi, M. Stancu, p.673, editura Hamangiu, 2020), s-a arătat frecvent faptul că motivarea soluției, cea mai întinsă parte a unei hotărâri judecătorești, trebuie să fie precisă și necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justețea soluției pronunțate, presupunând răspunsuri precise la toate capetele de cerere și la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate, a argumentelor și raționamentelor juridice, a principiilor și a regulilor de drept substanțial și procedural; dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, iar realitatea acestui demers și efectivitatea lui trebuie să se reflecte în considerente, neputând fi rezultatul unei presupuneri.

Pe de altă parte, tot din punct de vedere teoretic, se impune a se preciza și faptul că, potrivit aceluiași text de lege anterior citat, în considerentele unei hotărâri se vor arata și obiectul cererii, susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate; este de la sine înțeles că cea mai importantă parte a hotărârii trebuie să fie aceea prin care judecătorul, prin propriile argumente, justifică soluția către care a optat.

Așadar, obligația de motivare a unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil și de a susține hotărârea luată, ceea ce nu presupune neapărat un răspuns la toate argumentele invocate de părți, dar nici ignorarea lor, ci o expunere a argumentelor fundamentale care, prin conținutul lor, sunt susceptibile să influențeze soluția, exprimate într-o manieră clară, printr-o structură rațională a hotărârii și un limbaj simplu și accesibil.

Mai mult decât atât, corecta stabilire a situației de fapt, ca o garanție a satisfacerii exigenței motivării presupune îndatorirea judecătorului de a să stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Din analiza conținutului sentinței recurate, rezultă că aceasta nu corespunde, în cea mai mare parte a sa, exigențelor expuse anterior și nici nu face dovada unui examen efectiv și serios al argumentelor fundamentale prezentate de părți și nici al probelor administrate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, potrivit art. 208 alin 2 C. proc. civ., "Nedepunerea întâmpinării in termenul prevăzut de lege atrage decăderea paratului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, in afara celor de ordine publică, daca legea nu prevede altfel.", dispoziția fiind aplicabilă și în etapa recursului. Aceasta nu înseamnă, însă, că partea aflată în situația de a nu depune întâmpinare, pierde dreptul de a își expune sau dovedi poziția procesuală, de a-și prezenta argumentele sau de a își construi apărarea față de pretențiile părții adverse, nedepunerea întâmpinării neavând, sub nicio formă, valența recunoașterii acestor pretenții.

Revenind la prezenta cauză, se reține că, într-adevăr, recurenta-pârâta nu a formulat întâmpinare față de acțiunea introductivă, dar, prin adresa nr. 5S79/SJCSN/2l.09.2017, au fost transmise instanței de fond toate documentele care au stat la baza emiterii celor două acte administrative contestate, respectiv decizia de soluționare a contestației nr. O1/2032/ES/14.l2.2015 și a PVC nr. 8907/SJCSN/15.09.2015. respectiv PVC nr. 12898/SJCSN/14.12.2015, documente din care se puteau deduce fără niciun dubiu argumentele pentru care acele cheltuieli au fost considerate ca fiind neeligibile.

Astfel, se susține de către recurenta-pârâtă că situația generatoare de neregulă, așa cum a fost definită prin art. 11 din contractul de finanțare a avut la bază constatarea, atât de către Serviciul Verificare Proiecte Finanțate cât și de către structura de control din cadrul OIPOCU MEN, a faptului că, în implementarea proiectului, au fost plătite de către beneficiar, pe lângă bursele de studiu și burse de merit, iar, conform prevederilor Ghidului Solicitantului - Condiții Specifice 2009 aferent C. proc. pen. nr. 86:

"Universitate pentru viitor" capitolul 3.3:1 - Lista categoriilor de cheltuieli eligibile, sunt specificate ca eligibile doar bursele de studiu, nefiind menționate în rândul categoriilor de cheltuieli eligibile și bursele de merit.

De asemenea, a susținut că aceste burse de merit, acordate în proiect în cuantum de 3.400 RON, nu se regăsesc pe lista cheltuielilor eligibile prevăzute de Ghidul Solicitantului - Condiții Specifice 2009 aferent C. proc. pen. nr. 86, iar OIPOCU MEN în calitate de organism intermediar cu competențe delegate în gestionarea proiectului implementat de intimata reclamantă, în mod legal, a dispus reglementarea nivelului acestui tip de burse la nivelul burselor de studii (1.983 RON) și invalidarea restului de sume acordate (1.417) până la 3.400 RON; în acest context, poziția procesuală a autorității pârâte a fost aceea că bursele de merit nu sunt, în esență, burse de studiu, această afirmație a reclamantei fiind eronată și contrară atât prevederilor legale în vigoare la dala semnării contractului de finanțare respectiv data de 15.09.2010 (H.G. nr. 558/1998) cât și prevederilor Legii nr. 1/20.11 - legea educației naționale.

Din motivarea sumară și eliptică a sentinței recurate nu rezultă sub nicio formă că judecătorul de primă instanță ar fi avut în vedere vreunul dintre aceste argumente ori motive pentru care recurenta a considerat că respectivele cheltuieli nu sunt eligibile, apărări și justificări ce ar fi putut reieși din analiza actelor depuse de către titulara căii de atac, aspecte esențiale asupra cărora nu se poate pronunța pentru prima dată instanța de recurs și care fac imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Curtea de apel s-a limitat doar la a aprecia că, din actul adițional nr. x la contractul de finanțare (fila x), precum și din mențiunile de la secțiunea "date financiare" din Contract, ar rezulta că au caracter eligibil și cheltuielile făcute cu plata burselor de merit, ceea ce conduce fără dubiu la concluzia că, în afara neîndeplinirii exigenței unei reale motivări, judecătorul fondului nici nu a stabilit pe deplin și în concret situația de fapt din dosar.

Prin urmare, recursul apare ca fiind fondat, astfel că va fi admis, urmând ca argumentele expuse în limita motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. să facă obiectul analizei instanței de rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în acord cu dispozițiile prezentei decizii; în rejudecare, instanța urmează a analiza și aspectele de fond invocate în susținerea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și pe care Înalta Curte nu le-a mai analizat, față de soluția casării cu trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației (fost Ministerul Educației Naționale) împotriva sentinței civile nr. 5049 din 19 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2021.